duminică, 18 septembrie 2011

Într-adevăr pentru copii?

Azi am ieşit în parc şi spre după-masă am zis că ar trebui să testez "evenimentul" ăsta (vorba ceea, dacă l-am promovat, să-l şi încerc). Am rămas cu un gust tare amar, cam la fel cum a fost de ziua copilului, când am făcut prima dată greşeala de-a participa la un aşa-zis eveniment pentru copii la mall.

Mult-afişatul eveniment din weekendul ăsta s-a desfăşurat cam aşa: am ajuns pe la 4 jumate în Gold Plaza, am stat până pe la 6 si-un sfert la cele două cozi, pentru baloane şi face painting, ne-am dat de două ori cu scările rulante şi am venit acasă.

Nu-i vorbă, Alla s-a simţit bine, a dansat şi s-a zbânţuit. E încă mică, lumea ei e încă frumoasă şi sper să rămână aşa pentru cât mai mult timp. Pentru ăştia mai mari e un pic mai trist. Pentru mine a fost o experienţă aproape umilitoare, şi n-aş fi stat acolo pentru nimic în lume dacă n-ar fi fost vorba de Alla. La baloane am rezolvat repede, în schimb la face painting...povestea e cu totul alta. Clovnul-pictor era aşezat într-un dreptunghi delimitat de benzi din acelea pentru ghidat cozile la aeroport ori bănci. În jurul dreptunghiului era "coada", respectiv o îngrămădeală lipsită de orice regulă. Cel puţin pentru o parte dintre cei care se înghesuiau cât mai în faţă - şi acum o să sune rău, însă majoritatea erau de etnie, ca să folosesc un eufemism, şi mulţi dintre ei erau îndesaţi în faţă de către aparţinătorii adulţi.

Lăsând asta la o parte, pentru că stilul ăsta de comportament de coadă le/ne este caracteristic în majoritatea cazurilor, am fost extrem de supărată/jignită/întristată de comportamentul animatorilor de-acolo şi al organizatorilor. Dar să detaliez. De fapt despre pictor n-am multe de zis, el picta la foc automat, cât de repde se putea, şi-şi făcea treaba fain. Clovniţa responsabilă de baloane a modelat cam pentru toată lumea (deşi extrem de plictisită şi fără chef de viaţă; înţeleg că stătea de-o vreme acolo, însă nu cred s-o fi forţat nimeni să se implice în domeniul ăsta, să lucreze cu copiii). Într-o vreme, când stăteam deja de aproape o oră jumate la coadă la face painting, timp în care au intrat cel puţin zece copii (ori împinşi de mămici şi bunici, ori aproape-adolescenţi care se descurcă şi singuri cu împinsul) peste rând, clovniţa s-a sesizat că debandada trebuie rânduită puţin şi-a dat milităria jos din pod. Adică a început să ţipe la copii şi la părinţi, să facă ordine şi să dirijeze succesiunea doritorilor de decorare. Lucru lăudabil în sine, însă maniera şi momentul au lăsat mult, mult de dorit. I-a aranjat pe copii în rând şi-a început să-i bage la pictat în ordinea vârstei, ceea ce i-a făcut pe unii cărora aproape le venise rândul, după zeci de minute de stat aiurea-n tramvai la coadă, să dea înapoi destul de mult. Aici norocul nostru a fost că Alla are "aproape 4 ani", după cum declară cu mândrie chiar ea, aşa că i-a venit rândul destul de repede. Mi-a fost însă milă de cei mai măricei care au stat cuminţi la rând, uitându-se neputincioşi cum alţii le intră în faţă. Atâta lipsă de consideraţie faţă de copii din partea cuiva care cică lucreaza cu/pentru copii n-am mai văzut de mult. Se vede că respectiva domnişorică nu are copii (şi sper să nici n-aibă foarte curând) şi face meseria asta pentru că probabil alta n-a găsit. Trist.

Dincolo de cele de mai sus, sunt şi mai supărată pe organizatori. Afişul suna foarte bine, şi-mi şi închipuiam tot felul de activităţi antrenante pentru copii. Da, da' ar trebui să fie şi cine să le animeze...că doi oameni la câteva zeci (?) de copii, timp de 4 ore sună mai degrabă a bătaie de joc. Ba, pardon, mai era un domn cu laptopul care punea muzică, ăla o fi fost momentul de dans, karaoke şi multă voie bună. Cât despre atelierul "Săculeţul de creioane al lui Pluş", acesta a constat într-o mână de markere şi carioci împrăştiate pe scenă, cu care nu ştiu ce exact se făcea. In teorie evenimentele astea sună bine şi frumos, însă ca să şi aibă efectul scontat, să facă omuleţii (şi părinţii lor, care rămân pe urmă la cumpărături, că doar ăsta e adevăratul motiv, nu?) pentru care cică se organizează să se simtă bine, trebuie ceva mai multă implicare decât un afiş frumos colorat şi muzica dată tare.

În weekendul cu ziua copilului lucrurile s-au desfăsurat cam la fel, multă înghesuială şi lipsă de consideraţie şi chef din partea animatorilor (aceiaşi, dacă nu mă însel). E oare atât de greu pentru organizatori să mai pună câteva benzi de-alea şi să ghideze rândul? E un minim de efort, cu rezultate probabil destul de mari. Da' no, nu-i mai bine fără bătaie de cap? Că gloata vine oricum... o vreme. Mai puţin io, nu mă mai duc nici tăiată la "evenimente" de-astea. M-am convins ce înseamnă de fapt, merci şi la revedere.

8 comentarii:

eu Caleb spunea...

Nu te poți aștepta sa fie aceeași distracție ca la petrecerea unei zile de naștere organizată printre prieteni.

'Evenimentele' funcționează pentru un copil dacă poate sa-i ofere o experiență nouă: un spectacol în atmosfera căruia sa poată intra, instrumente pe care poate sa pună mâna și să vadă cum merg, sau un concurs la care e în stare să participe.

Pentru copii mici, sa zicem sub 3 ani, e aproape imposibil de organizat evenimente publice pentru ca ei descoperă lucruri noi și deosebit de interesante de la toată lumea și la tot pasul: pe lângă casă, prin parc, printre rafturile supermarketului. Pentru copii mari evenimentele trebuie sa fie foarte specifice ca sa se poată implica: un concurs de ciclism, un concurs de karaoke, o excursie departe de părinți, o lecție deschisă.

Trebe să duc pe Laura la gradință..

Ralu' spunea...

Da' nici nu ma astept sa fie aceeasi distractie. Ma astept in schimb la organizare si bun simt, chiar ca n-am pretentia la mai mult. Dupa cum spuneam, unii copii (printre care si Alla) s-au zbantuit pe-acolo, o fi fost relativ ok pentru ei. Altii au stat la coada zeci de minute, inghesuiti printre copii mai mari si adulti; si chiar daca au stat, tot nu le-a venit randul cand ar fi trebuit :D.
Copii sub trei ani nici nu prea erau, dar nici c-aveau ce face pe-acolo.
Si ieri dar si de ziua copilului (ha!) am vazut copii plangand de frustrare ca nu mai ajung odata la pictat. Apoi eu una nu mai vreau sa vad asta...Daca lor li se pare normal sa faci ceva pentru copii si astia sa planga, brrrr.
Tre' sa ma duc si eu la curs :)

Raluca spunea...

Exact asa imi imaginam si eu ca se deruleaza n eveniment in orasul nostru, deci nu sunt surprinsa...

Nu stiam ca pe orasulcopiilor gasesc si date despre Baia Mare :D. M-am uitat si la gradinite. Am aflat weekendul asta ca avem si waldorf, de stat. Ce stii despre ea? :D

Ralu' spunea...

Mda... ideea e ca se poate si mai bine, si nu-i greu :D

Nu stiu foarte multe despre gradi, daca vrei stiu la cine sa ma interesez. Mie nu-mi plac unele chestii din filosofia Waldorf, acuma nu stiu exact in ce masura se aplica totul ca la carte aici la noi.

Raluca spunea...

Zi-mi daca vrei (cand ai timp) in particular, sau aici. Ce stii despre gradi si ce nu-ti convine la waldorf, sa intreb ce fac ei din filozofia waldorf. Eu nu ma pricep. Stiu ca Montessori sunt de varste diferite si isi aleg ei activitatile si isi aleg ei cand sa mearga la somn :D. Si waldorf stiu ca au jucarii de lemn. Si traiesc cu speranta ca fiind alta filozofie nu l-ar batjocori cum aud de la alte gradinite... Dar pentru asta nu imi poate oferi nimeni o garantie, ca doar si educatoarele de acolo or fi lucrat la gradinitele normale pana acum...

Chiar ma apuc sa cercetez :D.

Ralu' spunea...

In prima faza, nu-mi place amestecul dintre gradinita si religie, ori de care ar fi ea. Apoi, din ce citisem eu candva (si nu foarte mult, e drept), ramasesem cu impresia ca la W. ii franeaza cumva pe copii. Tin minte un exemplu, cum sa "deturnezi" interesul copilului pentru ceva care-i inaintea varstei "normale" - daca intreaba copilul ce-i aia (cu referire la cifra 2), sa-i spui ca-i o lebada, sau alta balarie din asta. Si parca nu lasa copiii sa deseneze cu negru. Dar no, nu stiu exact ce si cum se face aici.

Raluca spunea...

Haha nu stiam. O sa ma interesez. Dupa cate stiu nu au televizor, ceea ce ar fi un mare plus.

Ralu' spunea...

O, da, la multe gradi ii lipesc de televizor...