A fost o data un print tanar care credea in
toate lucrurile in afara de trei. Nu credea in printese, nu credea in
insule si nu credea in Dumnezeu. Imparatul, tatal sau, ii spusese ca
aceste lucruri nu exista. Si cum nu erau nici printese, nici insule si nici
vreun semn al existentei lui Dumnezeu in imparatia tatalui sau,
tanarul print ii dadu crezare. Dar intr-o zi, printul fugi din palat si
ajunse in imparatia vecina. Aici, spre uimirea sa, vazu insule in
largul coastelor si pe aceste insule niste fapturi stranii si tulburatoare
carora nu indrazni sa le dea un nume. In timp ce cauta o barca pe mal, un
barbat imbracat in haine de seara se apropie de el.
-Insulele de acolo sunt adevarate? Intreba
tanarul print.
-Bine-nteles ca sunt insule adevarate,
raspunse barbatul imbracat in haine de seara.
-Si fapturile acelea stranii si
tulburatoare?
-Sunt toate printese adevarate si autentice.
-Atunci trebuie sa existe si Dumnezeu!
striga printul.
-Eu sunt Dumnezeu, raspunse omul in haine de
seara inclinandu-se usor.
Tanarul print se intoarse acasa cat putu mai
repede.
-Iata-te inapoi deci, ii zise imparatul.
-Am vazut insule, am vazut printese, l-am
vazut pe Dumnezeu, ii raspunse printul cu repros in glas.
Imparatul ramase impasibil.
-Nu exista nici insule adevarate, nici
printese adevarate si nici Dumnezeu adevarat nu exista.
-Dar am vazut cu ochii mei!
-Ia spune-mi cum era imbracat Dumnezeu.
-Dumnezeu era in haine de seara.
-Avea manecile hainei suflecate?
Printul isi aduse aminte ca asa erau.
Imparatul zambi.
-E un costum de magician. Ai fost pacalit.
Auzind acestea, printul pleca din nou in
imparatia vecina si se duse pe acelasi mal unde ii iesi din nou in
cale omul in haine de seara.
-Imparatul, tatal meu, mi-a spus cine esti,
zise printul indignat. Data trecuta m-ai pacalit, dar nu se va mai
intampla. Acum stiu ca insulele nu sunt reale si nici printesele nu sunt
reale, pentru ca tu nu esti decat un magician.
Omul in tinuta de seara zambi.
-Nu te pacalesc, baiete. In imparatia
tatalui tau exista multe insule si multe printese, dar tatal tau le
tine sub vraja lui si nu le poti vedea.
Printul se intoarse acasa ganditor. Cand il
vazu pe imparat, se uita drept in ochii lui.
-Tata, e adevarat ca nu esti imparat, ci
doar un magician?
Imparatul zambi si isi sufleca manecile.
-Da, fiule, sunt un magician.
-Atunci barbatul de pe mal era Dumnezeu.
-Barbatul de pe mal era doar un alt
magician.
-Trebuie sa cunosc adevarul adevarat,
adevarul de dincolo de magie.
-Nu exista adevar dincolo de magie,
raspunse imparatul.
Printul fu cuprins de tristete si zise:
-Am sa ma omor.
Prin farmecele sale, imparatul chema moartea
sa vina.
Moartea aparu in usa si ii facu semn
printului sa vina cu ea. Printul se infiora. Isi aminti de
insulele frumoase, frumoase dar ireale, si de printesele ireale,
ireale dar frumoase.
-Prea bine, zise . Voi putea indura totul.
-Vezi, fiule, zise imparatul, acum esti si
tu magician.