Dupa calculele medicului, ar fi trebuit sa ma nasc in 17 septembrie, ba poate chiar un picut mai repede; asa ca mami ma astepta din clipa in clipa..mai ales ca avea o burtica mare si-i era tot mai greu sa se miste si sa doarma noaptea; a venit insa data de 17 si eu nimic…inca nu eram pregatita…mami a mers la control, unde nenea doctor i-a spus ca eu sunt in regula si ar trebui sa sosesc din zi in zi…asa ca parintii mei s-au intors acasa si..au asteptat mai departe. Cand insa s-a facut 21 septembrie si eu tot nu dadeam nici un semn, m-au dus iarasi la doctor sa ma vada. Unde, surpriza, nenea a spus ca mami are deja vreo 2 cm dilatatie si ca ar trebui sa ma primeasca in cateva ore…; in caz ca nu urma sa vin peste noapte, mami si tati erau asteptati la clinica dimineata la ora 8, sa ma aduca pe lume!
Bucurosi, fericiti dar si tare emotionati, mami si tati au plecat la plimbare cu masina (mami nu mai prea putea sa se plimbe pe jos, o cam durea spatele). Deja simtea niste usoare contractii…ce bucurie! Seara parintii mei au avut niste musafiri (noroc, asa a trecut timpul un pic mai repede si mami nu se mai gandea numai la contractii) dar de pe la 10 au ramas singuri…si pe la 11 am inceput sa simtim si eu si mami contractii regulate…ne cam deranjau, pe mami o durea burtica, pe mine ma strangea…dar ce sa facem? Tati a adormit si mami a inceput sa-si cronometreze contractile (ordonata cum e, si-a facut chiar si un grafic, inseamna ca nu era asa rau
. A reusit sa atipeasca si ea intre contractii pana pe la ora 1, apoi n-a mai fost chip…s-a uitat la televizor, s-a uitat pe internet..si a cronometrat in continuare. Avea dureri cam la 16 minute, inca nu era de sunat doctorul sau de mers la clinica…mai aveam un pic de asteptat. S-a trezit si tati si se intreba cand ar trebui sa plecam…mami l-a linistit, i-a spus ca mai este timp...cand, deodata, la 2.25 am auzit un poc si am simtit cum curge tot lichidul in care m-am scaldat eu noua luni de zile..in fuga spre baie, mami a mai apucat sa-i spuna lui tati sa se imbrace ca e de plecat 
. Cu armata facuta, tati a fost gata in trei miscari 
. Mami a facut un dus si s-a pregatit, in timp ce tati a papat ceva (stia el ca n-o sa mai apuce o vreme!), apoi l-au sunat pe nenea doctorul si i-au spus ca am ramas fara lichid amniotic in timpul unei contractii. Doctorul le-a spus sa mearga la clinica, ca o sa vina si el. Zis si facut…numai ca acuma contractile erau mult mai dese…si mie si lui mami ni se parea ca-i o singura contractie imensa, care nu se mai termina. Tata a condos tare incet pana la spital, sa nu suferim noi si mai tare.
Am ajuns cu bine la spital la 3.30, parintii si-au lasat bagajele in camera, mami s-a schimbat in camasa de spital si s-a dus la control. Doctorul nu venise inca, dar erau acolo moasa si asistentele din tura de noapte. Moasa i-a spus mamicii ca e dilatata destul de bine si ca n-o sa dureze mult..dar mami, plina de dureri si greata cum era, a crezut ca doar o incurajeaza. Si-a schimbat insa parerea cand a vazut ca nu peste mult timp apare si nenea doctorul si nu o mai lasa sa se dea jos de pe masa…Ar fi cerut saraca anestezie, dar nu mai era timp. S-au adunat multi in jurul nostru (doctorul, moasa, asistenta care-i punea lui mami o perfuzie, tati care o tinea de mana si-i stergea fruntea si-i dadea sa bea apa, dragul de el…apoi au venit un nene doctor si o asistenta de la sectia de copii..toti in asteptarea mea!). Moasa ii spunea mamei sa impinga si doctorul o ajuta…mami era cam sfarsita, dar tati spune ca a fost tare brava! Si se pare ca a fost, pentru ca n-a trecut mult si la 4.55 dimineata m-am nascut!!! Am fost o fetita tare mare, i-am mirat pe toti, am avut 4350 g si 58 de cm!! (aproape o treime din inaltimea mamei
. Am avut cordonul cam strans infasurat in jurul gatutului si eram cam albastrica, asa ca parintii mei s-au speriat un pic, dar nenii aia m-au eliberat repede si am putut sa plang; apoi m-au aspirat, m-au curatat, m-au masat si mi-au dat un pic de oxigen, m-au aratat scurt la mami si m-au dus la terapie intensiva sa ma mai trateze putin. Mami a ramas pe masa, sa o coase nenea doctorul…deja era mai bine si glumea cu el si cu tati . A trebuit sa mai ramana in sala de travaliu inca vreo ora si ceva, pana i s-a terminat perfuzia. Doctorul de copii a venit sa ii spuna ca eu sunt bine, ca am un scor apgar de 8/9/10 (am luat 8 la nastere, 9 la un minut si 10 la 5 minute). I-a mai spus ca inca stau la oxigen dar ca o sa ma aduca sa ma vada cat de repede. Pe la 7 dimineata mami si tati erau deja in camera si am mers sa ii vizitez! Cand m-au vazut asa mica nici n-au mai stiut ce sa faca de emotie (vorba vine mica, asa le-am parut lor! .
Acuma suntem deja de patru luni si jumatate acasa si tare bine ne mai e!
octombrie 2007
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu