Filme ba şi filme da

Am primit o leapşă despre filme, cum să nu mă supun? (cu ceva întârziere, totuşi, dar mai bine mai târziu decât niciodată :P). Oricum, n-am pierdut vremea degeaba până acum, m-am tot gândit la filme pe care nu le-aş mai revedea de bunăvoie şi nesilită de nimeni niciodată.

Îmi place să mă uit la filme (nu chiar la fel de mult cât îmi place să citesc, dar în ultima vreme filmele se dovedesc mult mai uşor de menegiuit decât cărţile). Nu cred că există vreun gen de filme pe care să nu-l înghit deloc, fiecare are părţi bune şi mai puţin bune. Dacă e totuşi să fac o ierarhie, aş pune în frunte Sf-ul, fantasy-ul, horror-ul, musical-ul, în vreme ce romance-urile s-ar afla mai către coada topului.

Oricâtă aplecare aş avea pentru horror, trebuie să spun că sunt filme pe care le evit din start. Dacă e cu killing sprees şi curge sânge încă din generic, cel mai adesea îl las nevăzut (asta în cazul în care ştiu de la început despre ce e vorba, că am mai avut şi surprize...). Nu mă deranjează dacă apare vreun monstru care hăcuie totul în jur, începe în schimb să mă deranjeze când monstrul e om. Dacă are măcar două capete, colţi de juma' de metru ori îşi croieşte drum prin diverse măruntaie, it works for me. Dacă e om şi începe să se înarmeze cu fierăstraie, acizi, cuie şi cine ştie mai ce (din pur psihotism, fară să fie şi chestii misterioase la mijloc, ca într-un Shinning, de exemplu), sorry, I'll pass.

Acestea fiind zise, am câteva filme pe care le-am văzut şi la care n-o să mă mai uit vreodată (fiind în deplinătatea facultăţilor mintale şi fizice).

Seven - lasă că-i cu psihopaţi, dar mai e şi cu Brad Pitt pe deasupra.

Fargo - nu că m-aş fi aşteptat la cine ştie ce de la fraţii Coen (au totuşi şi chestii faine), dar despre ăsta auzisem numai de bine. Mi s-a părut că am pierdut o oră jumate din viaţa mea absolut degeaba. Puteam face sex în timpul ăla...

1984 - brrr. (link direct spre film, pentru amatori). Poate că eram eu într-o perioadă prea veselă pe vremea aia, însă mi-a lăsat aşa un gust amar, de neajutorare, că nu mă mir că m-am bucurat enorm când s-a terminat cursul ăla de engleză din anul întâi când l-am văzut. Bine, poate în starea de acum mi-ar chiar plăcea :D, dar nu cred să încerc, totuşi. Nu zic că nu e un film bun (cartea mi-a plăcut mult), zic însă că nu aş mai vrea să retrăiesc sentimentele pe care le-am avut când l-am văzut.

Cândva în generală am văzut un film pe care nu mai ţin minte cum îl chema, ceva cu o fosilă descoperită undeva; care nu prea era fosilă, din moment ce sugea creierele oamenilor (prin ochi...). Poate l-a mai văzut cineva şi ma luminează. Nu l-aş mai revedea pentru că din câte ţin minte a fost destul de prost, plus că vreo lună după ce l-am văzut nu m-am putut duce noaptea la baie decât dacă aprindeam toate luminile în drum. Just in case. (Între timp m-am lămurit, era Expresul groazei, încă nu l-am găsit pe IMDB).

Last year at Marienbad - se poate să fie un film extraordinar, însă eu n-am înţeles nimic-nimic din el. În afară de cazul în care erau toţi morţi, it makes sense then, dar mă îndoiesc totuşi că despre asta era vorba.

Mulholand drive - nu-s mare făniţă a lui David Lynch, Twin Peaks mi-a plăcut dar în rest n-am găsit altceva ce să înţeleg. Drept e că nici n-am căutat foarte mult, că nu m-a convins foarte tare.

Cidade de Deus - tocmai întoarsă după 6 luni de Portugalia, m-am îngrozit de câte înjurături am auzit în filmul ăsta. Plus violenţa absolut gratuită (există, ştiu, dar nu ţin neaparat s-o şi văd).

Pulp fiction - am văzut jumătate, mi-a ajuns, never again. Tot pe-acolo se încadrează Kill Bill.

I know what you did last summer a fost o surpriză cu totul şi cu totul neplăcută de pe vremea liceului. Eu şi prietena mea voiam să mergem la un film uşor, de vară, ceea ce şi părea ăsta. Şi unde nu începe hăituiala cu captain Hook, de ne-a stat toată distracţia în gât.

Dacă aş sta să mă gândesc, sigur aş mai găsi o mulţime de filme pe care nu le-aş mai revedea (again, nu pentru că n-ar fi bune, ci pentru că mi-a ajuns mie să le văd o dată). Astea mi-au venit în minte destul de repede. Poate mai updatez lista pe parcurs.

Am însă şi filme la care m-am uitat cu plăcere de mai multe ori.

În topul vizionărilor (la vârsta asta nu mai e neaparat şi în topul preferinţelor, dar pe vremea aia eram adolescentă şi-l adoram pe Robert de Niro; I still do), văzut de vreo 10 ori, cred, e Cape Fear. Mamă, Robert!

Un altul revăzut de câteva ori, cu plăcere de fiecare dată (şi acum sper să nu decad în ochii admiratorilor) e Şapte mirese pentru şapte fraţi. Mă distrează aşa de bine de fiecare dată, că nu pot să nu-l menţionez. E relaxant, are muzică faină şi nişte clişee de anii 50 de-a dreptul adorabile.

Aş vedea oricând orice film făcut de Hitchcock. Domnilor, se pot face filme horror şi fără să curgă râuri de sânge. Spaimele ascunse din sufletele telespectatorilor pot fi stârnite şi fără atentate la bunul gust. Poţi vedea un film care să te facă să tremuri şi dacă nu ţi-i greaţă cinci zile după aia.

Mi-a plăcut mult O brother, where art thou, o Odisee a la fraţii Coen (de data asta un film bun). Turturro rulz!

Usual suspects - Kevin Spacey e un alt favorit de-al meu (de văzut şi The life of David Gale ori K-Pax) - mi-a plăcut pentru mind-games-urile lui.

Câteva din filmele făcute după Stephen King (încă mare amatoare a cărţilor lui) - Închisoarea îngerilor, Culoarul Morţii, Shinning, Needful things.Nu întotdeauna filmele lui sunt la fel de faine ca şi cărţile după care sunt făcute, astea mi s-au părut ok. Tot dintr-ale lui, mi-am adus aminte în urma "conversaţiei" cu Moni de Stand by me. Fain, fain, fain.

Mi-e clar că topul ăsta e făcut foarte la repezeală (de fapt nici nu e un top, am scris ce mi-a venit în minte, fără mari eforturi). Ştiu că au rămas filme foarte bune pe dinafară, şi nu prea cred să vină vremea în care voi reuşi să fac o selecţie riguroasă de filme da şi filme ba - aici am trecut doar câteva în revistă şi-s conştientă că e o listă cu mari lipsuri. Dar decât să fac ca şi cu leapşa de la Mamiţuni, rămasă nefăcută de mai bine de un an (ruşine, huooo!), mai bine aşa, cu lipsuri. Cine mai doreşte să scrie despre filme, să preia leapşa, eu o sa citesc cu drag.