Christmas time

 Am avut un Crăciun (pe cât se poate de) plăcut, deşi cu un colindător în minus. Ne-am adunat cu toţii şi ne-am simţit bine împreună, rememorând întâmplări de mult uitate şi făcându-ne promisiuni pentru viitor. Chiar m-am simţit bine, liniştită şi înconjurată de calm, chiar dacă atmosfera n-a fost la fel de "de sărbătoare" ca altădată.

Alla l-a aşteptat cu nerăbdare pe Moşu', pândindu-l pe lângă şemineu. Până la urmă Moşul n-a intrat pe-acolo (s-o fi speriat de câţi eram) ci ne-a lăsat cadourile sub brăduţul improvizat. Nu ne-a ieşit întocmai figura cu filmatul Allei, am vrut s-o trimitem singură să găsească cadourile şi să fie filmată pe ascuns, însă n-a vrut să se despartă de noi, probabil emoţionată de posibila întâlnire :)

Momentul aşteptat întreaga seară:

Şi ca să nu fiu optimistă chiar din prima, mă întreb pentru câţi copii Moşul a venit aşa cum trebuie, cu bucurie şi dragoste, şi câţi şi-au primit cadourile cu un nod în gât, însoţite de "dacă erai cuminte mai primeai şi..." sau "altă dată ai grijă cum te porţi" sau "de data asta ai primit cadourile, dar fii atent/ă că altădată....". Mă întreb câţi adulţi ar accepta un cadou însoţit de enunţuri moralizatoare, care să le taie toată bucuria şi încântarea. Mă întreb cât de amar ar fi gustul care le-ar rămâne după o astfel de întâmplare şi mă mir cât le e de uşor aceloraşi adulţi să uite cât de pură e bucuria copiilor şi cât de mult ar trebui lăsaţi să o simtă aşa cum le stă lor bine, cu toată fiinţa lor mică. Ar trebui să ne învăţăm copiii să-l aştepte pe Moş cu dragoste, fără spaime şi fără fricile induse, că ar putea rămâne fără cadouri. E crud şi inuman să-i faci să aştepte cu drag o surpriză, pe care apoi să o condiţionezi de-a dreptul absurd. Haideţi să dăruim din toată inima, atunci când dăruim, fără să aşteptăm nimic altceva în schimb decât bucurie şi fericire. Ştiu sigur că astea o să le primim doar privind în ochişorii mici şi strălucitori.

Crăciun fericit!