Crăciunu-i gata, oameni buni

Ăsta-i titlul pe care-l aveam eu pentru o postare ieri în cap; sau ăsta-i titlul pentru o postare pe care-l aveam ieri în cap; sau cumva, mă rog, înţelegeţi ce vreau să spun. Şi de ce: pentru că ieri şi alaltăieri, dând o tură de vreo 500 de km prin judeţ (cu treburi importante şi distractive, tare le-aş mai povesti pe-aici da' nu cred că pot, că cine ştie de unde sare iepurele? adică cititorul?) am văzut cel puţin cinci brazi încă împodobiţi pentru sărbătorile de iarnă. Care pe un balcon, care pe o terasă, ba unul chiar pe domeniul public, în ceva comună mai răsărită (dar extrem de prost asfaltată. Mamă, ce drumuri proaste avem în judeţ! brrr).

Înţeleg că or fi oamenii tare ataşaţi de sărbători, da' nici chiar aşa. Mai punem globurile alea deoparte, că îndată scoatem iepuraşii. Deşi, dacă stau bine să mă gandesc, merg bine împreună. Globurile-s rotunde, putem zice că-s ceva ouă mai ciudate.

Şi-aşa deci...la asta mă gândeam eu ieri. Noroc că aseară am ajuns prea obosită ca să mai am inspiraţie. Pentru că, uite, azi dimineaţă am găsit ditamai stratul de mai bine de zece centimetri de zapadă în curte. Şi la cât de susţinut a nins până acum, probabil ca-s deja cinşpe. De aici deduc că oamenii ăia au pile la INMH şi ştiau că iarna se întoarce (big time, nu aşa, de fandoseală). Şi şi-or fi zis că Moşul, bătrân şi confuz din cauza vârstei, o fi uitat că de-abia a terminat de împărţit darurile şi mai vine o tură. Mister rezolvat, vorba lu' Winnie.