Update (lung şi alambicat)

Atâtea aş tot povesti, că nici nu ştiu de unde să încep. O să fie probabil o postare haotică, but that's me.

După prima vacanţă, Alla s-a trezit brusc că vrea acasă după un somn de prânz. Biata de ea avea un pic de febră, de unde trezirea în plânsete şi o jale uriaşă până s-a văzut acasă. A avut peste noapte febră, ţinută-n frâu de Belladonna (merci, Ade!) dar de cum s-a pus pe picioare m-a anunţat că ea mai vrea la buni. Evident. Am reuşit însă s-o amân vreo săptămână, ca să se potrivească cu marile mele planuri chirurgicale, de care am amintit (pe foarte scurt şi de-a dreptul misterios :D) ieri.

Ca să rupem misterul, ieri a fost ziua (aleluia!) în care am scăpat de nişte mici chestii la piciorul drept (dermatoloaga a zis că-i vorba de un lipom şi un fibrom (paranteză la paranteză: bre, 60 de lei pentru fix 2 minute de uitat nici măcar cu mare atenţie la un om? Bine-nţeles că fără bon sau chitanţă, ce credeaţi?), până la urmă s-au dovedit a fi un nev pigmentat şi un fel de coş bine ascuns sub piele, unde a avut vreme să crească mare şi frumos vreo 10 ani). Ieri seară am ajuns deci la cabinetul de chirurgie şi când doctoriţa m-a întâmpinat cu "domnişoară, aţi adus pe cineva pentru încurajare?" "păi e soţul cu mine" "ooo, da' câţi ani aveţi?" mi-a crescut inima instant şi m-au lăsat toate emoţiile. Sper că nu era pregătirea pre-operatorie, totuşi :P.

Evident că nu se putea fără să mi se facă mie un pic rău (de la anestezie, jur, nu-mi plac acele oricât mă străduiesc să mă conving că nu-s chiar aşa de speriat! Acu' vreun an am fost cu Alla la analize şi după ce au terminat de-i recoltat sângele, MIE mi s-a făcut rău :)))) aşa că drept urmare m-au pus să mă întind de tot pe patul ăla şi n-am mai prea văzut ce meştereau ele acolo. Am văzut la sfârşit ditamai cusăturile, da' o să am prilejul să le examinez îndeaproape când o să-mi schimb pansamentul. (paranteză: aici am primit bon, hârtiuţă de diagnostic, card de reducere la farmacie, tot tacâmul. Plus o reducere de tarif, că am avut două excizii. Păi să tot vii aşa!).

De o săptămână sunt şomeră cu acte în regulă - m-am înscris la AJOFM drept persoană aflată în căutarea unui loc de muncă, să pot merge la nişte cursuri de (re)calificare. Cursul pe care l-aş fi vrut eu, de cofetar :P, era deja ocupat aşa că acum mă şcolesc să devin administrator de pensiune turistică. Calificare pe care ar fi trebuit s-o fac pe banii mei peste o vreme, deci profit acum.

La şcoală, mare distracţie. Lăsând la o parte că jumate din colegi îs pe-acolo forţaţi de împrejurări (respectiv de AJOFM), mie-mi place. Şi trebuie neaparat să recunosc că acest contact cu această instituţie a statului mi-a schimbat un pic părerea generală despre instituţiile statului :D (şi mai tre' să recunosc că nu-i uşor să recunosc asta). Am dat de oameni tare de treabă. Noroc că ştiu că nu-s toţi aşa :)).

Revenind la şcoală, am un coleg de bancă care face toţi banii :D (nu ştiu exact care, că n-am nimic de plătit). După ce s-a lămurit că-s căsătorită ("da' de ce n-ai verighetă?") m-a trecut pe postul de confident. Şi îmi arată ba ce picioare subţiri are colega X, ba ce urât s-a machiat colega Y (aici trebuie să-i dau dreptate, e o tanti de aia cu sprâncenele desenate şi tencuită efectiv cu fond de ten; eu credeam că are vreo 35 de ani, se pare că are mult mai puţini, brrr). E ca la liceu, cu menţiunea că aici nu se uită nimeni urât la mine când mă apucă râsul şi nu mă mai pot opri, că e tare relaxată atmosfera. De la jumătatea lui aprilie începem practica, acolo o să văd eu distracţie :).

Revenind la Alla, de miercuri e iarăşi plecată. Nu se ştie exact pentru cât timp, mâine probabil mergem până acolo s-o vedem şi să ne încercăm norocul cu returul acasă. Aşa mă bate gândul să ordonez puţin haosul din casă, dar nu mă lasă piciorul. Nu mă prea doare, în schimb nu mă pot mişca mai repede decât un melc, ceea ce nu-i de ajutor. Ca să nu spun că mi-e şi milă să-l forţez, săracu', după ditamai trauma.

No bun, v-am updatat, sunt liniştită. Am mai rezolvat o treaba, uff! :)