marți, 12 iulie 2011

Oameni care uită

Ieri am ieşit, noi fetele, la o plimbare în parc, unde ne-am întâlnit cu un băieţel-şoricel drag, pe care nu l-am mai văzut cam de mult. Copiii s-au jucat ce s-au jucat, s-au ciondănit cât s-au ciondănit (a mea nedormită, cine ştie, ştie!), apoi Alla a solicitat de mâncare.

Pentru că eram în parcul mare, la doi paşi de pensiunea unde mi-am mâncat ultimele luni, am zis că aş putea să o duc acolo, să vadă unde am tot plecat eu când ea ar fi vrut să rămân acasă. Zis şi făcut, am plecat împreună cu şoricelul şi tatăl lui şi am campat pe terasa pensiunii.

Pruncii au început să facă ce ştiu ei cel mai bine - să se joace, respectiv să se alerge unul pe celălalt pe terasă. Şi să se mai ciondănească, desigur. I-am mai temperat noi câte puţin, în ideea că ceilalţi trei clienţi erau fără copii şi poate n-aveau chef de distracţie piticească. Apropitarii pensiunii erau şi ei acolo, tot pentru cină.

După ce am terminat de mâncat am pornit cătinel spre casă. Nu inainte de a trece pe la şefi să-i salut şi să primesc nişte ... chestii, că nu le ştiu spune altfel, mascate să sune cumva a compliment. Mascate prost, desigur :D. Ceva de genu' "Cu cine seamănă aşa hotărâtă? E foarte sigură pe ea, câţi ani are?", cu urmarea "Ţi-a fi tare greu s-o stăpâneşti.".

Io, ca omu', zic: "Păi nici nu-i treaba mea s-o stăpânesc, că nu-i cal". "Eeee, nu-i aşa, nu-i aşa! Păi ce te faci când ieşiţi în societate şi face ca acuma? Nu zice nimeni de ea, că-i copil, da' de tineeeee....". Tre' să recunosc că pentru un moment am rămas interzisă, încercând să vizualizez soţietatea aşezată într-un semicerc acuzator, cu degetele întinse spre mine. După care m-a pufnit râsul (interior, pe dinafară încă nu-mi revenisem :D).

Am stat şi-am analizat. Da, mare dreptate au avut. Păi cine naiba să nu se uite urât la un copil care face următoarele lucruri inadmisibile: fuge, râde, se aşează pe scări (cu hainele curate, tztztz!), strigă după partenerul de joacă şi se uită cu o privire extrem de cruntă la adulţii care se bagă peste joaca lor şi-i întreabă tâmpenii ca: "Da' tu de ce eşti rău/rea?". Data viitoare ar trebui să pluseze cu un "Da' tu de ce eşti prost?" peste privirea aia. Grrrr.

Asta m-a făcut să mă gândesc un pic la cât de mulţi oameni faini am întâlnit totuşi în ăştia aproape patru ani. Oameni pentru care copiii au voie să fie copii fără să dea explicaţii, fără să trebuiască să "facă frumos" ca să fie băgaţi în seamă şi trataţi omeneşte. Pe de altă parte, există foarte mulţi care au uitat ce înseamnă de fapt copilăria, oameni care sunt atât de închişi în lumea lor fără culoare, centraţi pe lucruri mărunte şi meschine, oameni pe care nu-i mai bucură un zâmbet venit din inimă, oameni pentru care totul se traduce în bani şi/sau succes social. Oameni pe care eu nu mai am chef să-i întâlnesc şi să le ofer din timpul meu, că am altele mai bune de făcut.

Ce-i mai trist e că probabil o parte din oamenii ăştia mulţi nici măcar n-a ştiut vreodată câtă bucurie şi poftă de viaţă se poate ascunde într-un trup mic de copil. Sunt (din păcate) numeroşi cei pentru care copiii sunt doar nişte vietăţi care trebuie antrenate pentru a-şi găsi locul în lume, vietăţi care fără îndrumare, educaţie şi disciplină ar fi pierdute.

Eu mă bucur că i-am întâlnit pe ceilalţi, care mă fac să mă simt normală, apreciată, care-mi sunt aproape când am nevoie de ajutor (de oricare-o fi el), oameni care ştiu că viaţa nu trebuie să fie neaparat serioasă, fără gust/miros/culoare, care ştiu să se joace şi să fie şi oameni mari şi responsabili în acelaşi timp. Oameni care ştiu cât valorează cu adevărat omuleţii mici care-i împiedică pe alţii :D

27 de comentarii:

Anonim spunea...

Mai da bine va mai distrati voi ,fetele...Urmaream cu sufletul la gura sirul povestii....intr-un final sa aflu ca de fapt nu s-a lasat cu pahare sau vesela sparta (se putea intampla,mai ales ca era lumea mereu cu ochii pe copii...deja parca vad ca le si faceau program de asa ceva...) Din pacate asta-i o anumita generatie.....si tare mi-e ca se tot perpetueaza.....din pacate.
Si,apropo de oameni dragi,sunt recunoscatoare pentru tot ce faceti pentru noi.Stii tu.....multumesc.Mari

Anonim spunea...

Iar faza cu sa vezi tu ce-o sa faci peste cativa ani,daca acuma nu-i stapanesti! o aud mereu si eu,exact cum ai spus,faza cu dresajul, si ma intristez cum pot sa gandeasca unii in asa fel...

Anonim spunea...

Ca bine zici!

Rox spunea...

Ralu', mi-a picat f bine postarea ta....sunt venita curand de pe litoralul romanesc cu un gust amar (mai ales din cauza comentariilor referitoare la copii cand mergeam cu ei la ....terase!).Multu'!

Ralu' spunea...

@Marinela: eh, sa-i stapanim sanatoase :D
Cu mult, mult drag!

@Anonim: merci :)

@Rox: imi pare rau sa aud asta...ma gandeam ca la mare, unde merge lumea cu copiii, ca-i concediu/vacanta, or fi mai destupati. Apparently not :(

Raluca spunea...

Ar trebui sa ne fie mila de ei, ca nu vor afla niciodata ce e fericirea. Dar nu ma pot gandi la ei, pentru ca toata compasiunea mea se indreapta inspre copiii lor...

MoniQ spunea...

Cred ca doar oamenii care au ramas copii in spirit pot privi copilaria ca pe o imensa poiana a libertatilor. Si mai cred ca oamenii astia sunt din ce in ce mai putini si mai de pretuit.
Mi-aduc aminte ca e si o reclama celebra la Durex care exploateaza tocmai energia debordanta a copiilor, amuzanta la prima vedere dar cumva trista si incorecta.

Andreea spunea...

Am observat ca, in general, la noi oamenii sunt excesiv de preocupati de ce fac altii. Si extrem de bagaciosi in viata copiilor (ai lor si-ai altora), de parca anii in plus i-ar face niste experti in comportare. Prin tarile straine pe care le-am vizitat, era asa un sentiment placut de libertate. Plus ca pe-acolo am vazut primii copii lasati sa sa tarasca pe jos si sa se joace cu tot ce-apuca.
Nu stiu daca-ti amintesti cum se uitau ceilalti parinti la noi in parculetul din Azuga. Pentru mine era amuzant sa-i vad asa siderati ca se joaca niste copii in namol, dar asta pentru ca nu-s vizata inca (n-am copil care sa fie etichetat si judecat). Imi inchipui cat de frustrant este sa ti se spuna lucruri de genul asta.
Apropo, Ala mi s-a parut atat de scumpa si sincera, ca nu vad cum n-ar indragi-o cineva instantaneu. Mie asa mi s-a intamplat. Ce rau imi pare ca suntem asa departe! :( Mi-ar fi placut sa ne cunoastem mai bine.

Ralu' spunea...

@Raluca: din pacate asa ajung adultii in halul asta, cand sunt devalorizati de mici ca persoane si li se imprima constiinta faptului ca esti ceea ce faci/ai, nimic mai mult.

@Moni: eu inca sper ca nu se imputineaza, ci cresc (ca numar). Sper! Ma duc sa caut reclama, nu cred c-o stiu.

@Andreea: hehe, cum sa nu tin minte? :D Cred ca au rasuflat usurati cand n-am mai aparut pe-acolo.
Sper sa mai avem ocazia sa ne mai intalnim, Alla inca te pomeneste cu drag :)

MoniQ spunea...

Uite: http://www.youtube.com/watch?v=Fitxofd7kOA&feature=related

Mamiţuni spunea...

Au inceput sa se joace? Groaznic.

soare de martie spunea...

Pentru ca zilele astea sunt foarte pornita, ma bag si eu la comentarii acide:
1. Sunt total de acord cu Mamituni: ce au facut acei copii,e groaznic! In locul vostru, i-as fi pus pe toti la o masuta, cu mainile la spate si gura inchisa. Patru ore, pe putin. Si cine nu asculta, in genunchi pe coji de nuca.
2. Ai dreptate, aia nu sunt oameni care uita, ci oameni care nu au stiut niciodata, deci nu au ce uita. Oameni care nu traiesc si pe care ii deranjeaza viata altora.
3. Mi-a placut replica ta cu stapanitul si calul. In schimb, m-a dezamagit Alla, cand am auzit ca a ras. Nu ma asteptam din partea ei. Oricum ea o copil si o iert, dar nu stiu ce sa zic despre tine...

Scufi spunea...

Draga mea, uite pentru asta o sa te pomenesc eu mereu. A venit la fix articolul tau. Tocmai ma gandeam ca am luat-o eu razna si nu stiu sa cresc un copil. E greu cand esti singur impotriva tuturor. Ajungi sa crezi ca ei au dreptate.Iti foarte multumesc!!

Ralu' spunea...

@Moni: merci. Mda...

@Mamituni: da, iti inchipui...Lasa ca-ti vine randul!

@SDM: am vazut ca esti si tu pornita. Eu promit sa ma port mai bine de-acum incolo si s-o strunesc :P

@Svufi: a, si a ta e needucata?:D :))

Mamiţuni spunea...

Ralu',
eu zic ca noi (Mutunau & co) suntem din alt film. Fugarim porumbei impreuna, facem numa' rautati, in tandem.

Mi-a placut teribil formularea: "ce faci cu ea cand esti in societate" - ca si cum interlocutorii tai n-ar fi facut parte din societate, ci erau ceva proscrisi :)

Daca-mi dai adresa pensiunii, poate trec pe acolo vara asta cu 'mnealui si vad oamenii aia ce e aia nestrunit, pe doua generatii. Sau, dac-o montez bine si pe bunica, poate chiar pe trei :).

Ralu' spunea...

Eeee, ei erau societatea indulgenta :D
Adevaru-i ca si io nesimtita, in loc s-o pleznesc sa stea locului, am fugit cu ea pe-acolo si ne-am gadilat, sa radem mai bine.
Cand veniti, dati de veste, si facem o trupa de soc :D

Anonim spunea...

Dau dreptate antevorbitoriilor mei. Copii trebuie dusi in parcuri de distractie, gradinite sau alte institutii prescolare, si NU pe terase de restaurante.Cum am inteles nu era "terasa pentru copii si minori!!!" Daca altii s-au dus la o masa de protocol?. Ce educatie? si ce sa inteleaga bietii copii cu asemenea "inteligente"?.

Ralu' spunea...

Trebuie sa recunosc ca nu prea stiu cum sa iau comentariul asta :D (in plus, pare sa-mi fie mult mai confortabil sa stiu cu cine stau de vorba :) ). Pana acu n-am vazut terase interzise copiilor, totusi. Ca acolo mai merg parintii sa manance, sa mai socializeze...pana nu se face la intrare un birou unde sa-ti poti depunde copiii pana termini de mancat si distrat, o sa tot existe parinti denaturati care-si iau copiii cu ei. Ce chestie!

Raluca N. Veber spunea...

eu acum suntintristata de-a binelea...cum se intimpla sa fiu si eu in Craiova zilele astea....am vazut ieri doo locuri de joaca din parc....si nu am auzit galagie, nu am vaut copiii sa se urce, sa coboare , sa se agate, sa se tarasca...era o linsite ciudata...multi parinti, bunici cu copilasii. am zis eu in sinea mea...e cald...si azi citesc postarea ta Ralu'.....si e trist. :(

Ralu' spunea...

Vaaai, stiu ce spui.
Auzi, da' Baia Mare nu serviti? :) Haaaaai, hai!

Raluca N. Veber spunea...

:) hei mercic deinvitatie Ralu'...din pacate nu ajungem...nu acum...dar planuim :)

Luthelo spunea...

Da tu Ralu...tocmai tu psiholoaga si nu o stapanesti:O Come on!!!(:P)

Ralu' spunea...

Pai n-o stii pe aia cu doctorul care umbla bolnav, cizmarul descult?... :P

scufi spunea...

postarea asta a domnului Anonim imi suna asa: terasa/restaurantul este un loc cu circuit inchis pentru adulti. Daca unii din marea lor marinimie iti permit sa aduci si copilul, atunci nu trebuie sa ti-o iei in cap. copilul trebuie sa stea frumos pe scaunel si sa nu indrazneasca ferite-ar sfantul sa se dea jos. Dar ce te faci cand la o masa se afla un grup zgomotos de adulti care rad si vorbesc tare si ii deranjeaza pe ceilalti? Atunci ar merita sa mearga un copilas d'asta needucat si sa le bata obrazul: "tz-tz-tz eu va permit sa faceti asa dar ce faceti cand o sa ajungeti intr-o societate? pai e frumos sa radeti si sa vorbiti?" cu alte cuvinte, copilul e copil, asa stie el sa socializeze alergand si tipand si razand. de ce sa-l oblig sa se comporte ca un adult cand el e COPIL? ca sa plac altor adulti? nu mersi!

Ralu' spunea...

:)))))) Hai ca mi-a placut aia cu batutul obrazului. Chestia asta m-a facut sa-mi dau seama ce fain o sa fie la noi pe terasa, cand o s-o avem :D Foarte child-friendly.

ioana sch spunea...

pfiu, ma declar norocoasa. la prima "campare" pentru vreo 2 zile in arieseni, la o pensiune draguta si pe dinauntru si pe din-afara, am dat de-un "sef" care mi-a poftit fata la masa (lui!), a laudat-o pt toate cele (recte si "prostii") si a privit-o trot timpul cat a fost in preajma cu yâzambetul pe buze!

io zic sa-i clonam p-astia ca al meu, parol!!

Ralu' spunea...

Pai popularizeaza-l, in cazul asta. Ca de-astia sunt rari...