Reuşite

Pentru amândouă :) Ieri mi-am primit şi eu (în sfârşit!) rezultatele la examenul Lamaze din aprilie, am reuşit să-l trec cu 135 de răspunsuri corecte din 150, onorabil. Eram sigură că-l trec, dar na, până să văd scris negru pe alb.... A şi durat foarte mult până am primit rezultatele, cât să ne stresăm suplimentar.

Iar astăzi a fost rândul Allei, a terminat primul "an" de engleză (merge de pe la sfârşitul lui noiembrie). Ultimul curs propriu-zis a fost de fapt săptămâna trecută, azi au avut o evaluare independentă, făcută de British Council, şi o petrecere de sfârşit de an. Evaluarea a avut loc prin joacă, aşa cum au fost şi orele de până acum, însă cu o reprezentantă a BC, nu cu teacher şi cu voluntarii străini cu care erau deja obişnuiţi. La sfârşit copiii au primit diplomele cu rezultatele, a obţinut "punctaj" maxim, am fost atât de mândră! Dar ce m-a făcut să mă simt şi mai fain a fost că îndată după terminarea festivităţii de împărţire a diplomelor trei dintre voluntarii cu care s-a întâlnit mai des grupa Allei - Monica, Benjamin şi Chad - au venit repede la ea şi-au cerut să vadă diploma, apoi au strigat "we knew it, we knew it" şi-au bătut palma cu ea. E clar că pentru noi e cea mai cea, însă a fost tare bine să văd că nu doar noi o vedem aşa :)

O altă întâmplare importantă a zilei de astăzi a fost vizita la dentist, chiar înainte de evaluare, vizită soldată cu extracţia a doi dinţi mici şi simpatici, care acum se odihnesc sub pernă. A fost nevoie de asta pentru ca dinţii definitivi s-au grăbit şi-au început să crească în spatele celor de lapte, asa ca Emese a trebuit sa le facă loc. În noaptea asta aşteptăm vizita Zânei Măseluţă, să vedem dacă reuşeste să ajungă şi pe la noi!

Scris-cititul Allei

Alla a avut astăzi prima conversaţie adevărată pe messenger. Mai scria ea una-alta când nu eram eu prin zonă să răspund, dar de obicei se limita la "Alla mama" (explica foarte pe scurt că suntem amândouă acasă, dar ea e mai aproape de calculator :P).
Azi însă discuţia a fost mai lungă şi mai complexă, o redau aici:

verdeorizontal: alla

verdeorizontal: mama nu s-a (aici suspectez ajutorul lui Dragoş :) )

verdeorizontal: mama nu satrezit (aici probabil s-a corectat ea :D)

adana mat: buna alla

adana mat: sunt adana

verdeorizontal: pupic

adana mat:

adana mat: te joci?

verdeorizontal: am facut o felicitare

adana mat: ce bine e sa scriu cu tine

adana mat: sunt impresionata

verdeorizontal:

adana mat: pentru cine e felicitarea ?

verdeorizontal: o fetita rebeca

adana mat:

adana mat: e ziua ei?

adana mat: alla, eu o sa plec.

adana mat: la revedere

adana mat: mi-a facut placere

adana mat: sa scriu cu tine

Şi puţin mai târziu 

verdeorizontal: alla teiubesc 

adana mat:

adana mat: pentru alla

adana mat: care mi-a facut ziua asta frumoasa de dimineata

verdeorizontal: dece ai pus trei puisori (puişorii sunt emoticoanele de la messenger, aşa le numeşte ea)

adana mat: de mult drag

Spre fericirea mea, mica a început să fie interesată de litere foarte devreme, la doi ani ştia deja să le recunoască pe toate şi să le reproducă pe cele mai uşoare. Bine-nţeles că am mers numai şi numai în ritmul ei, nu i-am ţinut niciodată "lecţii" (cine-o cunoaşte ştie că nici nu s-ar putea :D), ne-am jucat cu literele când avea chef şi i-am răspuns întotdeauna la întrebări. O vreme n-a mai făcut niciun progres (vizibil; probabil că neuronii nu stăteau chiar dijeaba) în direcţia asta, însă acum câteva luni a devenit iarăşi foarte interesată de citit şi, de data asta, şi de scris. Am observat că începe să scrie cuvinte scurte pe toate hârtiile lăsate la îndemână (din nou, fără absolut nicio dirijare din partea noastră, încă pe undeva m-am simţit într-o vreme prost că nu mă mai implic la fel de mult ca înainte de doi ani, cumva am lăsat-o să se descurce de una singură; şi s-a descurcat de minune, aproape de la o zi la alta scria tot mai bine).

Acum e la faza în care reuşeşte să descifreze aproape toate cuvintele (când are chef :D) şi scrie într-una felicitări, scrisorele şi liste de cumpărături. Azi văd că s-a lansat şi pe messenger ;)

Pentru mine asta este încă o dovadă că de fapt copiii nu au nevoie de instituţionalizare şi uniformizare, că-i important să fie lăsaţi în ritmul lor şi că aşa au cele mai mari şanse să descopere la ce sunt buni, ce pot face cu pasiune şi interes mai târziu. Mi-am propus să scriu mai multe despre de ce am ales noi să n-o şcolim, sper să şi reuşesc :)

Mica extremerita

Dupa cum spuneam in mai multe randuri, Alla are inclinatii spre tot ce duce la cresterea adrenalinei. Pe toboganele mari din parc se catara la un an deja, asta iarna a incercat toate atractiile accesibile ei din parcul acvatic la care am fost in Canare, in Disneyland iarasi a fost tentata de activitatile destul de stimulante - casa bantuita, montagne russe.
Azi s-a apucat sa faca sarituri de la inaltime. Era cu Dragos afara si el n-a crezut ca o sa sara, dar a facut-o de mai multe ori chiar, cu usurinta si entuziasm, de parca ar fi coborat pe scari. Bine-nteles ca am fost si eu chemata sa asist la performanta :)



Evaluand situatia

In cadere

 

Am scăpat!

Am ajutor de nădejde. Zilele urmatoare o învăţ să-mi aducă micul dejun la pat. :)

O poveste

Alla-mi spune de multă vreme poveşti, dar cea de azi trebuie trimisă mai departe pe toată căile :)
Eram afară şi ea-mi povestea că e un unicorn fugit de la un morar (don't ask).
Dar de ce-ai fugit de la morar?
Că mă chinuia. 
Ce-ţi făcea???
Mă punea să-i fac de mâncare şi eu nu ştiam. Tot din astea complicate: cartofi prăjiţi, piure....
A început să-mi arate apoi cum se strâmba morarul ca s-o sperie. Şi mi-a relatat apoi povestea de groază, spusă de acelaşi morar:

A fost odata un lup care voia să mănânce toate fantomele. Era rege in regatul acela şi ei (fantomele, probabil) erau sfeşnicii lui şi voia să-i mănânce pentru că nu mai voia să aibă sfeşnici.
Şi i-a mâncat pe toţi şi n-a rămas decât unul, care s-a sfătuit să-l mănânce pe rege. L-a mâncat şi n-a mai rămas nimeni în regatul acela, doar sfeşnicul. Şi regina l-a mâncat pe el şi n-a mai avut soţ, a rămas doar ea în regat. Stătea pe tron şi-şi făcea singură de mâncare. Şi castelul a rămas întreg până a morit regina, apoi s-a dărâmat şi n-a mai rămas decât pădurea din jurul lui.

Nu vă spun ce râs mă zguduia pe mine în timpul poveştii, mai ales când a zis de sfeşnici :)).
Probabil toate sf-urile/fantasy-urile/horror-urile citite de mine de-a lungul vieţii or fi ajuns cumva şi la ea: măcar alea citite cu ea-n burtă :)).

În vacanţă

De luni după-masă Alla e iarăşi plecată la bunici, la Coruia. La cererea ei expresă, de data asta cu mai puţină strângere de inimă din partea noastră. Încă nu-mi vine să cred că a ajuns deja să plece aşa cu inima uşoară :)). Încă e ciudat fără ea, chiar dacă noaptea nu ne mai împinge nimeni şi chiar dacă ne putem trezi în ritmul nostru, fără să fie încă întuneric afară. Şi mai ales fără diverse chestii ascuţite sau deranjante în pat.

Alla se distrează super bine (aşa de bine că nici nu întreabă de noi: de-abia reuşim s-o prindem la telefon câteva secunde, apoi pleacă în treaba ei). Evident, nu doarme la prânz, ceea ce-i dur pentru bunica - pentru că adoarme pe la 8 şi se trezeşte pe la 6-6.30 :D Dar noaptea doarme neîntoarsă (ca şi noi!). Şi ghiciţi cine nu se mai trezeşte noaptea mârâind după ţiţa? Cred că deja ştie că la Coruia degeaba se trezeşte şi cere, că n-are cine-i da. Draga mamii dragă, atât de mică şi totuşi atât de mare.

Ieri dimineaţă am sunat şi mi-a răspuns direct ea, cu un la mulţi ani spus cu vocea ei de mărunţică dragă-dragă. M-am topit, mai trebuie să spun? Azi dimineaţă le acorda îngrijiri medicale bunicilor "răciţi". N-o să mai aibă nici o problemă după aşa tratamente (Migu poate depune mărturie în acest sens :)) ).

Când a plecat am întrebat-o când se întoarce. Mi-a spus că vine sâmbătă. Acuma aştept - ori să se facă odată sâmbătă (când oricum nimic nu garantează că vine!) ori să vrea ea acasă (nici pentru asta nu-mi fac mari speranţe). Probabil ca mâine-poimâine mergem noi acolo s-o vizităm. Dacă o să vrea să se întoarcă cu noi sau nu... asta rămâne de văzut. Cred însă că o să-şi mai exerseze independenţa.

Probabil că odată cu schimbarea asta (pentru mine încă foarte ciudată) ne apropiem şi de înţărcare. Oricum nu mai cere ţiţa decât la culcare şi foarte rar peste zi, însă la Coruia nici nu pomeneşte de ea. Vedem cum o să fie când ne întâlnim. Dar despre asta cu altă ocazie, când o să fiu sigură că suntem pe drumul ăla :)).

Prima noapte

Fără Alla. Că a decis că vrea să doarmă la buni, şi nimic n-a făcut-o să-şi schimbe hotărârea. A mai avut o tentativă cândva în vară, totul a fost bine până la culcare, aşa că pe la 9 seara ne-am dus după ea.
Ieri i-am explicat (mult şi bine) că de data asta nu avem cum să ne întoarcem dacă ne cere şi dacă rămâne, ne vedem doar dimineaţa. Mi-a spus că-i bine aşa, ne vedem dimineaţa şi n-o să plângă, aşa că noi am venit acasă.
Pe la 9 (iar :D) am primit telefon de la bunică, Alla adormise. A plâns un pic după mama, dar a reuşit buni s-o facă să râdă, apoi au citit poveşti şi a adormit. Peste noapte a mârâit un pic după ţiţa, dar a adormit la loc, nu era complet trează. (mai face aşa şi-acasă, ştiu stilul de mârâială).
Dimineaţă primele cuvinte au fost: buni, da' mergem la mama numai în vizită!. Şi mama, care de-abia aşteaptă....

LE: mda, a venit. După bagaje, că ea se întoarce la Coruia. A stat cu noi până şi-au terminat bunicii treaba în oraş, apoi a plecat cu ei. E tare ciudat fără ea aici. Aş putea profita să fac una-alta prin casă, treburi restante de săptămâni deja. Însă n-am nici un chef. Mă gândesc la zilele în care aş fi dat orice să am o jumătate de oră de pauză. Acuma am, şi-mi stă în gât.

Mămică prostuţăăă

Aşa m-a gratulat Alla azi-dimineaţă, pe când eu încercam s-o conving să mă lase să mai dorm (îmi fusese rău peste noapte) iar ea, ca-n fiecare dimineaţă (foarte de dimineaţă!) era cu bateriile încărcate la maximum şi cu chef de distracţie. Mi-a spus-o foarte Darby-like, de mi-a sărit tot somnul şi m-a pufnit râsul. Evident că nu ştia şi ce-i aia.

Din aceeaşi serie, ieri îmi spune: eu-s... (nu mai stiu exact cine, ca se schimba de cate trei ori pe zi) şi tu eşti o văcuţă. 
Păi, îi răspund eu, nu ştiu dacă mă încântă foarte tare să fiu văcuţă. 
Bine, atunci eşti vacă, a rezolvat ea rapid problema. Ca să mă învăţ minte altă dată :D

Pe scurt, despre minune

Rămăşiţe de cuvinte copilăreşti:
gâdimă-lă
desface-mă
râctie (pentru hârtie, deşi foloseşte şi varianta corectă).

În rest nu îmi mai amintesc să mai stâlcească cuvinte. Doar le inventează :D
Şi are nişte construcţii de ne lasă mască uneori.

Într-o dimineaţă ne spune s-o îmbrăcăm.
De ce, unde vrei să pleci?
La magazin, să cumpăr una-alta

Acum tocmai face o listă de cumpărături, draga de ea îmi cumpără şi mie cremă, că nu mai avem :D Şi drojdie :))

Buni, ar fi posibil să vii şi tu la Bistriţa?

Ieri îi spune lui Dragosh: tata, tu şi Migu sunteţi fooooaaaarte lucrători!

Mă surprinde zi de zi cât de multe înţelege (şi asta nu de azi, de ieri), cât de mult putem colabora, cât de mult ne putem baza pe ea să ne ajute la diverse (când vrea, desigur :D).

Micuţa purtătoare

Azi dimineaţă (da, e foarte matinală, la noi e deja târziu acuma) îmi spune: cred că vrea ursuleţul la mine-n spate, să-mi pui slingul. Îmi indicase mei tai-ul, însă era cam greu de pus pe aşa corpuşor mic, aşa că am încercat cu pouchul. Şi cu câtă mândrie s-a dus să-l plimbe pe ursuleţ prin curte....

Din ciclul: niciodată nu ştii ce reţine şi când ţi le serveşte

Azi avem lecţia de biologie :)
O vreme a fost foarte interesată de paianjeni, întreba de ei, se uita la pânze, le spunea noapte bună seara la culcare.

De ieri a apucat-o pasiunea pentru melci, de două zile facem ture în grădină măcar o dată la cinci minute, să vedem ce mai fac melcii (si avem nişte melci... cam cât jumătate de pumn, deci material didactic este din plin :D). Azi dimineaţă la trezire prima cerinţă a fost s-o îmbrăcăm şi să meargă la melci. Ceea ce a şi făcut, şi nu doar atât, le-a şi cântat şi le-a dansat (pentru înviorare).

Printre explicaţiile legate de melci şi de paianjeni, în cursul discuţiilor dintre ei, Dragoş i-a mai spus că paianjenii sunt arahnide iar melcii gasteropode. Am mai povestit un pic şi despre mamifere şi foarte în treacăt despre insecte.

După-masă citeam o carte cu numere şi era o ilustraţie cu un melc pe o ciupercă.
Ce-i ăsta? mă întreabă.
Melc, răspund io sec.
Nu, ce-i ăsta?
Ăăăăă...
E arahnidă? (poc! fisa)
Nu, e gasteropodă. Paianjenii sunt arahnide. 
Şi ăsta? (arătând spre un iepure).
E mamifer. 
Ca şi noi?
Da!

Şi spre seară, când se apucase să măture prin bucătărie ca să nu meargă la spălat pe dinţi:
Eu fac curăţenie. Deja flutura mătura pe sus. Curăţ pânzele de paianjen. 
Pai alea-s căseţele paianjenilor, lasă-le în pace.
Nu, le curăţ. Mie nu mai îmi plac arahnidele. Deja eram pe sub masă de uimire (şi mândrie, desigur).

Cum să nu ne vină să murim de mândrie? :)

Discutii

Mai de mult, in masina:
Mama, eu am un bebe in burtica
Aaaa...da?
Da
Si ce face bebe in burtica la tine?
Sta. O sa iasa afara.
Si ce o sa faci cu el?
O sa-i dau tzitza :)))

Intr-o seara eram in bucatarie. Dragosh o pregatea de culcare (spalat pe dinti si imbracat in pijama, adormitul efectiv inca e sarcina mea :) ). Vine si ma cheama Hai ca vrea Alla sa-ti spuna ceva
Da Alla?
Mama, vreau sa... vreau sa...
?
Vreau sa ghinociem.
Sa ce? Nu inteleg ce spui.
Sa ... ghinociem.
Alla, nu stiu ce inseamna asta. Ce vrei sa facem?
Sa... discutam!
Bine, hai sa discutam :)
Si atunci ma lumineaza Dragosh: vrea sa negociati.
Da, vreau sa negociem! - bucuroasa ca a descoperit cum se spune de fapt :))
(asta ca raspuns la "asta nu-i negociabil, Alla" -urile mele cand venea vorba de imbracat in pijama; ii place sa se imbrace cu peripetii, adica sa fuga dezbracata prin casa, cu noi dupa ea; distractiv, stiu, insa cand erau ditamai gerurile in iarna nu prea imi venea s-o vad facand de astea, de aici "nenegociabilul", cel putin pe perioada frigului).

Dimineata, uitandu-se la Yellow Submarine:
Mama, ce-i asta?
Un nene.
Cum il cheama?
John.
Da... (meditativ). Asa spune si tata.

Cateodata ma apuca exasperarea ca vorbesc si nu "aude".
Alla, eu cu cine vorbesc???
Cu tata :D

Ieri dimineata si-a scos un album de Tonitza si-l rasfoia. Ajunsa pe la nuduri, s-a apucat sa pape tzitzi de la tantile de-acolo :))) M-am dus langa ea si i-am cerut sa-mi arate si mie la ce se uita in album.
Uite aici niste tzitzi. Niste mame si-au scos tzitzile afara si le vad. Alte mame nu si le-au scos pe tzitzi afara, ca stau cu spatele si nu se vad tzitzile :))))

Desene noi

De fapt e unul singur, surprins in doua etape. Intai o parte din familia extinsa, completata pe urma numai ea stie cu ce :)
Mie mi se pare surprinzatoare siguranta si rapiditatea cu care deseneaza. Prima parte a desenului a fost realizata in mai putin de 3 minute! Cu detalii foarte exacte - ii este foarte clar care (stra)bunica are par cret si care drept; bunicului, care-i tuns scurt, nu i-a facut deloc par, dar in schimb i-a desenat barba. Super!

LE: Figura cea mai de sus, din centru din al doilea desen, cu coif pe cap, cica sunt eu la carnaval :D

Artistice

Pozele nu-s cine stie ce, din cauza ca trebuie sa ma misc repede, nu se stie cand dispar de pe fata pamantului operele (dat fiind faptul ca-s desenate pe tablita magnetica) :)

***

Copilăreşti

Bate vântu funzele
Se-nvâtesc moliştile
Lândunica aşa boală
Ia eu tag meul de sfală
Mama la plăcinte face
Bunicuţa lână toace
Tata tage la lindea
Ia eu din palme fac uite-aşa (bătând din palme satisfăcută)

Iepulaş coconaş
A fugit peste imaş
Şi s-a dus acolo sus
Să se acundă

Futulaş nu mai ai alipioale
Domnu conte ţi le-a letezat

Melc melc tolobelc
Coate coalne bouleşti
Şi te du la Dunale
Şi bea apă tulbule (cu variana şi bea apă caldă :P)

Usu doame
Şi-a iutat de foame
Hop usule, hop usule
Ieşi de-afală din bâlooooog!

Pu pu puu, pu pu puuu
Veau şi eu să stau aici

La vaca Lola tiene cola i ase muuuu ( de aici)

Sol solecito
Calienta pochito
Pol oi po maniana
Pol semana
Calacol, calacol
A la una sale el sol (de aici)

Mistă Uaino
Evibadi năus
Got uan tail fo fit tue tăus (de aici)

Duminică la nuntă eram cu ea la baie şi se aude Queen cu We will rock you. Alla se opreşte brusc din spălat şi devine foarte atentă, apoi "cântă opitanu, cântă opitanu. Ode-i opitanu?" :D Clar tre' să-i punem clipul de la Queen.

Dialoguri

Intr-o zi ne dragaleam pe terasa. O tineam in brate si-i admiram ochii frumosi.
Ai niste ochi rotunzi ca niste…
Papanasi!
M-a pufnit rasul, si pe ea, si toate au fost ca niste papanasi in ziua aia: obraji, nas, maini...

Ieri noapte l-am auzit pe Dragosh strigand la un moment dat "Alla!", am sarit repede si am vazut-o intinsa peste picioarele lui, cu capul inspre marginea patului si pe el tinand-o de un picior. Am luat-o intre noi la loc si mi-a spus "Vei la olitza", a facut pisu (prima noapte cand a cerut!) si ne-am culcat la loc. Dialogul e de ieri dupa-masa, cand incercam sa ne dam seama daca ea a vrut sa coboare sau era pe punctul de a cadea (iarasi) din pat.
Alla, unde ai pornit-o azi noapte, cand te-a prins tata de picior?
La Gyoma (Ghiomo, zice ea) (unde o sa mergem weekendul asta, la o intalnire de broscute :)) ).

Intr-o zi pe terasa; sugea si a scapat la un moment dat sanul din gura.
A pecat tzitza
Unde?
Acolo
Acolo unde, Alla?
Acasa. In camela
Pai cum sa ajunga tzitza in camera?
A pecat tzitza lepede lepede in camela! - si un ras plin de incantare! (si nu, tzitza inca nu ajunge de pe terasa in camera :D).

Perlutze

Alla, ce face tata?
Djeshte jeamu' asela (vopseste geamul acela; care era o usa, dar asta nu mai are importanta)

*****

Doda pape tzitzi mica ei (Dora papa tzitzi de la mamica ei)- asta e si cea mai lunga propozitie de pana acum :)

*****

Azi noapte, in somn: Mama, canta "Bate vuntu funzele"

*****

Vii sa-ti dau sa mananci supa?
Papi tzitzi u'pic


Shiububentzia - surubelnita
Singunga - singura
Biombiu - biberon
Chelu - scutecel, carusel sau carcel, dupa caz

Si cum face ea pluralul, ca-si da seama ca un obiect e diferit de mai multe.

umu (umar) - umi
fina (furnica) - fini
hutza - hutze
mana - mini
pope (pantaloni) - popi
fualia (floarea) - feile
ima (inima) - imine

Si mai are o gramada, o sa completez eu pe masura ce-mi mai vin in minte :)

Cuvintele ei

Deja vorbeste tot mai bine, am renuntat sa ii mai numaram cuvintele, nu mai tinem pasul. De regula intelegem aproape tot ce spune. Dar are si niste cuvinte super ciudate, numai ea stie cum a ajuns la ele (pe cele mai multe le-am identificat totusi). In top e abudida, de care am mai pomenit (si care e un mister; insa-l foloseste tot mai rar, de obicei plimbandu-se de colo-colo, privind in jos si declamandu-l cu destula convingere). Sunt insa si altele dragute si vreau sa le scriu, sa nu cumva sa le uitam. Avem asa:
dadu - dulceata
dabdu - albastru
ba-ba - melc (primul ba pe un ton inalt, urmatorul pe unul jos)
au - picior, soseta, papuc (?)
bubu, bobo - porumbel, porumb
ptema - paine
ca - mar (dar daca-s mai multe le zice meie)
ptomu - butonul
dida - olitza
pope - pantaloni
pipo - sampon

Din seria cuvintelor semi-inteligibile si "la obiect" vin deba (zebra), deamu (geamul) si tebu (cerbul) - preferatele mele din ultimele zile. Aaaa, si foarte fain, nu intelegeam de ce, cu ceva vreme in urma, cand vedea poza cu rinocerul din cartea cu animale spunea ceva ce noua ne suna foarte aproape de "haine". Pana ne-am prins: de la asta ea incerca sa spuna rhino :) Acuma zice foarte convinsa uaino ( e drept, mult mai scurt decat rinocer).

A inceput sa foloseasca tot mai des verbele. Dar le foloseste asa cum le aude de la noi. Asa ca toata ziua o auzim cu:
Dau - da-mi
Vei - vreau (uneori zice si veau)
Vede - (nu) se vede
Vine sau vene
Bei, bea
Pone - pune
pape - sa pape
fafe - face
tepe - incepe

Lista e incompleta, desigur, la ora asta nu prea reusesc sa fiu coerenta, dar o s-o completez pe masura ce se invioreaza neuronii.

Azi dimineata

Alla-matinala s-a intrecut pe sine astazi dimineata si s-a trezit definitiv pe la sase si un sfert (foiala a inceput pe la cinci jumate, insotita de suspine si "dau tita" - nu ea mie, desigur; asa ca eu eram treaza cam de-atunci). Ei, si s-a apucat sa traga de noi (verbal) sa mergem sa pornim calculatorul si sa-i punem melodiile. Pe care in curand o sa le stim pe de rost, si zau ca nu-s chiar asa minunate.
Cu mine n-a avut nici o sansa, nici macar nu puteam sa tin ochii deschisi, asa ca l-a atacat pe Dragosh. Fara prea mari succesuri nici acolo. Dupa ce a "citit" din cartea ei de povesti si s-a jucat cu ce se putea prin dormitor, a adus de la bucatarie o cana si-a-nceput "apa, apa". No, si cum sa nu-i dai apa copilului daca ii este sete? Asa ca Dragosh s-a scurs din pat si au pornit amandoi spre bucatarie, unde Alla a abandonat placa cu apa si a reinceput cu calculatorul (toooo... api... dia! - adica "aprinde calculatorul si pune-mi melodia!").
Deci stie cum sa-si atinga scopurile, da?