luni, 21 noiembrie 2011

Depresia de sărbători

O simt, vine, se strecoară tot mai aproape. O văd la coada de la promoţii, pe feţele obosite care cumpără că-i sezon şi aşa fac toţi. O văd pândind pe după oamenii grăbiţi care au uitat că este vorba de o sărbătoare a iubirii şi-a bucuriei, pentru care goana după cadouri a devenit o cursă în sine, fără nici un alt scop. O văd în oftaturile de "şi lor trebuie să le cumpărăm ceva? Da' de ce?", în cadourile alese după orice altceva decât după bucuria pe care ar putea-o face cuiva. O văd în scrisorile pe care copiii cuminţi trebuie să le scrie Moşului, căci, nu-i aşa, Mosul vine doar la copiii cuminţi. Ceilalţi vor primi în final şi ei ceva, după ce vor fi umiliţi şi ameninţaţi cu "da' e ultima oară, să ştii!"

O simt răsuflându-mi în ceafă. Îi place să-mi stea în spate, aşa-mi poate cânta cu degetele de gheaţă pe vertebre şi mă poate îmbrăţişa apoi sufocant de tandru. Mă pândeşte în nopţile când adorm greu şi-n dimineţile în care ţip pentru încă cinci minute de somn. Mă caută printre cuvinte urâte şi nervoase spuse sau auzite în fiecare zi. Se apropie profitând de lipsa zâmbetelor şi-a sclipirilor de bucurie din ochi. Anul ăsta a prins puteri suplimentare din praful ales de planuri în care am investit timp şi energie, aşa că poate să mă arunce într-un vârtej ameţitor de senzaţii şi gânduri triste şi neplăcute. Şi nu mai simt ca am cui să-i povestesc despre tristeţile mele, că nu găsesc în jur decât încrâncenare, dispreţ sau indiferenţă, în cel mai bun caz.

Vine, e-aici, prietena mea deja veche, singura pe care pot conta că va avea precizia unui ceasornic elveţian şi nu va lipsi de la nicio întâlnire. Mă găseşte în casa uşor friguroasă,  prea plictisită şi prea singură să-i pot face faţă. O să ne petrecem încă o iarnă lungă împreună, apoi va pleca puţin când inverzeşte iarba, să prindă puteri proaspete cu care să mă ţină în braţe.

14 comentarii:

Anonim spunea...

Cred ca ai nevoie de un pic de zapada....recunoaste,ca dupa asta tanjesti :) te pupam
Mari@co

Monis spunea...

Ralu', imi pare rau ca te paste asa fel de depresie. Si eu ma pomenesc uneori cumparand compulsiv de sarbatori cadouri, cumva incecand sa compensez in mod absurd timpul putin pe care-l petrec cu ai mei (nu ma refer la copil si sper sa nu ma refer vreodata la el cand zic lucruri de astea...). Iti doresc iarna scurta si luminoasa! Kiss!

Ralu' spunea...

@Marinela: Nuuu, ma gandesc cu groaza la zapada. NU mai am bucuria de cand eram mica, cand veneam in casa uda leoarca, dupa ore de stat in zapada. Acum ma gandesc doar la diosconfort, la cat de greu o sa aduc lemne de foc de-afara, la cat de putin chef o sa am de iesit din casa, de la caldura. Vreau primavara!

@Monis: scurta o doresc si eu! Cam cat a fost pan-acum socotesc ca-i destul :D. Pe langa depresia de iarna de obicei, anu' asta e mai grea ca-s mai multe probleme peste ea. Na, sa nu se simta singura.

Adelia spunea...

Ia niste nuci... si pe pe Alla. Spargeti nuci in fata sobei, plina cu mult jar si cu usita deschisa si cantati niste colinzi. Mai baga si o poveste cu Mos Craciun si uita-te la luminitele din ochii Allei. Traieste bucuria prin prisma ei, poate ajuta.

Si mie mi-e ciuda ca nu reusesc sa vad Sarbatorile si iarna in general cum le vedeam cum eram copil. Insa incerc sa aduc bucuria pe fata fetelor, ca peste ani si ani, cand vor fi mari, cu griji si stresuri proprii, sa se gandeasca la Sarbatorile LOR de iarna. NU reusesc total; ele n-au bunici care sa le povesteasca de Isus, de razboi, nici sa le faca pupi si cozonaci. Insa cat pot, cum pot...

Cadourile... hartie mai faina, mai in ton cu sarbatorile si ... trec si ele. Important e ca trece Mosu'... Si sunt destinate doar pt familie, pentru cei cu care chiar sarbatorim Craciunul...

Raluca spunea...

Ralu, si eu cand sunt in patria depresiilor nu prea ma poate ajuta nimic... Deci nu stiu ce ti-as putea spune. Transmit doar multa energie pozitiva sa iti mearga toate bine, poate poate ramai doar cu depresia de iarna :D. Si daca vrei o imbratisare reala de la mine, vin! Partieeeee!

Ralu' spunea...

@Ade: nu prea-s fan nuci :P; da' poate niste castane... :)
Imi place foarte mult sa fac cadouri, imi place sa ma gandesc ce i-ar placea fiecaruia, sa aleg, sa impachetez, sa pregatesc, mi se pare foarte fain. Anu' asta e si stresul ca n-o sa pot lua ce-mi doresc pentru toata lumea. Nu-i sfarsitul pamantului, stiu, doar ca ma simt aiurea (si) de asta.

@Ralu: :)) NU partieee, ca aia implica zapada :)). Multu tare. Tre' sa facem un club, sa mai schimbam depresiile intre noi :D

Luminita spunea...

uite, e primul tau post care nu-mi place :(... nu stiu daca e chiar depresia de sarbatori, cred ca e legata mai degraba de iarna si frig. si-mi pare rau ca nu stiu cum sa te ajut...
ia, daca poti, partea buna a lucurilor si fa ceva, orice, impreuna cu Alla.
te imbratisez

Anonim spunea...

Pai o solutie buna ar putea fi sa va mutati la noi in Cluj pe timp de iarna, ca aici incalzirea e pe baza de gaz nu de lemne!!(desi, pentru satisfacerea de placeri personale si/sau palmares, putem aranja din cand in cand sa ai posibilitatea de a crapa cativa metri cubi/saptamna)
In felul acesta, o sa putem si noi sa ne distram cu nepotica noastra draga si voi sa mai iesiti din rutina, in plus puteti vizualiza instalatiile mirifice din centru...just think about it! :)

Ralu' spunea...

@Luminita: merci. Da' sa stii ca mai am in tonul asta :P

@Gina & Flo: He, gazul e pe bani, lemnele sunt (deocamdata, anu' asta), gratis :P> Plus ca daca vine Alla cu sirena ei acolo... se muta toti vecinii :)). In ianuarie sigur venim, ca merg eu la un curs, sa vedeti voi distractie :)

Loredana spunea...

Eu sunt foarte entuziasmata ca incep sarbatorile! Sper sa ma tina entuziasmul!

Anonim spunea...

cand am citit azi titlul langa nicku tau de mess mi-am zis: "iar?" "cand va veni ceva senin?" apoi am deschis blogul. si am citit titlul. si iar am sperat ca scrie in el ce zice titlul mare. si ma gandesc la fatuca ta, la fatuca alei. si vad lumina. si e timpul ca lumina sa intre si inauntru. nu crezi? astept! adana

Masaj erotic Arad spunea...

Si mie imi place mai mlt sadaruiesc dar si eu intru in depresia lipsei banilor.

Miutza spunea...

Eu traiesc tot anul pentru sarbatorile de Craciun... nu ma las doborata de nimic, iar cadourile le iau incet incet de prin septembrie-octombrie ca sa nu ma aglomerez atunci... nimic nu se compara cu colindele cantate cu Maya, avand o cana cu ceai fierbinte pe masa, bradul impodobit si pe Iosif si Maria cu pruncul Isus intr-o iesle ornamentala, intr-un colt... Stiu insa ca multi oameni sufera de depresie in perioada aceasta si imi pare rau ca te numeri printre ei. Poate daca-ti chemi niste prieteni in vizita? sau mergeti voi la ei pentru cateva zile? ma refer la alti prieteni, nu la nesuferita de depresie...grrr, las'ca-i venim noi de hac!

Ralu' spunea...

@Loredana: sarbatorile in sine ma fac sa ma simt bine, pacat ca le strca oamenii :D (unii, sa nu fiu chiar asa naspa si sa zic de toti :P)

@Adana: multumesc, draga mea, pentru ce-mi spui tu (tot timpul, nu doar acum). Stiu ca o sa fie bine si ti-am spus ca am inceput sa fac pasi spre binele ala

@..arad: nu neaparat lipsa banilor ma depreseaza, ala-i cel mai mic motiv de obicei :)

@Miutza: asa fac si eu, deja mi-s cumparate/facute 95% din cadouri, mai am putin. Incerc sa ma concentrez pe lucrurile frumoase si sa uit de restul (pe cat se poate, ca oameni suntem :)) ).