Prima noapte

Fără Alla. Că a decis că vrea să doarmă la buni, şi nimic n-a făcut-o să-şi schimbe hotărârea. A mai avut o tentativă cândva în vară, totul a fost bine până la culcare, aşa că pe la 9 seara ne-am dus după ea.
Ieri i-am explicat (mult şi bine) că de data asta nu avem cum să ne întoarcem dacă ne cere şi dacă rămâne, ne vedem doar dimineaţa. Mi-a spus că-i bine aşa, ne vedem dimineaţa şi n-o să plângă, aşa că noi am venit acasă.
Pe la 9 (iar :D) am primit telefon de la bunică, Alla adormise. A plâns un pic după mama, dar a reuşit buni s-o facă să râdă, apoi au citit poveşti şi a adormit. Peste noapte a mârâit un pic după ţiţa, dar a adormit la loc, nu era complet trează. (mai face aşa şi-acasă, ştiu stilul de mârâială).
Dimineaţă primele cuvinte au fost: buni, da' mergem la mama numai în vizită!. Şi mama, care de-abia aşteaptă....

LE: mda, a venit. După bagaje, că ea se întoarce la Coruia. A stat cu noi până şi-au terminat bunicii treaba în oraş, apoi a plecat cu ei. E tare ciudat fără ea aici. Aş putea profita să fac una-alta prin casă, treburi restante de săptămâni deja. Însă n-am nici un chef. Mă gândesc la zilele în care aş fi dat orice să am o jumătate de oră de pauză. Acuma am, şi-mi stă în gât.