miercuri, 2 mai 2012

Zoologice

Acum o săptămână zoologul mare i-a arătat zoologului mic două coarne de rădaşcă ieşind din pământ, lângă o buturugă. De-atunci am făcut zeci de vizite zilnice la buturuga respectivă, aşteptând ca rădaşca să iasă afară de tot. Alaltăieri am crezut ca aceea e ziua - coarnele erau cu totul afară, se vedea şi capul; însă n-a fost să fie, s-a retras în vizuină şi n-am mai văzut-o. Ieri am pândit gaura (deja mult largită) toată ziua, insă nici urmă de rădaşcă. După-masă am avut prieteni în vizită (am sărbătorit împreuna unumaiul muncitoresc) şi-am cam scăpat din vedere problema "rădaşca"; noroc însă că ea, bine intenţionată (de fapt e un el, dar rădaşcul nu sună prea bine) a găsit de cuvinţă să-şi facă de lucru chiar lângă banca pe care stăteam noi, aşa că am avut ocazia s-o studiem în amănunţime şi să-i facem o mulţime de fotografii. Alla a fost încântată, desigur. Seamănă cu tatăl ei, ar pune mâna pe orice vietate (anul trecut săpa după râme cu orice ocazie). Brrr.

Tot ieri am găsit împreună cu ea o coropişniţă. Din păcate a decedat din cauze necunoscute. Eu n-am ştiut să-i spun Allei ce e, am aflat după-masă, când a venit acasă cunoscătorul. Bine-nţeles că şi pe ea ar fi vrut Alla să pună mâna.

Săptămâna trecută am fost la cules de leurdă într-o pădure din apropiere. Am urcat pe firul unui pârâiaş şi am găsit o salamandră. N-aş fi pus mâna pe ea, ca restul familiei, dar era frumoasă, până şi eu trebuie să recunosc. Avea corpul negru lucios, cu pete galbene, intense. Chiar frumoasă. După câteva mângâieri zoologii mei au pus-o înapoi în apă, să-şi vadă de treburi.

In garaj şi-au făcut anul ăsta cuib o pereche de codroşi de pădure. Anul trecut şi-au făcut cuibul pe cutia contorului de curent, iar puii au exersat din plin zborul (şi) prin garaj; poate cei de acum sunt foşti pui, pasionaţi de maşini vechi :D. Aşa că acum intrăm în garaj numai când e imperativ şi-o facem în liniste, să nu deranjăm părinţii ori cei şase viitori pui.

Mai avem însă şi alţi vizitatori înaripaţi: o pereche de piţigoi şi una de mierle: trec zilnic prin curtea noastră, căutând insecte (asta după ce mai la începutul primăverii căutau materiale pentru cuiburi, că le vedeam mereu cu fire de iarbă şi crenguţe în ciocuri).

Cuibul codroşilor


Coropişniţa (RIP)

Coarnele rădăştii ieşind din pământ

Rădaşca, în deplina-i frumuseţe



6 comentarii:

ralus spunea...

fain! s-a jucat Alla cu radasca?

Ralu' spunea...

Ar fi vrut ea, dar am rugat-o s-o lase in pace, sa nu se sperie (radasca :D); a tot tinut-o sub observatie vreo doua ore insa.

Augustin Moga spunea...

Suuuper! Copiază și tu atitudinea pruncuței și nu mai avea atâta teamă/repulsie la atinsul altor gâdigănii de curte sau pădure... La urma-urmei, mai mult de-o înțepătură, mușcătură, un deșt sau juma' de braț lipsă nu riști :-D... Ceea ce-i floare la ureche comparat cu riscurile pe care le-ai fi avut de-ai fi trăit în zone-n care mișună aligatorii.


ps/ Și Măruca mea umbla cu borcanu' după ea când am fost la munte-n România anul trecut... Cosași, greieri, fluturi și diverse alte insecte + o șopârlă mică (ce nu mai vroia să plece mai apoi) au ajuns să cunoască interiorul borcanului ăla...

Ralu' spunea...

Neeee, asa cum sunt, inca tin la bratele/degetele/unghiile mele; ii las pe altii sa testeze :P
Pana la urma ati dus soparla de la Azuga in Canada? :)

Scufi spunea...

aceste fiinte din poze sunt cosmarul vietii mele. Din punctul asta de vedere urasc primavara cu toate insectele care se hotarasc sa invie ca sa strice anotimpul :D Mi-e frica de toate insectele, mai putin de muste. Asta inseamna ca sunt de-a dreptul ingrozita de radasti si coropisnite de care am parte din plin de ele la tara. Dar lasand astea la o parte Alla e super si, dupa ce ai zis ca vrea sa puna mana pe toate alea, o consider eroina :))

Ralu' spunea...

Fa si tu o terapie de desensibilizare progresiva, poate pana la urma ajungi sa le cauti prin parcuri si gradini :))