3

*****
Pe blatul de lucru din bucatarie:
-Ua(c)-ua(c)!, aratand spre un magnet de frigider in forma de broscutza. I l-am dat in mana. Apoi, iar:
-Ua(c)-ua(c)!, aratand spre un altul. I l-am dat si pe ala.
-Dooooi!, ridicand victorioasa manutzele, fiecare magnet intr-un pumnishor.

Carnavalul broscarilor

Sambata seara am fost la cheful anual al clubului, care, de data asta, a fost carnaval (asta dupa ce de vreo doi ani incoace domnul Craciun tot incearca sa convinga "conducerea" :P). Noi doua am stat putin, ca Alla era destul de obosita, asa ca ne-am intors la culcare, insa atmosfera a fost de vis, ce mai. Si asa am realizat ca totusi imi lipsesc si chestii care nu-s legate de minunea mica. Am venit acasa usor nostalgica, cu amintirea good old days-urilor cand mergeam joia la sedintele de club, cand ma implicam in organizarea intalnirilor...uuuufff!
Si mi-am adus aminte ce fain ii clubul (ma rog, uneori ii iubesc pe toti, alteori ii detest, cateodata abia astept sa-i vad, alteori sper sa nu-i mai vad in vecii vecilor - you know the feeling).
Am hotarat sa ne mascam in beduini (oricum alte costume nu aveam, ar fi trebuit sa improvizam, astea le adusesem eu de prin peregrinarile mele in Maroc). Christa m-a convins sa-i pun si Allei un turban, desi nu credeam ca o sa stea cu el pe cap. Aici am facut proba de costum:


Incantati ca Alla nu da cu turbanul dupa noi, indignata, ne-am pregatit si noi si am mers la locul faptei, unde mica noastra a facut senzatie :) (probabil e deja obisnuita). A fost super fain sa vedem lumea costumata, oameni care pe strada pot chiar parea seriosi :P (eh, dar noi ii cunoastem...).



Cu tata


La ceai!


Stan si Bran


Beduinii mari si beduina mica


Si un filmulet pentru posteritate :P

Din povesti am inteles ca a fost tare fain (inca un motiv sa ma nostalgizez:) ). In ultima vreme Dragosh s-a dus destul de fara chef la sedinte si intalniri de club, dar de data asta a venit satisfacut, probabil si datorita faptului ca proiectul lui Craciun s-a concretizat in sfarsit.

Si ca sa nu ramana cineva cu impresia ca ma apuca regretele des, de data asta au fost declansate de remarcile bunicilor - chestii de genul "ar trebui sa te duci si tu sa te distrezi", "ar trebui sa fie si ea un pic mai independenta acuma", "m-as descurca eu cu ea" (asta in conditiile in care Alla se trezeste des noapte si invariabil ma cere pe mine) - toate spuse cu gandul la binele nostru, stiu asta. Mie (noua?) mi-i clar ca nu vreau s-o las sa ma caute si sa nu ma gaseasca, sa ma ceara si sa nu fiu acolo. Ca doar n-o dura pana la 20 de ani ;)

Cuvintzele...(2)

...de un an, trei luni si cateva zile. A mai invatat asa: (h)aine, g(l)uga , nani, cucu, mami, tati, uda, oca sau ochia (ochi), ca(pac), coco(sh), go(l), nu-i (insotit de un gest semnificativ de manuta), mo(p), looo (la loc), tof (cartof), a(r)de, a(r)dei, pupa (papusa), dede (deget), buba, atea sau achea (cartea), bia (bila), dou-dou (doua-doua), mnie (miere), pa (pat), tai, oia (oja), baie, bubu (buburuza). Ii merge gurita toata ziua, se uita atent cand spun un cuvant care-i place, isi misca buzele ca pentru a-l repeta, dar n-o face aproape niciodata. Exerseaza altadata, nu chiar atunci :)
Si stie cum fac urmatoarele: masina, broasca, leul, soricelul, magarul, rata, gasca, oaia, catelul, pisica, iepurasul, calul, porcul, ursul, lupul.

Pe scari

Ati observat cu cata siguranta si incredere in sine si in voi cere un copil ajutorul atunci cand are nevoie de el? Ca si cum in sufletul/mintea lui n-ar incapea nici o indoiala: oamenii mari sunt acolo ca sa-l protejeze si sa-l serveasca.
Alla-i afara cu tatal ei, o da pe hinta - eu am ramas sa dorm (n-o sa recuperez nicicand, stiu); da' nu ma pot abtine. S-a trezit acum cateva minute, m-a strigat si dupa dragaleli am pornit-o pe scari in jos. Eu inainte, gandindu-ma ca o sa coboare ea incet, cu spatele, cum face cand nu suntem pe langa (desi la scarile fara balustrada din Coruia cam suntem :D). Si nu, m-a strigat si mi-a intins amandoua mainile, sa o ajut. A facut asta cu atata siguranta si incredere si atat de deschisa si oferindu-si inimioara (sau asa am simtit-o eu, mai sensibiloasa, ca la inceput de an :D), ca m-am topit toata. Si am coborat - eu cu spatele, ea topaind pe trepte, sprijinindu-se de mainile mele, strigandu-l pe tata :)

Merry New Year!

Sau Craciun nou si fericit? Ca nu mai stiu cum se spune :D
No iata ca am reusit sa ajungem si-n 2009, ce chestie! Am supravietuit, adica, si sarbatorilor de anu' asta. Sau trecut. In general le gasesc destul de stresante si inconfortabile si depresive (nu-i de mirare ca se sinucide lumea-ntr-o veselie in sezonul asta). Dar parca acuma n-a fost chiar asa rau. Sigur, am avut momente in care-mi venea sa-mi iau lumea-n cap (de undeva de la inaltime), dar au trecut destul de repede. Apoi m-a apucat jalea legata de cadouri - in fiecare an duc lipsa banilor care sa ma lase sa-mi fac de cap cum as vrea. Da, stiu, oamenii se bucura de cadourile pe care le facem, doar ca uneori as vrea sa pot darui ceea ce-si doresc cu adevarat prietenii mei, indiferent cat ar costa asta. Eh, mai asteptam.
Un alt motiv de depresie e legat de aglomeratia din perioada sarbatorilor. Toata lumea e pe fuga, se inghesuie, se impinge, se trage, tipa, se stramba, se uita urat la ceilalti, cu impresia ca ar vrea sa le-o ia in fata la rand...Unde-i linistea si bucuria pe care ar trebui sa le simtim de sarbatori? N-ar trebui sa profitam de zilele astea si sa ne dam seama ca viata e frumoasa, ca avem o gramada de motive de bucurie, ca avem oameni dragi in jurul nostru? Din fericire, de data asta am reusit sa evit destul de mult magazinele. Cadourile le-am cumparat din timp, via Babystuff , asa ca macar de asta am scapat fara sa ma simt rau. Poate e si asta un motiv pentru care anul acesta am trecut mai usor peste partea intunecata :P. Poate asta e secretul: sa fac totul din timp (ignorandu-l pe Dragosh, care rade de eforturile mele organizatorice :P).
As mai avea de scris (si de pus poze) dar nu ma lasa Alla, asa ca o sa revin mai incolo. Pana atunci, La multi ani!