luni, 9 noiembrie 2009

Restanţă: despre cele patru burdufuri cu brânză care erau trei, respectiv cele două ajunse la Christa :D

Povesteam nu de mult despre cum am trimis eu bunătate de brânză tocmai la Bremen. Acu' să detaliem, că avem ce.

Deeeeci... am cumpărat patru burdufuri cu brânză buuuună de tot (ştiu că era bună că unu' l-am luat ostatic acasă :P). Restul le-am împachetat frumos într-o cutie mare, am învelit conştiincios cutia în hârtie de împachetat, am legat pachetul cu sfoară, am scris citeţ adresa şi am trimis soţul din dotare la sediul Atlassib, să depună pachetul.

Acolo tanti a dat jos bunătate de sfoară cu care legasem eu cutia, a "învelit" tot pachetul cu bandă adezivă inscripţionată cu Atlassib şi a lipit deasupra adresa. Reţineţi, hârtia maro cu care ambalasem eu cutia era la loc, da?

Toate bune şi frumoase, pachetul ajunge repede, destinatara e mulţumită de brânză, până pomeneşte o dată de "alea două burdufuri". "Care două???? Erau trei". "Nuuu, două". "Ba trei" - şi-am ţinut-o tot aşa, încercând să descoperim unde a disparut branza.

Deşi încă nu-s senilă, am sunat la prietena care-mi cumpărase brânza să-mi spună şi ea câte bucăţi fuseseră. Patru, desigur. Unul rămas la noi, celelalte trimise în ţări străine.

Am încercat să refacem paşii, cu ajutorul fotografiilor pe care unii mai prevăzători le-au făcut :)) (nu-s io aia). Cutia părea aceeaşi.... măcar păstra semnul distinctiv de care-mi aduceam eu aminte, deşi eu o ştiam ceva mai mare. Treacă de la mine. Dar hârtia maro cu care ambalasem eu cutia şi care ar fi trebuit să se găsească sub banda adezivă nu mai era. Cu siguranţă am pus-o, că aşa-mi împachetez toate coletele; în plus, n-aş fi avut peste ce lega sfoara dacă nu era învelită cutia :P.

Aşa că mi-i foarte clar că undeva pe parcurs cuiva i s-a făcut foame şi-a atentat la brânza Christei. În caz că încă n-a terminat-o, îi fac câteva urări de bine şi pe această cale. :D

11 comentarii:

Ade spunea...

Da, da, parol. Stiu si eu hartia maro si ata pe care o folosesti la colete :)

Ralu' spunea...

Asa, asa :))

Augustin Moga spunea...

La Bundespolizei a-ntrebat Christa? Că precis i-a chemat careva când s-au înteţit rapoartele despre autocarul învăluit într-o ceaţă verde ce gonea pe autostradă... Or fi oprit şi ei pentru o probă de laborator :-)...


ps/ Taie „cheese” de pe lista cuvintelor de invocat înainte de făcut poză. Asta aşa, ca să n-apari încruntată şi de bine urătoare în toate :-)...

Ralu' spunea...

Sa ia proba, n-am nimic impotriva, da' sa lase dom'le un biletel acolo sa pricepem si noi ce-a fost :P

Unknown spunea...

Hai dom'le, da' un burduf intreg ca proba?? Macar sa fi luat din aia la galeata, n-ar fi batut asa la ochi!

Ralu' spunea...

Pai stii tu, neamtu' vrea sa faca lucrurile bine; cu cat mai multe teste, cu atat mai buna treaba :D

diana spunea...

:-O

îţi dai seama cât fură ăştia de la toate pachetele care vin/pleacă în/din ţară?

Augustin Moga spunea...

Ehhh, fură... spune-i şi tu mai diplomat: „community sharing”.

Şi poţi să vezi toată treaba ca o continuare a tradiţei haiduceşti (de a lua de la cei ce au şi a da la cei ce poftesc), bine instaurată-n valea Dunării (îndeosebi mai către gura de vărsare) încă de pe vremea când Florin Piersic îl juca pe Şaptecai...

Ralu' spunea...

Diana, la urmatoru' (if any) pun inauntru o lista cu tot continutu' si un mesaj catre deschizator cum ca am facut poza la predarea pachetului :D

Augustin, pai traditii din astea sa pastram? :D Plus ca in drumu' spre Germania gura de varsare a fost destul de pe departe ocolita :((

Unknown spunea...

Sezi mumos, Bubico, cu mesajul catre deschizator, vrei sa dispara tot pachetul??

Sa le stea in gat, na!

adelamaria spunea...

Mai, pe mine m-a distrat teribil intamplarea :)) Desigur, eu nu-s nici expeditorul bine intentionat, nici destinatarul pagubit :))...Serios, daca n-am fi in Romania, ti-as recomanda o reclamatie...dar asa...cred ca varianta cu biletul si poza ar fi o solutie :))