miercuri, 10 februarie 2010

Domnii japonezi, pai ce ne facem?

De cand cu stirile despre Toyota, ma tot intreb daca primesc si eu scrisorica sa-mi duc Yaris-ul la revizie au ba. Desi n-a dat semne ca ar avea ceva cu acceleratia, merge foarte fain de doi ani jumate, de cand il am.

Problema mea-i cu cheia. Sau, ma rog, chestia aia patrata cu breloc Toyota, care incepe sa faca figuri. Cateodata dimineata se indura sa porneasca masina numai dupa ce-o tin la caldura intre maini, suflu in ea, ii fac farmece si-o descant. Azi am fost la dentist si dupa ce-am parcat am stat cinci minute chinuindu-ma sa-mi inchid masina :)) Si imediat ce am reusit, mi-am adus aminte ca daca apesi pe un butonas secret, iese adevarata cheie, cu care as fi putut inchide mecanic usa. Dar na, daca pana acum am inchis-o tot electronic... neuronul responsabil cu informatia asta o fi iesit intre timp la pensie.

Mi-a placut foarte mult ca puteam deschide/inchide si porni masina fara sa mai scot cheia din geanta/buzunar, insa acuma asta se cam intoarce impotriva mea. Pana la urma, cu deschisul/inchisul razbim cumva. Dar ce ma fac cu pornitul? Ca masina porneste numai din buton, n-ai unde sa bagi cheia clasica. Deci, daca se intampla sa-si dea cheia aia duhul cine stie pe unde, om m-am facut :D. Si atata am sucit-o pe toate partile, sa vad cam pe unde s-ar schimba bateria... Ma las pagubasa, cred ca tre' sa merg la reprezentanta si sa vad ce si cum. Sper numa' ca nu-i cazul sa schimb cheia cu tot cu masina :)).

duminică, 7 februarie 2010

La carnavaaaal

Am fost aseara, toti trei. Povestea detaliata e dincolo, la locul ei, aici o sa pun doar cateva poze.
Acasa, inainte de plecare

Ipostaze buburuzesti

Hippie hippie shake


Hei, cosar, cosar...

Costume

Un pic obositi, dar inca intregi, spre final :)

sâmbătă, 6 februarie 2010

Cum ma vedeti?

Eu ma vad cam asa
 



Altii (nu dau nume :P), cam asa:

Si nu reusim sa intelegem de ce. Firefox folosim amandoua. Sper ca in rest se vede la fel de bine ca si la mine. Ziceti si voi, sa deslusim misterul :D

vineri, 5 februarie 2010

Vreaaaaau

Sa fie soare si cald afara. Daca n-ar trebui sa aduc lemne din cand in cand sau sa mai fac ceva cumparaturi, as putea linistita sa nu ies deloc iarna din casa. Mi-i frig, ma deprima flescaiala de pe jos, nu-mi place lumina de iarna (decat rareori), detest sa merg zgribulita si infrigurata, cu umerii stransi (oricat de bine m-as imbraca, tot ma ia cate-un fior).

Sa am din nou degetele intregi si curate, fara urme de cenusa si mai ales fara aschii. Parca-s magnet, pe cuvant. Cum pun mana pe un lemn, cum hop! o aschie la mine-n degete. Cea mai cea a fost una culeasa pe cand stergeam cu laveta o planseta de lemn pe care facusem pizza :(( Mi-a intrat in degetul mare pret de vreo 7 mm, m-a fulgerat o durere pana la cot si nici macar n-am putut s-o scot singura, asa bine era infipta :(( Cat despre cenusa, ati avut vreodata de va spalat pe maini dupa ce v-ati murdarit cu cenusa? Iese usor, cu peria de sarma :((

Sa pot iesi seara in oras fara grija focului de-acasa. Sa iesim, adica. Nu-i vorba, focul cu lemne e frumos, miroase bine, face caldura, pocneste de-a dreptul melodios (deci e absolut minunat, mai ales vara :D); singura problema e ca are nevoie de atentie neintrerupta. Asa ca de mult nu mai putem iesi seara fara grija (nu c-am avea unde, de altfel) daca vrem sa dormim noaptea la caldura :D Oricum diminetile sunt adevarate pietre de incercare. In dormitor nu coboara temperatura sub 15 grade, dar pe hol si in bucatarie sunt 7-10. Ca sa nu mai zic in baie. Eh, asa se caleste otelul... :P Punctul culminant a fost luni dimineata, cand ne-am intors acasa dupa o saptamana de absenta si am gasit in casa 2 (doua!) grade. Noroc ca pe Alla o lasasem la bunici, urma sa ajunga abia la pranz, pana atunci am reusit sa ajungem la o temperatura suportabila. Orisicat, somnul de pranz din ziua aia l-a facut in bucatarie, in scaunul de masina, ca-n dormitor nici vorba sa se poata dormi la ora aia.

Un laptop. Asa ne-am putea uita la filme in timp ce Alla doarme, cu ea in camera, ca sa nu mai fac o mie de ture spre dormitor, sa aud daca nu cumva s-a trezit si vrea pisu. Nu de alta, dar daca nu aud primele fosneli se pune pe plans :(. Teoretic stiu ca se trezeste cam la doua ore dupa ce adoarme, insa rareori prind exact momentul. Si cum deocamdata e exclus sa las usile la dormitor si la bucatarie deschise, sa aud... laptopul ar fi singura solutie :P Pe cuvant ca numa' de aia imi trebuie :D

Ar mai fi, dar las si pe data viitoare. Macar primele trei se implinesc indata, ca nu mai e mult (sper eu) pana la primavara :)

luni, 1 februarie 2010

Somn

De ingeras :)

duminică, 24 ianuarie 2010

La multi ani!

La multi ani dragului meu! La multi ani, pentru ca stie sa rada si (cateodata) sa fie serios. Pentru ca reuseste, nu stiu cum, sa ma suporte zi de zi, cu bune, cu rele :) Pentru ca uneori reuseste sa ma faca sa pricep ca viata asta nu-i asa serioasa si lipsita de haz cum mi se pare mie. Pentru ca are suflet de copil, gata oricand sa porneasca intr-o noua aventura. Pentru ca are ochii veseli si mereu o gluma pe buze. Pentru ca o iubeste pe Alla mult-mult. Pentru ca-i place sa se joace. Pentru ca uneori e ca un copil mare. Pentru ca e ziua lui :) La multi ani, Dragos!
Deseara, pizza party :)

vineri, 15 ianuarie 2010

Dau (degeaba) stat prost

Azi dimineata am fost cu Alla la analize. Primele serioase, pana acum i-am luat de doua ori sange din deget pentru hemoleucograma cand era racita, insa de data asta a fost nevoie de sange venos.

Am pregatit-o aproape o saptamana, i-am explicat ce se intampla, ce o sa-i faca asistenta, ce o sa simta. Ea era destul de incantata de intregul proces, povestea cui apuca cum o sa-i iasa ei sangele din manuta.

Azi dimineata am reusit partea cu nemancatul/nebautul plus pisu in borcanel, asa ca am plecat sa facem si recoltarea de sange. A decurs totul bine, a plans putin inainte de procedura propriu-zisa, dar s-a linistit repede cu explicatiile mele. Partea mai putin reusita a fost la sfarsit, cand mi s-a facut mie rau :))) Halal mama!

Si partea total nereusita a fost aia cand a trebuit sa platim aproape 150 de lei pentru analizele gratuite, mama lui de stat roman. Ca doar suntem deja in 15 ianuarie, de unde atatea fonduri? Sa se-nvete si copiii astia cu greul de mici, sa nu tot astepte pomana statului.

Ultimele analize gratuite le-am facut acum 3 ani, la inceputul sarcinii. Si doar pentru ca am mers in primele 2-3 zile ale lunii, nu va inchipuiti altceva. E drept ca de-atunci nu am mai contribuit cu nimic la bunastarea statului si nici nu mai intentionez. Pentru ca:
- m-am saturat de stat la cozi interminabile daca vreau sa ma folosesc de ceva la care am dreptul
- m-am saturat sa fiu tratata superficial pe gratis si apoi sa ma duc sa platesc bani grei pentru a simti ca-i pasa cuiva de ce sufar
- statul isi gestioneaza banii mult mai prost decat mine, care oricum raman fara destul de repede :P
- ma ingretoseaza masurile prin care cica statul se ingrijeste de mine, de fapt avand grija de el (de ei, ma rog, sus-pusii care ne ocarmuiesc)

Asadar, statului cat mai putini bani, ca si-asa ii foloseste prost. Mama lui.

luni, 11 ianuarie 2010

Ce-as fi daca as fi... - leapsa

Am capatat o leapsa de la Mamitzuni; executam :)

Dacă aş fi fost:

* o lună: aş fi fost iunie;
* o zi a săptămânii: aş fi fost vineri (adica mereu in expectativa :P);
* o parte a zilei: aş fi fost seara, spre apus;
* o direcţie: aş fi fost stanga!
* o planetă: aş fi fost Venus;
* un film: aş fi fost Cape Fear;
* un lichid: aş fi fost ciocolata calda;
* o piatră: aş fi fost piatra de rau;
* un tip de vreme: aş fi fost o zi senina si calduta, cu un vant abia simtit;
* un instrument muzical: aş fi fost chitara;
* o emoţie: aş fi fost dragostea;
* un sunet: aş fi fost un scartait de balamale;
* un element: aş fi fost foc;
* un cântec: aş fi fost Innuendo;
* o carte: aş fi fost Un veac de singuratate;
* un scriitor: aş fi fost Jules Verne;
* un personaj de fictiune: aş fi fost Seherezada;
* un oraş: aş fi fost Porto;
* o aromă: aş fi fost vanilie;
* o culoare: aş fi fost verde;
* un material: aş fi fost denim;
* un cuvânt: aş fi fost nu;
* o parte a corpului: aş fi fost ureche;
* o expresie a feţei: aş fi fost zâmbet;
* un personaj de desene animate: aş fi fost Courage, the cowardly dog;
* o formă geometrică: triunghi;
* un număr: aş fi fost 10;
* un mijloc de transport: aş fi fost un teleportor;
* o haină: aş fi fost o pereche de blugi evazati.

Cine doreste sa preia, linistit/a :)

duminică, 10 ianuarie 2010

Artistice

Pozele nu-s cine stie ce, din cauza ca trebuie sa ma misc repede, nu se stie cand dispar de pe fata pamantului operele (dat fiind faptul ca-s desenate pe tablita magnetica) :)





joi, 7 ianuarie 2010

Siguranta (mea) rutiera iarna

Dupa cum spuneam, imi place zapada. In decembrie. In ianuarie deja incepe sa-mi displaca, mai ales daca sunt cu masina. Si mai ales zapada aia care cade de cateva ceasuri, la minus 1-2 grade, pe care nimeni n-o strange "ca si-asa se depune la loc", o stiti, nu? Zapada aia pe care poti sa aluneci ca la patinoar cu toate cauciucurile de iarna.
Asa ca mi-am facut o lista cu vehicolele in care m-as simti aproape in siguranta iarna pe strazi.
O prima alegere: poa' sa ninga pana maine!

Nici varianta asta nu e de lepadat:

Fie iarna cat de grea, eu am masina mea ;)

Si ultima varianta, in caz ca celelalte nu fac fata :P

Nervi nervosi

Asta-i restanta de ieri, cand m-am enervat mai mult decat era cazul pe rezultatul unui concurs. Grrrrr! Un concurs cu un premiu mare (:D) si de folos, drept pentru care m-am inscris. Trebuia sa scriem un eseu despre produsul respectiv, asa ca am conceput si-am asteptat. Intre timp, rumegam cele 3-4 eseuri bune inscrise in concurs (printre care si al meu, ca nu m-oi da modesta tocmai acu'). Si cand colo, dupa o intarziere de cateva zile (ca deh, vacantele nu le-au luat in calcul) unde nu dau drept castigator un eseu al carui esenta e ceva de genu' "wow ce produs fain si cat mi-ar trebui". Pai???
Drept pentru care m-am enervat asa de tare, ca pe cand mi-oi lua eu produsul respectiv (:P) o sa-mi iau alta marca, na! (chit ca asta e buuuna; pana atunci presimt ca-mi trece). Sa vezi ce-o sa sufere :D

In alta ordine de idei, suntem cam bolnave noi doua. Alla tuseste tare, a facut si un pic de febra peste noapte. Eu mai am un pic si n-o sa mai pot vorbi. Iac-asa! Noroc ca mai pot scrie :)

luni, 4 ianuarie 2010

2009/2010

Am petrecut Revelionul cu prieteni, la un chef, nu acasa ca in ultimii doi ani. Desi nu credeam ca se poate inainte sa plece copila la facultate (if any :P). Si s-a putut, wow! Cu ea, care s-a distrat de minune pana pe la ora 1, cand a cerut la somn, cu maraielile de rigoare (cred si eu, era deja obosita bine). M-am simtit bine, am ras, am dansat (ia ghiciti cine a deschis dansul?) si am stat fix cat a trebuit ca sa nu ma simt prea obosita.
Declaram asadar deschis sezonul de petreceri cu Alla, ca vad ca se poate :)