Să ne batem joc de copii, că-s mici şi proşti

Da' să o facem subtil, să nu se prindă toată lumea :D

Mi-e ciudă de mor pe spaţiile de joacă din centrele comerciale. Poate că o să ajung să le apreciez, dar sigur nu mai devreme de o jumătate de an, respectiv cât mai are Alla interdicţie pe-acolo.

La toate cu care ne-am intersectat, limita minimă de vârstă e de trei ani. Ca şi cum înainte de trei ani copiii nu-s în stare să se joace şi, mai ales, nu-şi pot dori să se ducă într-un loc în care îi văd pe alţii distrându-se. Ce, au sub trei ani? Păi să rabde, dom'le! Să-şi vadă de treburi şi să nu-i încurce pe alţii. Doar nu-i ca şi cum ar fi persoane adevărate, să sufere că ei nu pot. Urlă puţin şi gata, au uitat.

În ultima vreme am reuşit, din fericire, să evităm să dăm cu ochii de spaţiul de joacă de la Real. Ultima dată s-a agăţat mica de plasa care înconjoară locul de joacă şi preţ de vreo 10 minute ne-a tot spus că vrea acolo, să se joace. Mi s-a rupt sufletul s-o văd agăţată acolo ca un copil al nimănui, privindu-i cu ochi mari pe cei câţiva fericiţi care-şi făceau de cap înauntru.

Bine-nţeles că am încercat s-o duc, însă cerberiţa (bleah) de la intrare nici nu s-a uitat la noi. Era destul de tinerică şi cred că n-avea copii, ceea ce-i doresc şi în continuare. Acuma, dacă stau bine să mă gândesc, aş putea pretinde că are trei ani, la cât de bine vorbeşte şi la cum arată. Ia să încercăm data viitoare!

Pe lângă locurile astea de joacă, mai sunt în magazine maşinuţele alea cu fise, sigur le ştiţi. Altă distracţie pentru când mergem la cumpăraturi :). Măcar acolo e voie, na! Asta, dacă porneşti de la premiza că aparatele se pot folosi şi fără să te târăşti ca un şarpe prin spatele lor, să vezi dacă-s băgate în priză sau nu.

Aşa am păţit ieri, tot la Real, desigur :D. După ce am terminat cumpărăturile, Alla a vrut să se dea cu maşinuţa. Am pus-o înauntru, am bagat monedele şi am aşteptat să pornească. Degeaba. Am schimbat mijlocul de locomoţie, am urcat-o în elicopter. Aici trebuia apăsat un buton după introducerea monedelor. Aia am şi făcut, însă tot degeaba. Până la urmă culoarea naturală a părului s-a făcut simţită şi m-am uitat la priză - nici unul din cele trei aparate nu era băgat în priză :(

Cât de răuvoitor tre' să fie cineva să le scoată şi să le lase aşa? Mai ales că era şi dificil de ajuns la priza respectivă. M-am târât cum am putut şi le-am băgat, însă după atâtea încercări nereuşite rămăsesem fără nici o monedă. Din păcate, ca prin farmec, nimeni nu avea monede la magazinele din jur, aşa că am plecat. Norocul meu că am o copiliţă tare înţelegătoare, draga de ea. Ce să facem, o să recuperăm...