luni, 29 iunie 2009

Inimi pentru copii

Aerotravel zice ca doneaza cate 2 euro pentru fiecare inimioara gasita, fotografiata si apoi trimisa la inimioaregasite@inimacopiilor.ro pana maine, 30 iunie. Asa ca am cautat cateva inimioare rapid prin casa. Sper sa se adune cat mai multi bani pentru Marie Curie :)

O poveste cu doi iepurasi care se iubesc



O pereche de pantaloni peticiti cu inimioare



O bluza cu doi ursuleti care tin un balon inimos



Un carusel care are pe baza o inimioara verde



Doua bluze de pijama cu inimioare




O pereche de ciorapi mici cu-o inima uriasa si alte cateva zeci marunte



O... chestie decorativa cu inimioare si buburuze



O mapa cu o inima mare



O rata-cantareata



O pereche de chilotei de fetita cu multe multe inimioare



Un breloc



Un martisor vechi



O piesa de puzzle

joi, 25 iunie 2009

Dar Adevarul? Adevarul unde e?

Nu citesc Adevarul, on sau offline (de fapt nu prea citesc ziare, e destul de deprimant televizorul). Dar mi-a cazut articolul asta sub ochi, in Cafeneaua unui forum (macar era pus bine, la Fun). Si deoarece nenicul respectiv scrie despre lucruri din ograda noastra, ca sa spun asa :P, imi permit sa ma indignez in cunostinta de cauza.

Nu-s jurnalist, da' auzisem cum ca s-ar purta verificarea informatiilor (uneori chiar si din trei surse :D). Poate in editiile online nu-i valabil, de aia nu se oboseste Cosmin asta s-o faca. E ok ca-i entuziast si scrie despre lucruri faine si vechi, dar asta nu inseamna ca tot ce zboara (pe net) e de mancare.

Intai si-ntai, patru masini nu te fac unul din cei mai mari colectionari. Doh! Ca atunci si noi suntem (trei masini si-o motocicleta, toata de colectie, na!). Adevaratii colectionari stau bine mersi pititi, eventual fac parte din asociatii gen Retromobil, au masini originale si rare.

Apoi, "cea mai veche broscuta din Romania, din 1952", nu e din '52 ci din '57. Chit ca pe undeva e scrijelit un 1952 pe ea. Si io pot scrie pe Karmann 1900 toamna, asta nu-l face de-atunci. Nu e rost de intrat in detalii, e usor de verificat (ca doar e lucru nemtesc, nu? Facut cu cap); pentru cine e cu adevarat interesat de broscute, e usor de vazut cand anume a intrat un model in productie, ce repere s-au modificat de-a lungul timpului si cum pot fi evitate confuziile (voite au ba). Cat despre materialele si piesele venite direct de la fabrica Volkswagen, hahaha! Piese de broasca se gasesc peste tot, mai putin la fabrica. Aia au alte lucruri de facut acuma. Piesele cu care ne reparam noi masinile sunt fie produse noi, fabricate te miri unde, fie sunt NOS-uri (din new old stocks - stocuri vechi de piese noi, cum ar veni). Reparatul broscutelor vechi e ultima grija a fabricii din Wolfsburg.

Si-acum, ca am terminat cu cea mai veche masina, trecem la super masina de razboi, Kubelwagen. Care Kubelwagen e un Kurierwagen toata ziua. Sau na, hai sa folosim "numele" lor nemtesti: nenica scrie despre Typ 181 ca si cum ar fi Typ 82. Dar, numerologic vorbind, greseala e scuzabila: doar 8+2=1+8+1, nu? Ce daca unul e produs pana-n '45 iar celalat intra in productie abia in '69? Razboaie sa fie, ca masini care sa mearga la ele se gasesc! Buuuun, s-a rezolvat si asta, atunci!

Iar referitor la valoarea masinilor: o simpla cautare pe mobile sau autoscout i-ar fi dat tanarului jurnalist toate informatiile de care ar fi avut nevoie. Dar o fi vrut sa faca economie la tastatura :P

luni, 22 iunie 2009

Nyiregyháza Bogártalálkozó


No, cine stie? :D
Nu, n-am invatat maghiara peste noapte (desi de fiecare data cand ajung in Petea imi propun sa ma pun serios pe treaba), am copiat si eu ce scria pe stickerul primit in weekend, la intalnirea de broscute. Aia inseamna, intalnirea de broscute (buburuze) de la Nyiregyhaza.

A cincea lor intalnire, a patra participare pentru noi. Frumos, multe masini (si ce masini...). Dupa multa vreme, am mers iarasi in coloana. Drept pentru care am facut cei 170 de km in 3 ore jumate, ca, vorba ceea, pauzele lungi si dese... :P Din diverse motive am plecat doar sambata (intalnirea incepe vinerea) si se pare ca rau am facut, ca sambata spre seara s-a pornit o ploaie rece, de toamna, care a durat cu mici intreruperi (fructificate la gratare si beri) pana dimineata. Vineri fusese frumos, vreme de facut baie si ascultat concerte. Dar a fost bine si-asa, am (re)vazut oameni faini de prin toate colturile tarii (ma rog, tarilor, ca eram din doua).

Parada prin oras am ratat-o ca dormea Alla (ce chestie si cu oamenii astia, pun parada la pranz, cand e somnu' mai dulce! Pai?); si din cauza ploii am ratat si plimbarea restanta de vreo 3 ani intr-o broscuta cabrio. Tare-mi e ca pana ajung sa vad cum e ne luam noi una :))

Din pacata drumul asta n-a fost lipsit de incidente, o broscuta a cazut (mi-e teama ca definitiv :() la datorie. Osi a avut un accident (bine ca ei sunt ok!) si broscuta mov care ne-a dus tooocmai pana la Wolfsburg acum 4 ani nu prea mai are sanse de revenire. Pacat, tare pacat :(

Poze multe n-am facut, asa patim de fiecare data, ne inarmam cu 1-2 aparate si venim cu cardurile aproape goale :) Ceva ceva avem totusi. Pentru cunoscatori, ochii mari la Ovali-ul gri si low-nose-ul rosu ;)

















vineri, 19 iunie 2009

Preview la gradi

O gradi asa, faina, cum nu stiu sa fie inca aici la noi. O gradi cu copii liberi si fericiti, care tipa si alearga, se descalta fara sa se teama ca se murdaresc, care se stropesc cu apa fara sa li se strige de pe margine ca isi uda hainele si-i frig (desi afara sunt 25 de grade), care nu se tem (cu mici exceptii :P) sa se murdareasca din cap pana-n picioare cu acuarele, carioci, suc de fructe sau pamant.

O astfel de "gradi" a inflorit ieri la noi in curte. Sapte copii frumosi si veseli (ramasi destul de repede sase) alergand peste tot, cercetand, bucurandu-se de o dupa-masa frumoasa, alaturi de parinti (in mare parte) calmi si relaxati. A fost prea frumos ca sa mai pierd timpul cu vorbe. Va las cu dragii de ei.



















vineri, 12 iunie 2009

Oldies

E foarte fain sa ai o masina veche (sau mai multe, cazul nostru). Intai, ca toata lumea se uita dupa tine pe strada. Apoi, toti copiii si batranii iti zambesc si eventual iti fac cu mana. Uneori si adultii "cuminti" :P. Ideea e ca rareori nu starnesti zambete de simpatie, si e o senzatie faina de tot.

Noi facem parte dintr-un club, asa ca participam la o gramada de evenimente organizate de alti pasionati (vezi recenta intalnire de la Timisoara). "Microbul" ne-a purtat pana acum in Ungaria (de cateva ori), Austria, Germania si in multe locuri din tara. Faptul ca mergem in coloana nu face decat sa sporeasca farmecul plimbarilor de genul asta. E relaxant sa vezi oameni mari, seriosi si importanti de altfel, care in preajma masinutelor se comporta ca niste copii din nou. Parca "lumea face sens", ca sa traduc tampit :D E o lume de 2-3 zile, din cand in cand, in care uiti de suparari si de crize si de casa nearanjata (sau neterminata), de creditori si facturi, si te lasi purtat de bucurie, de animatie, de pasiune, pana la urma.

Dar pe langa toate astea, din cand in cand esti si (ras)platit pentru pasiune (sau pentru rable, cum ar zice unii). Pentru ca noi suntem organizati foarte serios, cu personalitate juridica, stampile si facturi, uneori suntem chemati sa facem reclama diverselor chestii (magazine, evenimente, firme). Ceea ce, sa recunoastem, e placut. Nu neaparat din punct de vedere material, pentru ca nu e vorba de castiguri serioase, primim de cele mai multe ori compensatii pentru benzina. Dar e placut sa te stii admirat si sa stii ca ceilalti te iau (macar putin :P) in serios.

Ieri am participat la o actiune de asta, pentru o "aripa" desprinsa din ACR, care se ocupa cu tractari, remorcari&stuff. Am mers cu doua masini, am condus si eu una, si am fost super placut surprinsa sa vad ca n-a fost atat de greu sa revin la cutia de viteze manuala (masina mea are automata), sa renunt la servo (si la o oglinda laterala :P, ca la Karmann nu este decat una). Raportez cu mandrie ca nu mi-a murit motorul decat o data :D. Jumatate din drum am fost secundata de Alla pe post de copilot, apoi a declarat ca vrea in Uac, asa ca am mutat-o cu tot cu scaun in broscuta, cu Dragosh. Dupa care a adormit, rapusa de importanta evenimentului :) Toata treaba a durat vreo 3 ore (bine, una pierduta dimineata cu organizarea, asa e de obicei). Dar m-am simtit relaxata, mi-a placut sa vad iarasi lume multa (alta decat copiii din parc), sa vad broscutele colorate si galagioase, sa povestesc cu prieteni vechi (si batrani). Si mi-a placut sa-mi spuna sefu' de club ca-mi simte lipsa la organizat chestii :P

Trebuie sa spun ca a fost o parada super bine organizata, cu politia drept antemergator, cu masini care blocau intersectiile sa putem trece nestingheriti si neintrerupti de semafoare. Asta o fi fost mai putin placut pentru cei blocati in trafic, dar ne priveau toti cu simpatie, asa ca sper ca ne-au iertat (si probabil sunt obisnuiti cu paradele noastre deja, stiu ca nu ne opreste nimic:). Gata, nu mai aberez, pun poze. Enjoy! :)










marți, 9 iunie 2009

Perlutze

Alla, ce face tata?
Djeshte jeamu' asela (vopseste geamul acela; care era o usa, dar asta nu mai are importanta)

*****

Doda pape tzitzi mica ei (Dora papa tzitzi de la mamica ei)- asta e si cea mai lunga propozitie de pana acum :)

*****

Azi noapte, in somn: Mama, canta "Bate vuntu funzele"

*****

Vii sa-ti dau sa mananci supa?
Papi tzitzi u'pic


Shiububentzia - surubelnita
Singunga - singura
Biombiu - biberon
Chelu - scutecel, carusel sau carcel, dupa caz

Si cum face ea pluralul, ca-si da seama ca un obiect e diferit de mai multe.

umu (umar) - umi
fina (furnica) - fini
hutza - hutze
mana - mini
pope (pantaloni) - popi
fualia (floarea) - feile
ima (inima) - imine

Si mai are o gramada, o sa completez eu pe masura ce-mi mai vin in minte :)

vineri, 5 iunie 2009

Leapsa 'telectuala


Ii ramasesem datoare lui Rox cu o leapsa despre carti. Hmmm... una care mi-a placut. In ultimul timp (aproape doi ani, adica) n-am prea avut cum sa ma las purtata de placerea cititului, asa cum o faceam inainte. Asa ca, daca altadata mi-ar fi fost foarte simplu sa ma gandesc la o carte faina, dintre alea multe citite, acuma-mi vine greu. Intai trebuie sa-mi aduc aminte ce-i aia carte :)) Si ce-i ala citit.

Asa ca o sa scriu despre o carte care ma bine-dispune inca din vremea liceului: Orasul revolverelor mute, de Rejto Jeno (sau P. Howard, depinde de editie). Am incercat sa gasesc o imagine a cartii pe internet, n-am reusit, iar exemplarul meu e undeva bine ascuns. Deci ramanem fara imagine, da' oricum nu era nimic deosebit, o coperta de anii 70 (parca din 72 e a mea), ceva cu negru si galben. Da-i grozava, a reusit intotdeauna sa ma faca sa uit de boala, tristete sau plictiseala. Cred ca am citit-o deja de vreo 10 ori si totusi, nu pot trece de primele 2-3 pagini fara sa ma umfle rasul. Are niste replici asa tampite si suprarealiste, ca nu-i pot rezista. Stiu povestea pe de rost, indata o sa pot da citate intregi din ea, si totusi functioneaza (asta-mi aminteste ca ar fi timpul s-o mai scot de la naftalina!). Mi-o pregatisem in bagajul pentru spital, cu gandul sa citesc in timpul travaliului. Treburile au fost de-asa natura ca n-am mai apucat sa fac nimic, nasterea a decurs super repede, asa ca am ramas s-o citesc in salon, dupa nastere. N-am reusit, pentru ca radeam si ma dureau toate cele :) Plus ca riscam s-o trezesc pe Alla. Asa ca de data aceea a ramas necitita - deci clar i se apropie sorocul!

Si daca tot m-am pornit sa scriu despre carti, preiau o alta leapsa de la Oliviutza.

1. Name the last book by a female author that you’ve read.
Jan Hunt - Natural child

2. Name the last book by an African or African-American author that you’ve read.
Alice Walker se pune? The color purple, acum cativa ani buni.

3. Name one from a Latino/a author.
Aici e clar Marquez; l-as citi oricand, oriunde (mai putin Generalul in labirintul sau, pe care am inceput-o de vreo 3 ori si n-am reusit nicicum s-o duc la capat).

4. How about one from an Asian country or Asian-American?
Acum tocmai citesc Copiii din miez de noapte a lui Salman Rushdie; am mai citit Eiji Yoshikawa (cu Musashi si Taiko) si Kazuo Ishiguro cu The remains of the day

5. What about a GLBT writer?
A trebuit sa caut sa vad ce-i cu GLBT-ul asta; nu-mi vine nimic in minte. Adica nu m-a interesat sa stiu ce preferinte are autorul pe care-l citesc.

6. Why not name an Israeli/Arab/Turk/Persian writer, if you’re feeling lucky?

La portile moscheii
, Kader Abdolah (ce bine prind colectiile scoase de ziare!).

7. Any other “marginalized” authors you’ve read lately?
Nu mai stiu. Da' totusi, stiu ceva scriitori, nu? :P

Trimit leapsa mai departe tuturor celor care se simt inspirati :)

luni, 1 iunie 2009

Broscareala la Timisoara

Deschidere de sezon pentru noi trei, prima intalnire pe anul acesta. N-am revenit tare incantata, in mare masura din cauza vremii. Care i-a facut si pe altii sa se razgandeasca si sa nu mai vina, asa ca au fost destul de putini participanti, pacat.

Desi la sedintele noastre saptamanale se discuta de intalnire de acum vreo luna, pana la urma am plecat singuri, n-a mai venit nimeni de la noi din club. Asa ca am reprezentat cu mandrie Kafer Club-ul baimarean :P. Am pornit-o vineri dimineata. Si pentru ca Dragosh tocmai schimbase amortizoarele pe fata si amortizorul de la caseta de directie, mi-a spus clar ca el pe ruta Satu-Mare - Arad nu se duce, ca-i drumul ca dupa razboi (paranteza: motiv pentru care de vreo doi ani nu mai cumparam rovigneta la nici una dintre masini; asteptam cu interes sa ne opreasca ARR-ul si sa le spunem ce avem pe suflet). Asa ca de la Satu-Mare am intrat in Ungaria si-am luat-o catinel de-a lungul granitei. GPS-ul, patriot, ne tot aducea catre Oradea/Arad, asa ca am ratacit vreo 60 de km pana sa priceapa ca vrem sa evitam drumul acela. Eh, in cele din urma am reusit sa-l facem sa priceapa si am intrat in tara pe la Varsand, de unde a fost relativ ok pana in Timisoara. De fapt pana la Dumbravita, acolo se tine intalnirea (deja al treilea an), intr-o poiana unde ar incapea multe masini, numai sa vina!

Buuun... am ajuns, am descalecat (vai de capul meu, amortisem de tot in spate in Karmann, pentru ca scaunul Allei nu incape decat in fata; oricum numai acolo sunt centuri) si am inceput sa intindem cortul. Big mistake, nu mai fusese despachetat din vara trecuta, de la Gyoma, drept pentru care mirosea placut a mucegai. Asa ca m-am apucat sa construiesc un loc de dormit decent pentru Alla in masina. I-am facut un super pat pe bancheta din spate, care a devenit foarte incapatoare dupa ce am deschis portbagajul din spatele ei (al banchetei:P); arata de-a dreptul fain (bine, pentru cineva mai scurt de un metru, desigur). Pentru mine ma pregateam sa fac acelasi lucru pe scaunele din fata, dar perspectiva de-a dormi cu ditamai frana de mana in coaste m-a demoralizat. Asa ca l-am sunat pe Matei, un prieten din vremuri portugheze si l-am anuntat ca ne are de musafire (adevarul e ca el ne propusese de la inceput sa dormim la el, dar pana sa desfacem cortul eram convinsa ca nu).

Dragosh ne-a depus (mare problema, Alla nu mai voia sa coboare din Kamanu) si s-a intors in poienita. El zice ca a dormit bine in cort. Da' ce bine am dormit noi! Si dimineata am iesit la locul de joaca de langa bloc, unde Matei a dovedit ca practica de unchi de trei nepoate ii este de folos :)Ne-am invartit o vreme (de data asta n-am mai ajuns in centru) si ne-am intors cu totii la locul faptei, unde se mai adunasera ceva masini, dar tot putine, pana la urma. Ziua incepuse frumos, dar dupa-masa s-au pornit niste ploi reci, brrr! Asa ca pana si Dragosh s-a lasat convins ca nu mai e de stat in cort, asa ca am innoptat tot la Matei. Si dimineata am pornit spre casa, de data asta pe ruta Dumbravita - Lipova (frumos oras, pacat ca-i darapanat si-i lipsesc indicatoarele; ca satelitii nu-l prea vad) - Deva - Cluj - Baia Mare. Cam cu 200 de km mai mult decat ruta normala :(( (dar na, amortizoare noi... ca sa nu mai vorbim de rotule si alte cele consumabile pe drumuri proaste).

Aaaa, am uitat sa spun ca-s mare vedeta de-acum, am dat interviu la ProTv (cred ca inca nu s-a difuzat reportajul). Si Dragosh, mare vorbitor de maghiara :)), a dat interviu pentru Duna TV (ala sigur n-o sa-l vedem).

All in all, intalnirea de la Timisoara nu-i in topul meu din mai multe motive: nu prea e un loc potrivit unde sa mergi cu copiii (ori asta e foarte important acum pentru mine/noi) - spre deosebire de Gyoma, de exemplu; fiind organizata in poienita, la destula distanta de oras, nu prea ai ce face pe-acolo; daca vrei si-o bere, e complicat cu dusul-intorsul din oras; utilitatile-s cam problematice (asta e deja fitza, nu? :)) ).

Paranteza foarte mare: la prima editie, acum trei ani, am mers cu busul. Am avut treaba in Cluj, asa ca am luat-o de-acolo spre Oradea si apoi Timisoara. Primul rateu l-am avut pe drumul spre Oradea, la urcat ditamai panta, cand motorul a cerut o pauza de racire. Apoi in Arad s-a gandit sa-si ia o pauza mai lunga, drept pentru care a luat foc in centrul orasului, la semafor. Ne opriseram regulamentar si cand am vrut sa pornim, nimic. Dat chei repetate, nici o miscare. Pana a inceput sa se vada un fum alb din spate. Dragosh a iesit sa vada ce-i, a deschis capota si flacarile tusti afara! Noroc de stingator, am stins focul rapid si apoi am impins putin busul, sa nu blocam de tot intersectia.

Norocul nostru a fost ca tocmai atunci trecea un broscar pe langa noi, ne-a remorcat pe-o straduta laturalnica si baietii s-au apucat de refacut motorul. Pana la urma am avut nevoie de ajutor specializat, un alt broscar care a refacut instalatia electrica. Totusi, cine se poate lauda ca la cateva ore dupa ce a luat motorul foc a pornit mai departe, cu aceeasi masina? Din pacate deja se inserase, nu puteam tine aprinse decat pozitiile (o incurcatura la partea electrica, descurcata a doua zi, pe lumina); noroc ca Timisoara e aproape de Arad. Orisicat, la intrare in Timisoara am ramas, surpriza! fara benzina. Si aproape fara GPS, desigur. Ce sa facem? Am pus triunghiul reflectorizant, am aprins avariile si am pornit spre cea mai aproapiata benzinarie, sa luam nitica benzina. Am uitat sa spun ca pe vremea aia eram cam in luna a cincea de sarcina, numai bine pentru atatea peripetii :P. In cele din urma am ajuns aproape de miezul noptii la locul intalnirii (dupa ce am ratacit o vreme cautand poienita aia, ca la telefon nu raspundea nimeni). Si uite asa am ajuns noi la prima intalnire de la Timisoara. Suspectez ca inca-s marcata de evenimentele de acum doi ani, de aia nu mi-a placut tare mult nici anul asta. Gata paranteza, mai bine cateva poze de anul asta.

Broscute si busuri






La targuit de piese


O fi bun noroiul asta?


Pauza de masa