sâmbătă, 9 februarie 2013

Scris-cititul Allei

Alla a avut astăzi prima conversaţie adevărată pe messenger. Mai scria ea una-alta când nu eram eu prin zonă să răspund, dar de obicei se limita la "Alla mama" (explica foarte pe scurt că suntem amândouă acasă, dar ea e mai aproape de calculator :P).
Azi însă discuţia a fost mai lungă şi mai complexă, o redau aici:


verdeorizontal: alla
verdeorizontal: mama nu s-a (aici suspectez ajutorul lui Dragoş :) )
verdeorizontal: mama nu satrezit (aici probabil s-a corectat ea :D)
adana mat: buna alla :)
adana mat: sunt adana
verdeorizontal: pupic
adana mat: :-*
adana mat: te joci?
verdeorizontal: am facut o felicitare
adana mat: ce bine e sa scriu cu tine :)
adana mat: sunt impresionata :x
verdeorizontal: <:-p
adana mat: pentru cine e felicitarea ?
verdeorizontal: o fetita rebeca
adana mat: :)
adana mat: e ziua ei?
adana mat: alla, eu o sa plec.
adana mat: la revedere
adana mat: mi-a facut placere >:d<
adana mat: sa scriu cu tine


Şi puţin mai târziu 


verdeorizontal: alla teiubesc 
adana mat: :x:x:x
adana mat: pentru alla :)
adana mat: care mi-a facut ziua asta frumoasa de dimineata
verdeorizontal: dece ai pus trei puisori (puişorii sunt emoticoanele de la messenger, aşa le numeşte ea)
adana mat: de mult drag

Spre fericirea mea, mica a început să fie interesată de litere foarte devreme, la doi ani ştia deja să le recunoască pe toate şi să le reproducă pe cele mai uşoare. Bine-nţeles că am mers numai şi numai în ritmul ei, nu i-am ţinut niciodată "lecţii" (cine-o cunoaşte ştie că nici nu s-ar putea :D), ne-am jucat cu literele când avea chef şi i-am răspuns întotdeauna la întrebări. O vreme n-a mai făcut niciun progres (vizibil; probabil că neuronii nu stăteau chiar dijeaba) în direcţia asta, însă acum câteva luni a devenit iarăşi foarte interesată de citit şi, de data asta, şi de scris. Am observat că începe să scrie cuvinte scurte pe toate hârtiile lăsate la îndemână (din nou, fără absolut nicio dirijare din partea noastră, încă pe undeva m-am simţit într-o vreme prost că nu mă mai implic la fel de mult ca înainte de doi ani, cumva am lăsat-o să se descurce de una singură; şi s-a descurcat de minune, aproape de la o zi la alta scria tot mai bine).

Acum e la faza în care reuşeşte să descifreze aproape toate cuvintele (când are chef :D) şi scrie într-una felicitări, scrisorele şi liste de cumpărături. Azi văd că s-a lansat şi pe messenger ;)

Pentru mine asta este încă o dovadă că de fapt copiii nu au nevoie de instituţionalizare şi uniformizare, că-i important să fie lăsaţi în ritmul lor şi că aşa au cele mai mari şanse să descopere la ce sunt buni, ce pot face cu pasiune şi interes mai târziu. Mi-am propus să scriu mai multe despre de ce am ales noi să n-o şcolim, sper să şi reuşesc :)

7 comentarii:

andru spunea...

Draga Alla, a scris mult mama despre tine, eu asa am ajuns sa te cunosc, dar si mai tare o sa-mi placa sa scrii tu insati! :) Abia astept sa treci de pe mess pe blog!

Ralu' spunea...

<3
Cine stie cand se apuca? Poate ne face inca o surpriza :)

Adelia spunea...

Felicitari, Alla!!

Augustin Moga spunea...

Deci clar tre' să-i iei o tablețică, s-o țină lângă ea tot timpul ca să poată să-ți trimită felicitări și puișori când îi vine bine. :)

Chapeau, Alla!

Ralu' spunea...

Pan' la tabletica ei se foloseste de-a noastra :)

Cristina Vasile spunea...

Alla, Vladimir de-abia asteapta sa vorbeasca cu tine. Cred ca veti avea ce sa va povestiti

Ralu' spunea...

De-abia astept EU asta :)
<3