Somn de pranz

De ceva vreme a ajuns sa doarma o singura data pe zi. Pana s-a acomodat a avut parte de treziri planse, de "mama-mama" pline de lacrimi. Dar de cateva zile e ok, a inceput iarasi sa se trezeasca asa cum o face de cand merge singurica si de cand o culc pe salteaua noastra: fara nici un zgomot, se ridica si da patura la o parte, ia in mana primul obiect ce-i cade sub ochi (si asa am primit cate un papuc, cate-o soseta, cate-o jucarie sau pur si simplu bucati de hartie), deschide usa de la camera cu o mana, cu putere, pune capul in pamant si vine pasind repede-repede cu piciorusele goale. Si de-aici, are doua optiuni: daca ma ridic de la calculator si-i vorbesc, ma asez jos si-o astept, trage un zambet larg si goneste la mine-n brate. Daca fac ceva si-o "ignor", vine pana la mine si-mi intinde cu-n aer preocupat ofranda ;); nu pot s-o iau in brate pana nu iau ce-mi intinde, ca doar de aia a venit, nu? :)) Cu treaba! Si-i asa de dulce, cu pulpitzele goale, cu dungi de somn pe fetzisoara mica si draga, cu ochii inca nu destul de limpezi...draga mica a mamei!