Drum de cosmar

Joi dimineata am pornit spre Bucuresti, la botezul lui Tudor (cu inima cam stransa, Alla tocmai ce fusese putin racita cu o saptamana in urma). Pana la Bistrita am mers cu masina bunicilor, acolo ne-am mutat inapoi in a noastra, care se eliberase intre timp (Dragos a avut de transportat o comanda de rame de oglinzi). Drumul a inceput greu, cu Alla nemultumita, cu bunicul oarecum stresat de galagia din spate si cu mama dorindu-si sa fi fost oriunde altundeva :D
La Bistrita am facut pauza de incarcat bateriile si de vazut ceilalti bunici, apoi am plecat mai departe. Mica-si revenise, era ok, vesela...pana pe la Reghin, cand mie a inceput sa-mi cressca usor si frumos temperatura, sa ma simt tot mai rau, iar Alla a devenit tot mai demanding (ori poate doar asa o simteam eu, incapabila sa mai fac fata cererilor ei).
Pe la Targu Mures ma bateau deja gandurile de intors acasa, imi era teama si sa nu-l imbolnavesc pe Tudor; dar cum maica-sa a insistat sa mergem... am mers :P (acum Tudor tuseste putin, dar daca e la fel de rezistent ca si Alla, deja e spre bine).
Jumatatea de drum de la Sighisoara la Bucuresti (jumatate in kilometri, in timp a fost mult mai mult) mi s-a parut interminabila si insuportabila. Cand nu statea cu tzitzi-n gura, Alla urla, eu plangeam langa ea ca nu mai pot sa ma contorsionez, ma durea pielea, capul, ochii, muschii, toate toate. Si pe langa toate astea, de-abia ne taram. Ultimii 8 (opt!) kilometri pana la destinatie i-am facut in mai bine de o ora. Si asa, inghesuita in spate, amortita si cu dureri in toate membrele, mi-am adus aminte de ce nu-mi place sa merg la Bucuresti, de ce abia astept sa ajung acasa, unde lucrurile-s calme si la locul lor.
Vineri dupamasa mi-am revenit si am fost la o intalnire cu doua familii dragi si calde (da, pe o mamica am reusit s-o imbolnavesc :((); sambata am mai avut o intalnire cu un pui drag si am fost la botez, ca doar de aia venisem :P, iar duminica...duminica mi-a revenit raceala. Si in loc sa pornim spre casa, cum simteam ca trebuie, m-am lasat convinsa sa mergem la Buzau. Unde-am mers si-am zacut. Si unde s-a apucat si Dragos de bolit. Asta asa, ca sa fie funny pe drumul de intoarcere. Dar spre uimirea mea, pentru Alla a fost super ok drumul de ieri - a dormit mai bine de 5 ore, cu intermitente (da, copila noastra, aia care NU doarme mai mult de doua ore pe zi nici picata cu ceara!).
Asa ca de aseara zacem amandoi care pe unde, incercand sa tinem pasul cu Alla. Si e asa de bine acasa!!!!