Asa-mi trebuie daca n-am laptop.
Acum 6 ani
luni, 6 aprilie 2009
Acum cinci minute
Eram la calculator, cautand o reteta pentru mancarea de linte. Alla, cu treaba, in bucatarie. Liniste suspecta. O intreb: "Ce faci, Alla?". "Coca", raspunde. No bun, zic, iar a scos sucitorul din sertar si se indeletniceste cu cine stie ce. La un moment dat ma duc totusi sa dau un ochi prin bucatarie, sa vad ce si cum... si mai sa-mi sara inima din piept. Intra-devar scosese sucitorul, da' nu stiu cum a ajuns pe masa, intr-o mare de faina, si facea coca, incercand sa "taie" forme din faina cu un pahar :))Stie ea ca asa facem biscuitii, i-o fi fost pofta :P Dupa ce am fotografiat-o m-am dus sa pun la loc aparatul si pana sa ajung inapoi, ea se pregatea sa adauge si niste ulei, sa fie coca mai frageda :D
Asa-mi trebuie daca n-am laptop.
Asa-mi trebuie daca n-am laptop.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
12 comentarii:
Ehei, nici noi nu avem laptop. Dar avem usa cu grilaj la bucatarie!!!!!
Ai gasit reteta de linte? Si eu am avut sambata o pofta nebuna dupa linte!!!!
Noi n-avem deloc usa la bucatarie!
Cu lintea... oscilez intre pateu de linte si supa... inca am vreme, deocamdata am pus-o la muiat.
E bunaaaaa!
Nici noi n-avem usa la bucatarie, sper sa n-o gasesc pe masa ca e cam instabila masa noastra.
Si sum faci biscuitii? Eu am incercat vreo doua retete, dar n-am fost multumita pana acum.
o, biscuitii sunt fix la libera inspiratie; adunam ce gasim prin dulapuri si frigider si vedem ce iese - faina, oua, unt, cocos/scortisoara, ulei, daca i se pare Allei ca mai trebuie ceva... framantam pana se poate intinde o foaie si pe urma ne luptam sa taiem cu diverse forme (pahare, forme de praji, jucarii). N-am cantar de bucatarie, nu folosesc niciodata, totul e la ochi si la simtul de bucatar de care dispun :D
Cu masa, am noroc, a noastra e foarte solida si stabila (desi mica). Insa ma chinui inca sa pricep cum exact a ajuns ea acolo, ca scaunul ei era la destula distanta de masa.
Mami Ralu ai curaj - eu n-o las pe pitica in bucatarie de una singura, recunosc. Pe cea mare am inceput s-o las sa exploreze pe cont propriu abia pe la vreo 2 anisori, cand mi s-a parut ca intelege mai bine despre pericole etc.
Oricum imaginile sunt superbe! :)
Noi am lasat-o sa exploreze dupa pofta inimii de la inceput, de cand a inceput sa se tarasca, supravegheata discret (si desigur ca am inlaturat cam tot ce credeam noi ca-i periculos). Si am vazut ca se avanta cu destula prudenta in chestiile noi - nu se arunca orbeste, intai incearca si testeaza. Daca nu-i iese... o lasa balta. Rar cere ajutor. Si rar a avut "accidente". Asa a ajuns sa se catere in parc pe toboganul mare pe la un an si doua luni.
E drept ca pe masa inca n-a ajuns de capul ei, acolo trebuie sa fiu cu ochii pe ea; dar pe scaunul ei se urca fara probleme de ceva vreme, ba se si aseaza comod. In rest in bucatarie nu prea are ce sa faca - pericolus, I mean; ca in rest isi poate gasi tot felul de ocupatii, in mare parte tinand de redecorare.
Oooooo, bucatareala, Alla, scumpa, esti dementiala!
Te pupam de mii de ori!
Poftiti la degustat, poftiti! Mai ales ca pe Darie il stiu harnic si "strangator"...
frumoasa minune :)...sa va traiasca
Multumim mult! :)
Oh , Doamne, cat este de dulce!!!:) cum sta ea acolo mititica si inteleapta si serioasa sa faca coca...Doamne ce scumpa e! sa va traiasca!!
Multumim mult mult de aprecieri! (ne creste inima, ce mai!) :)
Trimiteți un comentariu