Prima leapsa :P

Am capatat asta de la Lari, si pentru ca-i o leapsa muzicala ma conformez :)

So.... let's play! Instructiunile:

1. Put your music player on shuffle.
2. Press forward for each question.
3. Use the song title as the answer to the question even if it doesn’t make sense. NO CHEATING!
4. Tag 5 people.
5. Bold the questions and with the answers, give your own comments on how it relates to the questions.

1. How are you feeling today?
Fatboy Slim - Right here, right now
Apai nici ca se putea mai bine. Carpe diem, nu? :)

2. Will you get far in life?
Alabina - Habibi
Adica cu dragostea inainte, nu?

3. How do your friends see you?
Bob Dylan - Man of constant sorrow
Aproape bine, numa' ca era woman :D

4. Will you get married?
Gotan Project - Notas
Nu conteaza, m-a luat deja cineva

5. What is your best friend’s theme?
U2 - With or without you
Fara mine? No way!

6. What is the story of your life?
Toy Dolls - Livin' la vida loca
Hai ca mor de ras :))

7. What was high school like?
Mercedes Sosa - Los reyes magos
Ei, nici chiar asa

8. How can you get ahead in life?
Element of crime - Tha last dance
Hmmm...

9. What is the best thing about your friends?
Black Sabbath - Hard life to love
Greu, da' bun

10. What is in store for this weekend?
Kennedy - Czardas
Deci ne punem pe dansat? :P

11. What song describes you?
Gloria estefan - Conga
No really nu-s asa

12. To describe your grandparents?
Hara - Care pe care
:)) Bunicii mei dragi!

13. How is your life going?
Sonata Arctica - Over the hills and far away
Cam da, cam da

14. What song will they play at your funeral?
Element of Crime - Tu as le choix
Chiar? Adica ma sinucid sau ce?

15. How does the world see you?
Xavier Cugat - Jalousie
Noooooo

16. Will you have a happy life?
Uriah Heep - I am alive
Ce sa cer mai mult? :)

17. Do people secretly lust after you?
Carlos Gardel - Nostalgias
Chiar, nu stiam ce-i cu coada de la usa mea

18. How can I make myself happy?
Bombfunk Mc's - Freestyler
Dansati, dansati, dansati!

19. What should you do with your life?
The Beatles - Besame mucho
Pai nu?

No, si sa vedem cui o trimitem :)
Sa vedem ce asculta Anca, Diana, Rox si Dani!

Orasele mele

Recentul drum la Bucuresti m-a convins inca o data (nu c-ar fi fost neaparata nevoie) ca Bucurestiul nu-i de mine. De fiecare data revin acasa fara nici o vlaga si am nevoie de cateva zile sa-mi reincarc bateriile. Probabil ca o parte e doar in capul meu, dar mandra capitala ma termina psihic. Stiu, sunt foarte constienta ca-s plina de prejudecati (insa din pacate prea putine mi-au fost oarecum infirmate).
Anyway, Bucurestiul vazut prin geamul broscutei, plin de lume si de masini si de praf si de cladiri mizerabile langa altele frumoase m-a facut sa ma gandesc la ce orase-mi plac mie de fapt. Pentru ca nu-mi displace Bucurestiul pentru ca-i mare. Si Parisul e mare, si-l iubesc. Si am ajuns la concluzia ca nu-mi place pentru ca (e locuit de bucuresteni :D si pentru ca) nu e walking-friendly. Sunt putine zone in care ma vad plimbandu-ma fara stres, fara sa ma simt agresata de mizerie, de lumea zgomotoasa sau de constructiile din jur.
N-am vazut prea multe orase pana acum, am o lista lunga in asteptare. Dar mi-a placut sa ma plimb prin Porto (si mi s-a facut un dor...), prin Lisabona si Coimbra, prin medinele din Maroc (ah, iarasi dor; sunt deja ani de zile de cand ne spunem ca trebuie sa ajungem acolo impreuna, si parca planurile astea sunt tot mai indepartate :(), prin Paris, notre amour :P, prin Timisoara, prin Cluj (ciudat, deja sunt ani de cand nu m-am mai plimbat prin Cluj pe indelete; acum mi-e parca strain, nici nu stiu daca l-as mai gusta la fel). Si toate orasele astea ma cheama inapoi, imi amintesc cladiri, imi amintesc piatete, imi amintesc colturi de strada, imi amintesc culori si sunete si mirosuri. De Bucuresti nu-mi amintesc decat ca vreau sa plec :(
Poate ca nu am fost destul de des acolo, poate ca nu am fost destul de relaxata (de cele mai multe ori am facut vizite scurte, cu treaba), poate ca ochelarii prejudecatilor ma impiedica sa vad ce-i frumos. Poate ca...

LE: Mi-a atras cineva atentia ca "Bucurestiul e pliiiin de sute de mii de oameni veniti din alte parti (nu bucuresteni neaparat)". Sunt foarte de acord cu asta, si vreau sa precizez la ce ma refer atunci cand ma plang ca Bucurestiul e locuit de bucuresteni :D: vorbesc strict de oamenii aia de care-s pline strazile, care vorbesc tare si prost, care arunca tot ce le prisoseste pe jos, care scuipa pe strada, care merg grabiti fara sa se uite in jur, care ofera informatii ca si cum ti-ar face cea mai mare favoare posibila. Oameni de astia exista si altundeva, desigur, dar nu mi-au sarit asa deranjant in ochi nicaieri ca in Bucuresti.

Cuvintzele... (3)

Ce mai stie: ughia (unghia), lala (lalea), nenea sau nena (nenea), tati (tanti), tzitzi, tzitza (evident, nu?), mni (mic), maie (mare)(si stie si care obiecte sunt mari si care mici, draga de ea), lula (luna), tea (stea), capu , pacu (capul), dia (melodia), ima (inima), to-to (cioc-cioc), titza (fetita), tote (toate), coca (coca, aluat), beba (grebla), coio (acolo), cacu (cangur), cui (cutit), pope (pantaloni), buba (bluza).
Si seria de nume: Gago (Dragosh), Lalu (Ralu'), Doda (Dora), Maia (Mara), Chita (Christa), Moma sau Mona (Mona), Ada, Aca (Anca).

Drum de cosmar

Joi dimineata am pornit spre Bucuresti, la botezul lui Tudor (cu inima cam stransa, Alla tocmai ce fusese putin racita cu o saptamana in urma). Pana la Bistrita am mers cu masina bunicilor, acolo ne-am mutat inapoi in a noastra, care se eliberase intre timp (Dragos a avut de transportat o comanda de rame de oglinzi). Drumul a inceput greu, cu Alla nemultumita, cu bunicul oarecum stresat de galagia din spate si cu mama dorindu-si sa fi fost oriunde altundeva :D
La Bistrita am facut pauza de incarcat bateriile si de vazut ceilalti bunici, apoi am plecat mai departe. Mica-si revenise, era ok, vesela...pana pe la Reghin, cand mie a inceput sa-mi cressca usor si frumos temperatura, sa ma simt tot mai rau, iar Alla a devenit tot mai demanding (ori poate doar asa o simteam eu, incapabila sa mai fac fata cererilor ei).
Pe la Targu Mures ma bateau deja gandurile de intors acasa, imi era teama si sa nu-l imbolnavesc pe Tudor; dar cum maica-sa a insistat sa mergem... am mers :P (acum Tudor tuseste putin, dar daca e la fel de rezistent ca si Alla, deja e spre bine).
Jumatatea de drum de la Sighisoara la Bucuresti (jumatate in kilometri, in timp a fost mult mai mult) mi s-a parut interminabila si insuportabila. Cand nu statea cu tzitzi-n gura, Alla urla, eu plangeam langa ea ca nu mai pot sa ma contorsionez, ma durea pielea, capul, ochii, muschii, toate toate. Si pe langa toate astea, de-abia ne taram. Ultimii 8 (opt!) kilometri pana la destinatie i-am facut in mai bine de o ora. Si asa, inghesuita in spate, amortita si cu dureri in toate membrele, mi-am adus aminte de ce nu-mi place sa merg la Bucuresti, de ce abia astept sa ajung acasa, unde lucrurile-s calme si la locul lor.
Vineri dupamasa mi-am revenit si am fost la o intalnire cu doua familii dragi si calde (da, pe o mamica am reusit s-o imbolnavesc :((); sambata am mai avut o intalnire cu un pui drag si am fost la botez, ca doar de aia venisem :P, iar duminica...duminica mi-a revenit raceala. Si in loc sa pornim spre casa, cum simteam ca trebuie, m-am lasat convinsa sa mergem la Buzau. Unde-am mers si-am zacut. Si unde s-a apucat si Dragos de bolit. Asta asa, ca sa fie funny pe drumul de intoarcere. Dar spre uimirea mea, pentru Alla a fost super ok drumul de ieri - a dormit mai bine de 5 ore, cu intermitente (da, copila noastra, aia care NU doarme mai mult de doua ore pe zi nici picata cu ceara!).
Asa ca de aseara zacem amandoi care pe unde, incercand sa tinem pasul cu Alla. Si e asa de bine acasa!!!!

3

*****
Pe blatul de lucru din bucatarie:
-Ua(c)-ua(c)!, aratand spre un magnet de frigider in forma de broscutza. I l-am dat in mana. Apoi, iar:
-Ua(c)-ua(c)!, aratand spre un altul. I l-am dat si pe ala.
-Dooooi!, ridicand victorioasa manutzele, fiecare magnet intr-un pumnishor.

Carnavalul broscarilor

Sambata seara am fost la cheful anual al clubului, care, de data asta, a fost carnaval (asta dupa ce de vreo doi ani incoace domnul Craciun tot incearca sa convinga "conducerea" :P). Noi doua am stat putin, ca Alla era destul de obosita, asa ca ne-am intors la culcare, insa atmosfera a fost de vis, ce mai. Si asa am realizat ca totusi imi lipsesc si chestii care nu-s legate de minunea mica. Am venit acasa usor nostalgica, cu amintirea good old days-urilor cand mergeam joia la sedintele de club, cand ma implicam in organizarea intalnirilor...uuuufff!
Si mi-am adus aminte ce fain ii clubul (ma rog, uneori ii iubesc pe toti, alteori ii detest, cateodata abia astept sa-i vad, alteori sper sa nu-i mai vad in vecii vecilor - you know the feeling).
Am hotarat sa ne mascam in beduini (oricum alte costume nu aveam, ar fi trebuit sa improvizam, astea le adusesem eu de prin peregrinarile mele in Maroc). Christa m-a convins sa-i pun si Allei un turban, desi nu credeam ca o sa stea cu el pe cap. Aici am facut proba de costum:


Incantati ca Alla nu da cu turbanul dupa noi, indignata, ne-am pregatit si noi si am mers la locul faptei, unde mica noastra a facut senzatie :) (probabil e deja obisnuita). A fost super fain sa vedem lumea costumata, oameni care pe strada pot chiar parea seriosi :P (eh, dar noi ii cunoastem...).



Cu tata


La ceai!


Stan si Bran


Beduinii mari si beduina mica


Si un filmulet pentru posteritate :P

Din povesti am inteles ca a fost tare fain (inca un motiv sa ma nostalgizez:) ). In ultima vreme Dragosh s-a dus destul de fara chef la sedinte si intalniri de club, dar de data asta a venit satisfacut, probabil si datorita faptului ca proiectul lui Craciun s-a concretizat in sfarsit.

Si ca sa nu ramana cineva cu impresia ca ma apuca regretele des, de data asta au fost declansate de remarcile bunicilor - chestii de genul "ar trebui sa te duci si tu sa te distrezi", "ar trebui sa fie si ea un pic mai independenta acuma", "m-as descurca eu cu ea" (asta in conditiile in care Alla se trezeste des noapte si invariabil ma cere pe mine) - toate spuse cu gandul la binele nostru, stiu asta. Mie (noua?) mi-i clar ca nu vreau s-o las sa ma caute si sa nu ma gaseasca, sa ma ceara si sa nu fiu acolo. Ca doar n-o dura pana la 20 de ani ;)

Cuvintzele...(2)

...de un an, trei luni si cateva zile. A mai invatat asa: (h)aine, g(l)uga , nani, cucu, mami, tati, uda, oca sau ochia (ochi), ca(pac), coco(sh), go(l), nu-i (insotit de un gest semnificativ de manuta), mo(p), looo (la loc), tof (cartof), a(r)de, a(r)dei, pupa (papusa), dede (deget), buba, atea sau achea (cartea), bia (bila), dou-dou (doua-doua), mnie (miere), pa (pat), tai, oia (oja), baie, bubu (buburuza). Ii merge gurita toata ziua, se uita atent cand spun un cuvant care-i place, isi misca buzele ca pentru a-l repeta, dar n-o face aproape niciodata. Exerseaza altadata, nu chiar atunci :)
Si stie cum fac urmatoarele: masina, broasca, leul, soricelul, magarul, rata, gasca, oaia, catelul, pisica, iepurasul, calul, porcul, ursul, lupul.

Pe scari

Ati observat cu cata siguranta si incredere in sine si in voi cere un copil ajutorul atunci cand are nevoie de el? Ca si cum in sufletul/mintea lui n-ar incapea nici o indoiala: oamenii mari sunt acolo ca sa-l protejeze si sa-l serveasca.
Alla-i afara cu tatal ei, o da pe hinta - eu am ramas sa dorm (n-o sa recuperez nicicand, stiu); da' nu ma pot abtine. S-a trezit acum cateva minute, m-a strigat si dupa dragaleli am pornit-o pe scari in jos. Eu inainte, gandindu-ma ca o sa coboare ea incet, cu spatele, cum face cand nu suntem pe langa (desi la scarile fara balustrada din Coruia cam suntem :D). Si nu, m-a strigat si mi-a intins amandoua mainile, sa o ajut. A facut asta cu atata siguranta si incredere si atat de deschisa si oferindu-si inimioara (sau asa am simtit-o eu, mai sensibiloasa, ca la inceput de an :D), ca m-am topit toata. Si am coborat - eu cu spatele, ea topaind pe trepte, sprijinindu-se de mainile mele, strigandu-l pe tata :)

Merry New Year!

Sau Craciun nou si fericit? Ca nu mai stiu cum se spune :D
No iata ca am reusit sa ajungem si-n 2009, ce chestie! Am supravietuit, adica, si sarbatorilor de anu' asta. Sau trecut. In general le gasesc destul de stresante si inconfortabile si depresive (nu-i de mirare ca se sinucide lumea-ntr-o veselie in sezonul asta). Dar parca acuma n-a fost chiar asa rau. Sigur, am avut momente in care-mi venea sa-mi iau lumea-n cap (de undeva de la inaltime), dar au trecut destul de repede. Apoi m-a apucat jalea legata de cadouri - in fiecare an duc lipsa banilor care sa ma lase sa-mi fac de cap cum as vrea. Da, stiu, oamenii se bucura de cadourile pe care le facem, doar ca uneori as vrea sa pot darui ceea ce-si doresc cu adevarat prietenii mei, indiferent cat ar costa asta. Eh, mai asteptam.
Un alt motiv de depresie e legat de aglomeratia din perioada sarbatorilor. Toata lumea e pe fuga, se inghesuie, se impinge, se trage, tipa, se stramba, se uita urat la ceilalti, cu impresia ca ar vrea sa le-o ia in fata la rand...Unde-i linistea si bucuria pe care ar trebui sa le simtim de sarbatori? N-ar trebui sa profitam de zilele astea si sa ne dam seama ca viata e frumoasa, ca avem o gramada de motive de bucurie, ca avem oameni dragi in jurul nostru? Din fericire, de data asta am reusit sa evit destul de mult magazinele. Cadourile le-am cumparat din timp, via Babystuff , asa ca macar de asta am scapat fara sa ma simt rau. Poate e si asta un motiv pentru care anul acesta am trecut mai usor peste partea intunecata :P. Poate asta e secretul: sa fac totul din timp (ignorandu-l pe Dragosh, care rade de eforturile mele organizatorice :P).
As mai avea de scris (si de pus poze) dar nu ma lasa Alla, asa ca o sa revin mai incolo. Pana atunci, La multi ani!

Autocritica

Am uneori impresia ca toate chestiile faine care-mi trec prin cap vor ramane acolo for ever, o sa am destul timp sa le scriu. Ei bine, nu. Se duc, si eu regret ca nu le-am povestit atunci cand am avut ocazia. Si la urmatoarele chestii faine care-mi trec prin cap, fac la fel :D
As fi avut de povestit mai mult si mai frumos despre zilele astea, care m-au bucurat si m-au linistit ca niciodata. Am simtit frumos, m-am lasat sa ma bucur, nu m-am stresat (mai mult decat era cazul)- mi-a placut de mine :P Mai putin faptul ca am "uitat" sa scriu (inca mai cred din cand in cand ca a scrie e ceva foarte complicat, care cere niste pregatiri minutioase, aproape ritualice; si uite ca acum o fac asa, rapid, pe nepregatite, profitand de somnul de pranz al minunii mici).
Sa promit ca nu se mai intampla? Ca n-o sa mai las ideile sa zboare cine stie unde, inainte de-a le prinde aici? (sau altundeva, na). Sa-mi promit mie, inca o data. Poate-i cu noroc :)

Intalniri

Zilele astea am fost plecati la Cluj si la Bistrita, unde am avut parte de doua intalniri faine de tot. La Cluj, una de mamici si copii, la Bistrita una de fete :P
La Cluj ne-am intalnit cu prieteni vechi si noi, dragi toti. A fost asa o atmosfera faina, copii liberi sa umble peste tot, sa-si faca de cap (and they did!), sa fie copii. N-am avut prea mult timp de povestit cu parintii (deh, inca putin obsedata de chestii de siguranta, m-am tinut destul de mult dupa Alla), insa m-am simtit super sa intalnesc in sfarsit o mamica draga, pe care voiam de mult s-o cunosc; si care s-a dovedit a fi exact asa cum imi imaginasem eu, calda si calma si faina de tot.






La Bistrita am continuat pentru inca un an traditia intalnirilor din 26 decembrie, cu cateva colege de liceu (gashca de fete). Pentru mine a treisprezecea editie, pentru Alla si Miruna a doua :) La cat mai multe inainte! Pe fetele mele le-am regasit asa cum le stiam, faine, copilaroase, serioase :P - dupa caz. A lipsit Carmen, cu scuza ca e in Canada; sa nu se mai repete! Imi place ca inca ne mai intalnim toate, fie si o data pe an. Parca asa mai ramanem tinere (nu ca n-am fi, desigur).

Copilu' si tiehnica

Ca tot e sezonul diverselor jucarii cantatoare. (In paranteza fie spus, pe noi nu ne prea mai tin nervii sa ascultam tot felu' de cantari mai mult sau mai putin inspirate, dar la volum mare; dar na...). Ajunsi la Bistrita, la bunici, Alla s-a dovedit interesata de Moshii cataratori si cantatori. Si-a luat unul (ca norocu', jazzman)si ni l-a tot intins sa-l pornim de cateva ori (prin apasare pe mana, pe chestia aia rosie cu "press here", stiti voi, cu siguranta), pana cand...am vazut ca stie singura. Bucuria noastra :D
Daaar, uimirea a venit cand a mai dat peste alte jucarii care se porneau in mod similar...le-a luat, le-a apasat si le-a ascultat (si-apoi iar, over and over again). Cum nu cred ca inca stie sa citeasca, inseamna ca s-a prins ca jucariile care canta si au "stampila" aia rosie pe mana/picior/cap se pornesc de-acolo. Wow, fata noastra!