Alaptarea: dincolo de cortina

Pentru ca Rox m-a provocat si pentru ca suntem in saptamana mondiala a alaptarii, postez si eu un articol despre ce se intampla de fapt in alaptare. Asta ca sa dispara credintele gen "n-am lapte", "n-am avut decat doua saptamani", "nici mama n-a avut, deci nici eu n-o sa am" si altele asemenea. Alaptare placuta si de durata!

Cum se produce laptele?
Kelly Bonyata

Pentru a sti cum sa crestem sau sa diminuam productia de lapte este necesar sa intelegem cum functioneaza de fapt intregul proces.
In cea mai mare parte, productia de lapte merge pe principiul “foloseste-l sau pierde-l”. Cu cat mai des se hraneste bebelusul dvs., cu atat mai mult lapte veti produce.

La inceput: Controlul endocrin (hormonal) al lactatiei. Primele doua faze ale lactogenezei

Productia de lapte nu debuteaza pe baza de cerere si oferta. In timpul nasterii si a primelor cateva zile post-partum, lactatia este un proces hormonal – de aceea denumirea de sistem de control endocrin. In esenta, atata vreme cat hormonii responsabili isi fac datoria, mamele vor produce colostru de pe la jumatatea sarcinii incolo (prima faza a lactogenezei) si laptele va creste in volum (partea a doua a lactogenezei) cam la 30-40 de ore dupa nastere.
In ultima parte a sarcinii sanii produc colostru, dar volumul ridicat de progesteron inhiba secretia lactata. La nastere, expulzia placentei determina o scadere masiva a nivelului de progesteron/estrogen/HPL. Diminuarea abrupta a progesteronului, in prezenta unui nivel ridicat de prolactina, da startul etapei a doua a lactogenezei. Sunt implicati si alti hormoni (insulina, tiroxina, cortizol) dar rolul lor nu e pe deplin inteles. Desi markerii biochimici indica debutul acestei faze cam la 30-40 de ore dupa nastere, mamele nu au in general senzatia de sani plini decat la aproximativ 50-73 ore (2-3 zile dupa nastere). Primele doua stadii ale lactogenezei sunt conduse hormonal – au loc indiferent daca mama isi alapteaza copilul sau nu.



Stabilizarea lactatiei: controlul autocrin (local) al productiei lactate. Faza a treia a lactogenezei

Dupa cea de-a doua etapa, controlul este cedat sistemului local, autocrin. Este vorba de stadiul de mentinere a lactatiei, in care sinteza laptelui este controlata la nivelul sanului; mecanimsul de control primar este golirea sanului. Acest lucru este in stransa concordanta cu apetitul bebelusului. Desi problemele hormonale pot inca interfera cu secretia lactata, rolul lor este mult diminuat. In conditii normale, sanul va continua sa produca lapte atata vreme cat este stimulat.

Ce ne spun cercetarile recente despre productia de lapte?

Cercetarile recente sugereaza existenta a doi factori care controleaza sinteza laptelui:
Laptele contine o proteina foarte mica, numita inhibitorul-feedback al lactatiei (IFL); rolul IFL pare acela de a incetini productia atunci cand sanul este plin. Asadar productia incetineste atunci cand laptele se acumuleaza in san (si IFL se afla in cantitate marita) si creste cand sanul este golit (iar cantitatea de IFL scade).



Pentru ca sinteza laptelui sa poata avea loc, este nevoie de prezenta prolactinei. Receptorii pentru prolactina se afla pe peretii lactocitelor (celulele producatoare de lapte din alveole), ei permitand prolactinei sa intre din sange in lactocite si sa stimuleze sinteza componentelor laptelui de san. Cand alveola este plina de lapte, peretii ei expandeaza sau se strang, modificand forma receptorilor si impiedicand prolactina sa mai intre – astfel productia scade. Pe masura ce laptele este golit din alveola, receptorii pentru prolactina revin la forma lor initiala si permit trecerea hormonului, crescand din nou productia de lapte. Teoria receptorilor de prolactina sugereaza ca golirea frecventa a sanilor in primele saptamani va creste numarul receptorilor. Mai multi receptori inseamna ca mai multa prolactina poate trece in lactocite, capacitatea de productie lactata fiind astfel marita.
Ambii factori mentionati mai sus sunt in concordanta cu cercetarile recente, conform carora



Conform acestor cercetari, continutul in grasime al laptelui este determinat de asemenea de cat de gol este sanul (san mai gol = lapte mai bogat in grasimi), mai degraba decat de perioada zilei sau stadiul hranirii.

Cum variaza rezerva de lapte pe parcursul zilei?

Cercetarile anterioare aratau ca volumul de lapte este crescut in primele ore ale diminetii si scade gradual in timp. Continutul de grasimi pare sa creasca in timpul zilei (Hurgoiu V., 1985). Aceste observatii sunt in acord cu cercetarile recente, daca presupunem ca bebelusii observati aveau un pattern normal de hranire – cu perioade mai lungi de somn pe timpul noptii si cu scaderea treptata a intervalului intre hraniri pe timpul zilei.

Capacitatea de stocare

Un alt factor care influenteaza productia de lapte si managementul alaptarii este capacitatea mamei de a stoca laptele. Capacitatea de stocare se refera la cantitatea de lapte pe care o poate stoca sanul intre hraniri. Aceasta poate varia mult de la o mama la alta si uneori diferentele pot aparea chiar la sanii aceleiasi mame. Capacitatea de stocare nu este determinata de marimea sanilor, cu toate ca marimea acestora poate limita cantitatea de lapte stocata. Atat mamele care au o capacitate de stocare mare cat si cele cu una mica pot produce lapte din plin pentru bebelus. In cazul primelor, intervalul intre hraniri poate fi mai mare fara ca acest lucru sa aiba un impact asupra productiei lactate sau asupra cresterii bebelusului. In cazul celor din a doua categorie va fi nevoie de hraniri mai frecvente pentru a satisface apetitul bebelusului si pentru a mentine lactatia, deoarece sanii se umplu mai repede (incetinind astfel productia de lapte).
Ganditi-va la capacitatea de stocare ca la o cana – puteti bea cu usurinta o mare cantitate de apa pe timpul zilei din orice fel de cana, doar ca una mai mica va trebui umpluta mai des.

Ce ne spun studiile despre cum sa crestem productia de lapte?

Laptele este produs tot timpul, cu variatii in viteza de productie, in functie de cat de gol este sanul. Laptele se aduna in sanii mamelor intre hraniri, astfel incat cantitatea de lapte stocata este mai mare atunci cand trece mai mult timp intre hraniri. Cu cat este mai mult lapte in sani, cu atat viteza de productie scade.
Pentru a grabi sinteza laptelui si a creste productia zilnica, cheia este golirea sanilor de lapte frecvent, astfel incat sa se acumuleze cat mai putin intre hraniri.



In practica, aceasta inseamna ca o mama care doreste sa-si creasca productia de lapte trebuie sa-si tina sanii cat mai goi pe parcursul intregii zile.
Pentru a realiza acest lucru si a creste productia de lapte:
1. Goliti sanii frecvent (fie crescand fecventa meselor, fie golind sanii manual sau cu o pompa)
2. Goliti cat mai complet sanii.

Pentru a goli mai bine sanii:
· Asigurati-va ca bebelusul se hraneste eficient
· Folositi masajul si compresia sanilor
· Oferiti ambii sani la fiecare masa; asteptati pana cand bebelusul termina laptele dintr-unul inainte de a-l oferi pe celalalt. Schimbatul frecvent al sanilor poate fi folositor atunci cand bebelusul nu reuseste sa goleasca eficient sanii
· Pompati restul de lapte dupa ce bebelusul a terminat de mancat. Daca bebelusul reuseste sa goleasca bine sanii, pompatul e mai eficient intre hraniri (in virtutea scopului de a mentine sanii cat mai goi).

Aveti probleme cu o productie exagerata de lapte?

Mamele care au probleme cu o productie prea mare de lapte trebuie sa o rezolve fara a scadea frecventa hranirilor bebelusului si fara a-l intarca. Unul din modurile de a realiza acest lucru este de a-i oferi bebelusului un singur san pentru o perioada determinata (3-4 ore sau mai mult) inainte de a face schimbul cu celalalt. In acest fel, laptele se acumuleaza in san incetinind productia, dar bebelusul se hraneste la fel de frecvent ca inainte.

Sursa articolului