vineri, 22 iulie 2011

Bunica de la Năsă

La Năsă mi-am petrecut toate vacanţele copilăriei. De altfel acolo am şi stat până spre 6 ani, şi până să plec la Cluj Năsăudul a fost întotdeauna acasă pentru mine.

De ieri nu mai am acasă-ul copilăriei, pentru că s-a dus şi bunica. Şi fără niciunul din ei oraşul îşi pierde farmecul. Nu ne aşteptam să se întâmple, pentru că a reuşit mereu să treacă peste toate bolile diverse suprapuse peste boala mare, pe care-o ducea de aproape 50 de ani. Doar că toate zecile de ani de medicamente au reuşit până la urmă să-i doboare de tot sistemul imunitar şi să n-o mai lase să lupte cu pneumonia de acum.

Dacă e să mă gândesc cum mi-o amintesc cel mai pregnant, e râzând. Ştia să spună glume ca nimeni alta, şi să povestească întâmplări hazlii (de care a avut din plin parte şi pe care şi le-a creat singură tot din plin) care ne făceau să râdem cu lacrimi. Acuma tot cu lacrimi suntem.

Nici nu pot spune cât de bine îmi pare că acum două săptămâni, întorcându-ne de la Cluj, am hotărât să facem un ocol şi să trecem pe la ea. Bucuria pe care i-am făcut-o mă mângâie puţin, puţin. Ştiu că o să-mi fie dor de ea, de râsul ei (deşi în ultima vreme l-am auzit mai rar), de bătăile la cap pe care le cunosc probabil toţi nepoţii :), de telefoanele ei "doar să vă aud, să vorbesc cu Alla". Ştiu că tristeţea de acum o să mai pălească în timp. O să-mi lipsească, o să ne lipsească mult.

17 comentarii:

Cristina spunea...

Condoleante, imi pare tare rau pentru pierderea ta!

Mamiţuni spunea...

Imi pare tare rau... te imbratisez tare, tare, tare.

scufi spunea...

Imi pare tare tare rau! Conteaza foarte mult ca a lasat in urma niste amintiri frumoase.

Adelia spunea...

Condoleante... Eu la asa ceva ma blochez... nici nu stiu ce sa spun... :(

MoniQ spunea...

Amintirile frumoase, duiosia relatiei dintre voi, zambetele... gandeste-te la ele cu drag. Cand ti se duc cei de aproape cuvintele sunt uneori de prisos. Stiu prin ce treci.

Degetica spunea...

of, draga mea, condoleante.
te inteleg perfect. multe imbratisari.

Ralu' spunea...

Va multumesc mult de tot.

Alina G. spunea...

Si eu plang cu tine si simt la fel inca, si acum dupa 5 luni de cand am trecut prin asta. Si imi vine cateodata sa ridic receptorul si sa ii dau telefon. Nu trece..se uita momentan. Condoleante

Ralu' spunea...

Multumesc. Imi pare rau :(

adra_bell spunea...

E o mangaiere ca ti-o amintesti razand! Condoleante, odihneasca-se in pace!

Celi spunea...

O bunica frumoasa si vesela, care avea mereu bunatati de oferit :) Ralu draga, mangaie-te cu amintirile frumoase! Imbratisari cu tot dragul!

Miutza spunea...

sincere condoleante :( pretuieste amintirile frumoase si fii sigura ca ea te urmareste de undeva, dintr-un loc mai bun, unde nu mai are nevoie de medicamente...sigur acolo ii este mai bine...

Ralu' spunea...

@Adra: multu. Cred ca rasul si voia buna au ajutat-o sa supravietuiasca durerilor pana acum.

@Celi: hihi, de bunatati aproape ca uitasem. Mmmm! :)

@Miutza: multumesc; asa sper si eu!

Raluca spunea...

Imi pare rau! Condoleante. Te imbratisez.

Ralu' spunea...

Multumesc mult!

Monis spunea...

Eu am ramas rau in urma cu lectura si abia acum am citit :(. Imi pare rau de pierderea voastra, condoleante!

Ralu' spunea...

Multumesc mult!