Inca un premiu

Rox m-a mai blagoslovit cu un premiu frumos, multu! Adevaru-i ca merit :)
Il trimit mai departe Alinei si mamicii de Ilana. Si l-as mai fi dat cuiva, da' astept pana rezolv de unu' personalizat :)

Recunoasteti?

In ultima vreme imi vin in minte o gramada de chestii pe care le crezusem uitate (sau macar ratacite pe undeva, departe). Care-mi placeau mult mult candva. Care ma faceau sa cred (atunci) ca tocmai descoperisem lumea. O fi semn de batranete? :D

Si m-am gandit sa le impart cu voi, dar nu oricum :P O sa le scriu aici... si o sa astept reactiile voastre. Stiti? Ati auzit? Va place?

Pentru inceput: (fara titlu, sa nu fie usor de googalit:P)


So sad her eyes smiling dark eyes
So sad her eyes as it began
On such a breathless night as this
Upon my brow the lightest kiss
I walked alone
And all around the air did sway
My lady soon will stir this way
In sorrow known
The white queen walks
And the night grows pale
Stars of lovingness in her hair
Heeding unheard pleading one word
So sad my eyes she cannot see

How did thee fare, what have thee seen
The mother of the willow green
I call her name
And 'neath her window have I stayed
I loved the footsteps that she made
And when she came
White queen, how my heart did ache
And dry my lips, no word would make
So still I wait

My goddess hear my darkest fear
I speak too late
It's for evermore that I wait
Dear friend goodbye
No tears in my eyes
So sad it ends as it began

Va astept cu drag!

De sarbatori

Sarbatori frumoase, linistite si implinitoare ;)

Si asa, de sezon, preferata mea din JCS (ala vechi, desigur)

Culori colorate

Stie din ce in ce mai bine culorile si le incurca din ce in ce mai putin. Nu ne-am tinut de capul ei sa le invete, cred ca nici n-am fi avut cum (cine stie...), doar i le-am numit cand arata spre cate un obiect; apoi o intrebam uneori ce culoare are jucaria din mana (evident, uneori gasea ca suntem prea indiscreti si nu raspundea). Acum are zile in care numeste tot ce-i cade sub ochi prin culori. Masa nu-i masa, ca-i verde, scaunul e negru, fulgii de porumb sunt galbeni etc. Bine-nteles, are propriile nume pentru culori :)

mo - mov (culoarea preferata)
mo - maro (achizitie recenta; difera pronuntia ;))
gabe - galben
ab - alb
dabdu - albastru
vede - verde
chio - rosu
ho - roz
nenu - negru
pliu - portocaliu
ghi - gri

Acum cinci minute

Eram la calculator, cautand o reteta pentru mancarea de linte. Alla, cu treaba, in bucatarie. Liniste suspecta. O intreb: "Ce faci, Alla?". "Coca", raspunde. No bun, zic, iar a scos sucitorul din sertar si se indeletniceste cu cine stie ce. La un moment dat ma duc totusi sa dau un ochi prin bucatarie, sa vad ce si cum... si mai sa-mi sara inima din piept. Intra-devar scosese sucitorul, da' nu stiu cum a ajuns pe masa, intr-o mare de faina, si facea coca, incercand sa "taie" forme din faina cu un pahar :))Stie ea ca asa facem biscuitii, i-o fi fost pofta :P Dupa ce am fotografiat-o m-am dus sa pun la loc aparatul si pana sa ajung inapoi, ea se pregatea sa adauge si niste ulei, sa fie coca mai frageda :D
Asa-mi trebuie daca n-am laptop.

Insamantarile de primavara

Azi: operatiunea arpagic. Urmeaza patrunjelul, mararul, morcovii, fasolea, rosiile, sfecla... si ce-o mai fi.

La muncile campului

Are mama o fetita harnicutza foc...

Nazista de parc

O stiti, desigur, e o subspecie a autoritarului care detine adevarul absolut. E aceea al carei glas se aude din toate colturile parcului, urmarind copilul care incearca sa se distreze cum ii place. Exista in fiecare parc cate una (dar de cele mai multe ori se aduna in grupuri, se simt una pe alta si fac front comun impotriva micilor odiosi care le fac viata grea).

Cea despre care vreau sa vorbesc acum e bona unui copil ceva mai mare de 2 ani. Si inca e o bona cautata, are referinte buna si nu mai pridideste cu treaba. Ma intreb daca parintii care-si dau copiii in grija ei au auzit vreodata cum le vorbeste sau cum ii disciplineaza. Ori poate tocmai de asta are asa referinte bune?

Azi, in parc: apar la orizont bona si Tudor, care vine mandru pe tricicleta. Intra in parc, pe pavelele acoperite cu pietris. "Tudor, jos; aici nu se poate merge". Tudor, nimic, pedala (greu, dar inainta) in continuare. "Tu iar nu auzi ce-ti spun? Tudor, jos! Acuma te dai pe tobogan, ca de aia am venit in parc". Ok, Tudor coboara, "parcheaza" tricicleta si urca ascultator treptele toboganului. "Nu asa, Tudor, nu te grabi. Incet, ca-ti rupi capul!" (pentru efectul complet, ar trebui sa auziti ce glas strident are; nici macar nu trebuie sa tipe pentru a se auzi peste tot, n-ai cum sa te ascunzi de vocea ei). Peste putina vreme, din nou: "Asa se face, prostanacule? Uita-te, dom'le, parca vrea sa-mi faca in ciuda!" - incet, catre o ascultatoare plina de intelegere (bona, de asemenea). "Nu sta jos, Tudor, te murdaresti!". Cu chiu cu vai, Tudor termina perioada de timp alocata toboganului, asa ca e chemat jos si indreptat frumos si disciplinat spre urmatorul obiect de joaca: leaganul. Se urca amandoi (era si Alla acolo). "Tanti" incepe sa-i dea. Tudor vede pe cineva apropiindu-se de tricicleta lui si vrea jos. Madam il tine cu mana. "Acuma ne-am urcat, unde vrei sa mergi?". "M-am saturat!" - isi incearca Tudor norocul. "Ba eu m-am saturat de tine. Stai aici ca ne dam pe leagan!".

Primeste totusi invoire sa se joace si de capul lui putin. Alearga deci spre tricicleta. "Nu acolo, Tudor, ti-am spus ca nu merge in parc. Gata, maine sa crezi tu ca o mai aducem cu noi. Lasa ca vezi tu!". Ok, aia nu-i buna. Hmmm...poate ar merge sa se joace cu alti copii? Da, uite unul are o lopatica frumoasa, o vrea si Tudor (caruia ii si apartine, de fapt). "Tudor, mana jos! De ce esti egoist? Lasa copilul sa se joace! Cum vrei sa ai prieteni? N-o sa se joace nimeni cu tine daca nu-ti imparti jucariile! Ei, o sa vezi tu cum o sa ramai singur!".

Cam asta aude Tudor zi de zi in parc (si cine stie ce-o fi auzind acasa). Dar na, trebuie educat, sa nu fie un salbatic care se joaca nedisciplinat in parc, ca, Doamne fereste, ar putea chiar sa-i placa! Parcul nu e pentru distractie, e pentru aer curat si socializat controlat cu alti copii.

Cuvintele ei

Deja vorbeste tot mai bine, am renuntat sa ii mai numaram cuvintele, nu mai tinem pasul. De regula intelegem aproape tot ce spune. Dar are si niste cuvinte super ciudate, numai ea stie cum a ajuns la ele (pe cele mai multe le-am identificat totusi). In top e abudida, de care am mai pomenit (si care e un mister; insa-l foloseste tot mai rar, de obicei plimbandu-se de colo-colo, privind in jos si declamandu-l cu destula convingere). Sunt insa si altele dragute si vreau sa le scriu, sa nu cumva sa le uitam. Avem asa:
dadu - dulceata
dabdu - albastru
ba-ba - melc (primul ba pe un ton inalt, urmatorul pe unul jos)
au - picior, soseta, papuc (?)
bubu, bobo - porumbel, porumb
ptema - paine
ca - mar (dar daca-s mai multe le zice meie)
ptomu - butonul
dida - olitza
pope - pantaloni
pipo - sampon

Din seria cuvintelor semi-inteligibile si "la obiect" vin deba (zebra), deamu (geamul) si tebu (cerbul) - preferatele mele din ultimele zile. Aaaa, si foarte fain, nu intelegeam de ce, cu ceva vreme in urma, cand vedea poza cu rinocerul din cartea cu animale spunea ceva ce noua ne suna foarte aproape de "haine". Pana ne-am prins: de la asta ea incerca sa spuna rhino :) Acuma zice foarte convinsa uaino ( e drept, mult mai scurt decat rinocer).

A inceput sa foloseasca tot mai des verbele. Dar le foloseste asa cum le aude de la noi. Asa ca toata ziua o auzim cu:
Dau - da-mi
Vei - vreau (uneori zice si veau)
Vede - (nu) se vede
Vine sau vene
Bei, bea
Pone - pune
pape - sa pape
fafe - face
tepe - incepe

Lista e incompleta, desigur, la ora asta nu prea reusesc sa fiu coerenta, dar o s-o completez pe masura ce se invioreaza neuronii.

Noi doua si Ora Pamantului

Aseara am ramas acasa singurele; gandindu-ma la baie, imbracat in pijama si alte asemenea distractii de seara, nu-mi prea venea (recunosc rusinata) sa sting luminile (si mai ales calculatorul :P). Dar la 8 jumate fix m-au apucat mustrarile de constiinta, am adus rapid trei lumanari puse in cani, pentru stabilitate (cine-o stie pe Alla stie de ce), am stins tot ce se putea stinge si am aprins lumanarile.
Trebuie sa recunosc ca am fost un pic surprinsa de cat de cu entuziasm a primit Alla schimbarea asta fata de ritualurile noastre de seara. S-a tot invartit pe langa lumanari, s-a jucat cu ceara (evident ca a vrut sa si manace din ea) si-mi tot explica "Focu; ade!", aratandu-mi spre fiecare lumanare in parte. Inca ma mir ca n-a pus mana pe flacara (desi cred ca inca tine minte cum s-a ars cu ocazia Luminatiei, asta toamna).
Cam asa s-a tot invartit pe langa lumanare:





Am fost placut impresionata sa vad ca si primarele nostru a stins luminile-n oras (bine, au ramas panourile publicitare si reclamele luminoase,, era ca ziua la noi in sufragerie).
Cand i s-a facut somn am purces la procedurile de spalare, cremuire si impijamalare, apoi a adormit destul de repede (cred si eu, dupa ce dimineata se trezise la sase si un sfert...). Din Ora Pamantului mi-au ramas fix minutele in care sa strang (romantic, la lumina lumanarii) jucariile imprastiate peste tot.

Azi dimineata

Alla-matinala s-a intrecut pe sine astazi dimineata si s-a trezit definitiv pe la sase si un sfert (foiala a inceput pe la cinci jumate, insotita de suspine si "dau tita" - nu ea mie, desigur; asa ca eu eram treaza cam de-atunci). Ei, si s-a apucat sa traga de noi (verbal) sa mergem sa pornim calculatorul si sa-i punem melodiile. Pe care in curand o sa le stim pe de rost, si zau ca nu-s chiar asa minunate.
Cu mine n-a avut nici o sansa, nici macar nu puteam sa tin ochii deschisi, asa ca l-a atacat pe Dragosh. Fara prea mari succesuri nici acolo. Dupa ce a "citit" din cartea ei de povesti si s-a jucat cu ce se putea prin dormitor, a adus de la bucatarie o cana si-a-nceput "apa, apa". No, si cum sa nu-i dai apa copilului daca ii este sete? Asa ca Dragosh s-a scurs din pat si au pornit amandoi spre bucatarie, unde Alla a abandonat placa cu apa si a reinceput cu calculatorul (toooo... api... dia! - adica "aprinde calculatorul si pune-mi melodia!").
Deci stie cum sa-si atinga scopurile, da?

Vine, vine priimavaraaaa

With a little help from my friends (de fapt Christa, ca ea a fost cu munca, noroc c-am indrumat-o si am sustinut-o eu moral :P) blogul meu a capatat hainute de primavara!
Sa traiasca si la mai mare! (Cum era aia cu lauda-te, gura?)