PRINTUL SI MAGICIANUL

A fost o data un print tanar care credea in toate lucrurile in afara de trei. Nu credea in printese, nu credea in insule si nu credea in Dumnezeu. Imparatul, tatal sau, ii spusese ca aceste lucruri nu exista. Si cum nu erau nici printese, nici insule si nici vreun semn al existentei lui Dumnezeu in imparatia tatalui sau, tanarul print ii dadu crezare. Dar intr-o zi, printul fugi din palat si ajunse in imparatia vecina. Aici, spre uimirea sa, vazu insule in largul coastelor si pe aceste insule niste fapturi stranii si tulburatoare carora nu indrazni sa le dea un nume. In timp ce cauta o barca pe mal, un barbat imbracat in haine de seara se apropie de el. 

-Insulele de acolo sunt adevarate? Intreba tanarul print.

-Bine-nteles ca sunt insule adevarate, raspunse barbatul imbracat in haine de seara.

-Si fapturile acelea stranii si tulburatoare?

-Sunt toate printese adevarate si autentice.

-Atunci trebuie sa existe si Dumnezeu! striga printul.

-Eu sunt Dumnezeu, raspunse omul in haine de seara inclinandu-se usor.

Tanarul print se intoarse acasa cat putu mai repede.

-Iata-te inapoi deci, ii zise imparatul.

-Am vazut insule, am vazut printese, l-am vazut pe Dumnezeu, ii raspunse printul cu repros in glas.

Imparatul ramase impasibil.

-Nu exista nici insule adevarate, nici printese adevarate si nici Dumnezeu adevarat nu exista.

-Dar am vazut cu ochii mei!

-Ia spune-mi cum era imbracat Dumnezeu.

-Dumnezeu era in haine de seara.

-Avea manecile hainei suflecate?

Printul isi aduse aminte ca asa erau. Imparatul zambi.

-E un costum de magician. Ai fost pacalit.

Auzind acestea, printul pleca din nou in imparatia vecina si se duse pe acelasi mal unde ii iesi din nou in cale omul in haine de seara.

-Imparatul, tatal meu, mi-a spus cine esti, zise printul indignat. Data trecuta m-ai pacalit, dar nu se va mai intampla. Acum stiu ca insulele nu sunt reale si nici printesele nu sunt reale, pentru ca tu nu esti decat un magician.

Omul in tinuta de seara zambi.

-Nu te pacalesc, baiete. In imparatia tatalui tau exista multe insule si multe printese, dar tatal tau le tine sub vraja lui si nu le poti vedea.

Printul se intoarse acasa ganditor. Cand il vazu pe imparat, se uita drept in ochii lui.

-Tata, e adevarat ca nu esti imparat, ci doar un magician?

Imparatul zambi si isi sufleca manecile.

-Da, fiule, sunt un magician.

-Atunci barbatul de pe mal era Dumnezeu.

-Barbatul de pe mal era doar un alt magician.

-Trebuie sa cunosc adevarul adevarat, adevarul de dincolo de magie.

-Nu exista adevar dincolo de magie, raspunse imparatul.

Printul fu cuprins de tristete si zise:

-Am sa ma omor.

Prin farmecele sale, imparatul chema moartea sa vina.

Moartea aparu in usa si ii facu semn printului sa vina cu ea. Printul se infiora. Isi aminti de insulele frumoase, frumoase dar ireale, si de printesele ireale, ireale dar frumoase.

-Prea bine, zise . Voi putea indura totul.

-Vezi, fiule, zise imparatul, acum esti si tu magician.

Fete pe biciclete

Duminică s-a "întâmplat" ediţia băimareană a SkirtBike şi întrucât anul acesta am ajuns şi noi, se cere o cronică a evenimentului :)

Deşi vremea părea să nu fie foarte favorabilă (pe la 4 după-masă tuna şi fulgera, adunarea generală urma să fie la 5) până la urma lucrurile au ieşit chiar foarte bine. Ploaia s-a oprit cu vreun sfert de oră înainte să trebuiască să pornim spre locul de întâlnire, timp suficient ca Dragoş să ne aranjeze bicicletele de paradă şi să ne facă ceva fotografii pe picior de plecare.

Mica, chic şi pregătită

Fiecare cu "calul" ei (cândva o să am o bicicletă mai tânără de cât mine :)) - exagerez un pic, n-are decât 30 de ani anul ăsta, dar se "ţine" bine)

Aproape gata de plecare

În parc se adunaseră deja multe bicicliste împreună cu susţinătorii lor. Fotografii şi cameramanii mişunau prin mulţime (şi adevărul e că aveau ce vedea) luând câte-un interviu sau fotografiind vreo mândreţe de bicicletă (sau biciclistă).

A durat cam o oră şi ceva până am pornit la plimbarea prin oraş (însoţite de maşini şi motociclete de Poliţie)  pentru că a venit atât de multă lume încât înscrierea, plasarea numerelor pe biciclete şi decorarea lor cu moriştile de vânt a ţinut mai mult decât era probabil estimat. Alla a profitat de pauză şi a găsit un pui de căţel cu care să se joace, aşa că pentru ea timpul a trecut foarte repede şi plăcut. Ba chiar şi mai plăcut după ce a primit pachetul de bunătăţi pregătit pentru micile bicicliste :)

Dar plimbarea a compensat toată aşteptarea. Vreo 200 de bicicliste de toate vârstele, însoţite probabil de o sută (dacă nu şi mai bine) de susţinători... flori, claxoane admirative, multă multă bucurie şi voie bună - ce să-ţi mai doreşti pentru o după-amiază reuşită? Alla nu vrea încă să renunţe la bicicleta pitică (şi nici la roţile ajutătoare), aşa că i-am spus de acasă că probabil n-o să facem toată tura prin oraş, să nu fie prea dificil pentru ea. Dar odată pornite a fost atât de entuziasmată de faptul că mergeam cu toţii pe stradă, că era atâta veselie şi buna-dispoziţie în jur, încât a spus că vrea să mergem "cu mulţimea". Pe la jumătatea drumului (am pornit din parc, coborând pe Victoriei până la mall, apoi pe Decebal, Bucureşti - până înapoi în Centrul Vechi, a fost ceva de pedalat pentru nişte roţi cât farfuriile :)) ) a obosit puţin, însă îşi striga singură câte-un slogan motivaţional ("un biciclist pedalează fără oprire, chiar dacă durează toată viaţa!") sau îmi cerea mie s-o susţin, draga de ea. Un băiat impresionat de hotărârea ei şi-a oferit de câteva ori ajutorul, însă până în ultimele câteva minute a fost refuzat cu îndârjire :)) La final a acceptat totuşi s-o împingă câte puţin ("până îmi odihnesc un pic picioarele"). A ajuns în Centrul Vechi vişinie, dar victorioasă :) La plecare Călin mi-a spus că la masa de lângă ei povesteau nişte băieţi de o fătucă mică dar hotărâtă, care a pedalat susţinut tot drumul :)))

The girls :)

O parte din coloană

După plimbare ne-am regrupat la una din terasele din Centrul Vechi pentru hidratare, premii şi continuarea petrecerii. Fiecare participantă a avut o şansă la premiile trase la sorţi (printre care şi cosmetice de la Adriana) şi-o să aibă o şansă la premiile ce vor veni în perioada următoare, via pagina de FB a Skirt Bike (printre care se află şi-un curs de pregătire pentru naştere precum şi două biciclete absolut superbe). Deşi tombola nu ne-a adus niciun premiu, n-am plecat acasă cu mâna goală, pentru că Alla a primit o veioză (numai potrivită pentru o biciclistă) de la câştigătoarea ei de drept :)

Noi am plecat acasă destul de devreme, spre 9, pentru că Alla era deja obosită, aşa că am ratat lansarea celor 100 de lampioane roz. Cred c-a fost foarte fain, anul viitor sigur n-o să pierdem nimic din distracţie. Mă bucur că am fost anul ăsta (chiar dacă a trebuit să mă îmbrac în rochie :P - glumesc, nimic n-a fost obligatoriu) şi le admir pe fetele din echipa SkirtBike pentru că s-au înhămat la aşa treabă. Organizarea unui eveniment pentru sute de participanţi nu e uşoară şi sunt sigură că au adunat multe nopţi nedormite pentru ca totul să iasă aşa de bine. Felicitări, fetelor :)



Filmulet MaximStudio 


Fotografii de la:
Şanta Andreas
Poienar David
Nichi Dan
Foto Dan
Diana Cherecheş
Kinga Kalmar

Şi probabil vor mai urma, adaug pe măsură ce apar.