Bittersweet (rezumat de călătorie)

În sfârşit, acasă. Nu zic, e bine pe drum, da' nici în curtea proprie nu-i rău, if you know what I mean. A fost o călătorie cu ups and downs, poate ceva mai mult decât de obicei. Ori poate le-am simţit eu mai acut din varii motive. Pentru că a fost o călătorie nu doar fizică, o s-o împart în episoade de inimă, aşa cum le-am simţit eu.

La Bistriţa Alla a descoperit ringhişpilul (Christo, este definiţie pentru el în Dex aşa cum l-am scris, ştiu că vine din germană :P); eu l-am redescoperit, cu aceeaşi încântare ca şi ea. Ne-am dat de câteva ori, până ni s-au terminat rezervele financiare cu care ieşiserăm în parc. Sweet. 

***

Pe drumul spre Buzău am avut parte de numeroase discuţii legate de hamac. Nu ştiu dacă-şi chiar aduce ea aminte sau ştie doar din poveştile noastre, dar a tot povestit despre cum a dormit ea în hamac anul trecut, tot la Buzău. Deja aştepta cu nerăbdare să ajungem şi s-o dea Mia :). Acolo l-am găsit şi pe Tudor-verişorul, foarte interesat de cocoşi :D. Alla a străbătut uliţa (deci da, nu chiar în Buzău, lângă) desculţă, simţind nevoia unui masaj bun la tălpi. A interacţionat ok şi cu Tudor şi cu adulţii, a fost bine (şi scurt, poate fi şi ăsta unul dintre motive). Sweet. 

***

De la Buzău am pornit spre Constanţa, să vedem prieteni dragi. Au fost două zile şi-un pic intense (din motive de ochi-pe-copiii mişcători şi ochi-pe-bebeluş) dar bune pentru suflet. M-am simţit tare bine să-i revăd şi m-am simţit tare frumos că suntem cu Alla acolo, fără presiuni inutile, fără aşteptări nelalocul lor (pentru nici unii din noi). Alla şi Vladimir au reluat cunoştinţa făcută acum aproape doi ani, de data asta de pe poziţii oarecum similare (acum doi ani Alla se târa doar, nu avea spor la prins jucării :)) ). Evident că au avut şi de împărţit diverse, cum e şi normal să facă pruncii puşi împreună fără să aibă neaparat timpul necesar pentru acomodare. Cred că Vladimir şi-a simţit un pic încălcat teritoriul, că Alla ia repede totul în primire :D. (Pe mămica lui Vladimir am simţit-o un pic stresată şi tare aş fi vrut să fie liniştită şi calmă, că n-avea de ce să se agite :) )  Bittersweet.

În a doua seară am convins-o pe Alla să facă baie şi l-a invitat pe Vladimir alături de ea. No aia distracţie! N-am reuşit să-i scoatem din cadă decât după aproape o oră de bălăceală. Şi culmea culmilor, copiii noştri reticenţi din cale-afară la spălatul pe cap s-au spălat unul pe altul turnându-şi apă cu jucăriile fără să zică nici mâc. Alla nici n-a băgat de seamă când i-am pus şampon, era prea ocupată să-l clătească pe Vladimir :)). Super sweet.

Am fost împreună la Acvariu şi pe faleză, altă distracţie. Copiilor le-au plăcut peştii şi le-a plăcut la culme să alerge pe lângă balustrada de la marginea falezei şi să se lase stropiţi de valuri. În prima dimineaţă, lăsând gazdele să se refacă (deh, nu toată lumea e aşa matinală ca noi :P) am mers la o plimbare pe malul mării. Am adunat scoici ajutaţi de Alla, apoi ea şi-a găsit de lucru cu nişte tribune, le-a luat pe toate la rând, s-a cătărat şi s-a agăţat de tot ce-a putut (cum ar veni, şi-a făcut gimnastica de dimineaţă). Mi-ar fi plăcut să stăm mai mult, să putem şi noi, adulţii, să povestim mai mult. Însă sper c-o să mai avem ocazia :). Sweet.

***

La Bucureşti am ajuns relativ repede şi relativ odihniţi, a dormit Alla aproape într-una pe autostradă. Am făcut o vizită scurtă (pe motiv de comision bunicesc) la nişte rude de-ale mele, apoi am plecat spre parc, unde ne-am întâlnit din nou cu Tudor. Alla s-a simţit ca acasă, s-a descălţat şi-a purces gospodăreşte la încercat tot ce se putea încerca pe-acolo. Ne-am mai întâlnit apoi cu o mamică dragă mie şi cu fetiţa ei ca o zână mică. Din păcate tot pe fugă, era destul de târziu (cine se scoală de dimineaţă...) şi Alla cam obosită, a avut nişte episoade pe care eu nu ştiu prea bine cum să le gestionez. A început de curând să se manifeste foarte vehement în anumite situaţii, situaţii în care altă dată putea fi destul de colaborativă. A vrut morţiş trotineta Deliei, care era gata să negocieze un fel de întelegere însă n-a prea avut cu cine. Până la urmă s-au împăcat cumva, cam cu multe lacrimi însă. Eh, o să treacă astea şi vor veni altele, sunt liniştită :). Bittersweet.

A doua zi în Bucureşti am petrecut-o destul de casnic, cu o vizită la Ikea şi apoi lenevit pe-acasă. După-masă ne-am hotărât să ieşim puţin totuşi şi am ajuns în Herăstrău, unde Alla a descoperit cu încântare un carusel mic pe care s-a tot dat. Ar fi trebuit să ne mai întâlnim cu nişte oameni dragi, din păcate turma de unumai-şti care au pornit la drum de vineri (norocul nostru, de altfel, că aşa am avut drumul relativ liber sâmbătă spre Braşov) ne-a zădărnicit planurile. Bittersweet.

***

La Braşov am ajuns surprinzător de repede, în ciuda 1 Mai-ului muncitoresc, aşa că ne-am permis să nu găsim locul de cazare din prima :D. Că nu scria suficient de mare şi clar, nu de alta. Drept pentru care am făcut vreo 20 de km în plus, să nu ne ieşim din mână. Până la urmă am reuşit totuşi să ne cazăm. Pentru că Alla nu dormise pe drum eu am rămas cu ea (şi am recuperat şi eu ceva restanţe la somn, dacă tot nu puteam face altceva) şi l-am trimis pe Dragoş reprezentant la biserică. Că doar la nunta asta porniserăm, nu? Cu o săptămână înainte, să avem timp să ajungem :)).

Ne-am întâlnit şi cu cealaltă reprezentantă a doişpece-ului şi am ajuns la restaurant. La intrare ne aştepta diagrama cu aşezarea la mese. Totul bine şi frumos, numai că numele miresei suna extrem de ciudat. Adica noi i-am spus ani de zile Celi şi acum o vedeam scrisă acolo drept Maria. Dacă n-aş fi vazut-o aş fi zis că am nimerit la altă nuntă :P. Mi-ar fi plăcut să putem sta mai mult de vorbă toate trei. De înţeles de ce n-am reuşit cu Celi (Maria?).  Bittersweet.

Ar mai fi trebuit să vină o prietenă (împreună cu care am împărţit, cu Celi cu tot, apartamentul timp de patru ani de zile). N-a mai venit, nu ştiu exact din ce motive, mie nu mi-a spus nimic când ne-am conversat pe tema nunţii. Până la urmă, nu scrie nicăieri că o prietenie de liceu tre' să dureze şi după aia. Sau după facultate. Dar consideraţii pe marginea acestui subiect, altă dată :P Bitter extrem.

Aşa cum m-a prevenit de-acasă (mama, eu o să dansez cu Celi, bine?) Alla a dansat aproape într-una, inclusiv braşoveanca :)). Nici măcar mâncarea n-a interesat-o foarte tare. Si, bine-nţeles, de dansat a dansat ea, dar nu cu noi. Preferata, de data asta, a fost Codruţa (tre' s-o întreb cum stă cu spatele :P). Pe la 11 a declarat că vrea să doarmă, aşa că am dus-o la culcare. Am lăsat-o adormită, cu Dragoş, şi am mai rezistat până pe la miezul nopţii, apoi m-am retras şi eu. Sweet.

Duminică dimineaţa, ieri adică, am pornit vitejeşte spre casă. Acum avem încă de despachetat şi de făcut ordine în haosul care domneşte peste tot :P, dar e bine că suntem acasă. Să vedem când şi pe unde ne mai pornim :)