De obicei sunt relativ atenta la ce manac. Citesc articole despre alimentatie, stiu ca (in general) adaosurile, conservantii, colorantii adaugati materiei prime, hrana, strica ceva. Da, mancarea tine mai mult, miroase mai bine, este colorata mai atragator, insa nu stii cand te omoara. Sau cum :D
Trebuie insa sa recunosc ca n-am aprofundat prea mult problema. Citesc etichetele, sunt cativa bau-bau pe care-i evit, insa de foarte curand am descoperit ca nu numai de minunile chimiei trebuie sa ma sperii.
Mana sus cine are in casa produse care contin E120. Cunoscut si sub numele de carmin, acid carminic sau cosenila. Un colorant gasit in majoritatea produselor (lichide ori solide) de culoare rosie (printre care iaurturi cu fructe, gemuri, budinci, sucuri "naturale" si altele). Ca sa nu mai spun de cosmetice, dar cu de alea nu prea folosesc, zic pas. Da' uitati-va pe eticheta rujului, totusi.
Carminul, cunoscut drept cosenila ori E120, este extras din aceste minunate insecte.
Ele se numesc coccus cacti (sau dactylopius coccus pentru amici) si traiesc, ati ghicit, pe cactusi. Oameni de treaba le strang, asteapta sa ajunga la maturitate si apoi le omoara, pentru ca sub invelisul cenusiu corpul lor este de culoare rosie. Dupa ce se usca, insectele astea sunt macinate si bagate-n mancare, sa arate frumos :D. Wow, ce gustos!
Degeaba-mi spune Dragosh ca alti oameni gasesc insectele o delicatesa si consuma lacuste-n ciocolata. Treaba lor, gusturile lor, eu prefer sa nu. Ce e nasol de tot e ca eu ma consideram vegetariana de vreo 15? 17? ani. Dar ghiciti cu ce sunt colorate majoritatea pateurilor vegetale? Exact, cu carmin. Care, dupa cum spuneam mai sus, nu e altceva decat o mana de insecte strivite. Nevegetal, cum ar veni. Nu mai zic de restul chestiilor rosii/portocalii pe care le-am mancat la viata mea.
Cica nu s-au observat efecte negative corelate consumului de E120, care totusi nu trebuie sa depaseasca 5 mg/kg corp. In afara de ceva alergii de contact in cazul cosmeticelor sau ceva hiperactivitate in cazul consumului de alimente, la copii. Plus vreo 32 de cazuri de soc anafilactic. No big deal, cum spuneam.
Am si eu niste guilty pleasures alimentare (da, junkuri). Thanks to E120, nu le mai bag in gura. Nu-i nimic, voi fi mai sanatoasa. Intre timp coc niste plangeri pentru aia cu pateurile. Nu mananc eu des pateu vegetal, da' in anii astia sigur am gustat si din pateul cu gandaci.
Acum 6 ani
6 comentarii:
yep, am aflat si eu de curand despre gandacii carmini :) dar asta mi se pare doar amuzant comparand cu iaurturile si dulciurile care contin gelatina (jeleuri, marshmallow, guma de mestecat, etc). care gelatina e practic o fiertura din resturile ramase de la vaci si porci :) gelatina se gaseste inclusiv in tortul diplomat 'de post'. plus ca-s gospodine moderne care o pun si in dulceata. how nice!!!
:((, da, gelatina e alta problema. Bleah! Exista totusi varianta vegetala, agar parca ii zice. Imi tot propun sa incerc...
da tu, am citit si eu despre cosenila. toata lumea imi sare in cap ca citesc tot de pe eticheta si daca ceva nu-mi convine nu mai cumpar, da serios ca toate produsele contin numai mizerii! mai bine ne facem noi acasa tot, macar asa stim ce punem in ele. si zi-mi cum fac sa conving lumea sa nu mai cumpere danone (ca si asta contine gindacei rosii si frumosi :D) http://laurentiu.elenaworld.net/2010/10/casa-buna-iaurtul-din-gandaci/
Bre, bine ca mie nu mi-ai zis mai din timp si m-ai lasat sa mananc gandaci, nice :D. Danone sucks, io nu stiu pe nimeni care sa cumpere. Sper :D
A mea a capatat alergie la superbul carmin, face niste bube mari si dureroase!
:( Biata de ea. Si e cam greu de evitat, ca-i intr-o gramada de "mancaruri".
Trimiteți un comentariu