vineri, 23 aprilie 2010

On the road

Ne pregătim de călătorie! Sâmbăta viitoare trebuie să ajungem la nunta unei prietene în Braşov, aşa că ne-am zis că dacă tot ne pornim la drum, ia să-l mai lungim niţel, că nu se ştie când mai avem ocazia :P (pretexte, ştiu).

Facem iarăşi un tur de forţă prin multe oraşe, cum ne place nouă. Duminică plecăm spre Bistriţa să vedem fulger bunicii. Luni ajungem la Buzău, la străbunici, marţi la Constanţa să ne reîntâlnim cu trei prieteni dragi care între timp s-au făcut patru :) iar joi ajungem la Bucureşti. Sper că reuşim şi acolo să ne întâlnim cu prietenii, ultimele drumuri au fost cam pe fugă şi n-am avut timp să stăm cum se cuvine la poveşti. Poate ne iese de data asta :) Sâmbătă, în sfârşit, ne facem de cap la petrecere şi duminică o să ajungem din nou acasă.

Uf! Am început să fac bagajele, însă din cauza ajutorului nesolicitat oferit cu generozitate de Alla tre' să fac o pauză şi s-o iau de la început. Chiar de la început, că tot ce-am adunat eu a împrăştiat ea cu spor :D

Premiu, premiu :)

Iarăşi preiau un premiu cu puţină întârziere dar cu mult drag. Din două părţi, de la Mamiţuni şi de la Lore, mulţumesc dragelor!
 Premiul are câteva reguli, şi anume:
1. Să postezi premiul
2. Să scrii din partea cui este premiul
3. Să oferi premiul la 12 prieteni
4. Să afişezi linkul lor 

5. Să le dai de ştire printr-un comentariu pe blogul lor
6. Să faci o listă cu 10 lucruri care îţi plac




De trimis nu-l mai trimit, să nu tot facem ping-pong cu el, aşa că trec la lista mea de zece. 
Îmi place să râd
Îmi place să dorm
Îmi place s-o aud pe Alla povestind tot ce-i trece prin căpşor
Îmi place să citesc
Îmi place să călătoresc
Îmi place să stau la soare, întinsă pe ceva moale, cu ochii închişi
Îmi place să gătesc (şi prăjiturile-s gătit, da?)
Îmi place când suntem toţi trei bine-dispuşi şi fericiţi
Îmi place să mă întâlnesc cu prietenii
Îmi place ciocolata :)

Micuţa purtătoare

Azi dimineaţă (da, e foarte matinală, la noi e deja târziu acuma) îmi spune: cred că vrea ursuleţul la mine-n spate, să-mi pui slingul. Îmi indicase mei tai-ul, însă era cam greu de pus pe aşa corpuşor mic, aşa că am încercat cu pouchul. Şi cu câtă mândrie s-a dus să-l plimbe pe ursuleţ prin curte....

miercuri, 21 aprilie 2010

Vocabular de domnişoară delicată

Drujbă
Compresor
Fierăstrău
Aparat de sudură
Şurubelniţă
Atelier
Rezervor
Cauciuc
Rumeguş
Rindea
Excavator
Şi cireaşa de pe tort, impozitare (pe care nu ştiu de unde l-a cules, că noi ne străduim să nu folosim cuvinte urâte, mai ales in faţa copilului).

marți, 20 aprilie 2010

Din ciclul: niciodată nu ştii ce reţine şi când ţi le serveşte

Azi avem lecţia de biologie :)
O vreme a fost foarte interesată de paianjeni, întreba de ei, se uita la pânze, le spunea noapte bună seara la culcare.

De ieri a apucat-o pasiunea pentru melci, de două zile facem ture în grădină măcar o dată la cinci minute, să vedem ce mai fac melcii (si avem nişte melci... cam cât jumătate de pumn, deci material didactic este din plin :D). Azi dimineaţă la trezire prima cerinţă a fost s-o îmbrăcăm şi să meargă la melci. Ceea ce a şi făcut, şi nu doar atât, le-a şi cântat şi le-a dansat (pentru înviorare).

Printre explicaţiile legate de melci şi de paianjeni, în cursul discuţiilor dintre ei, Dragoş i-a mai spus că paianjenii sunt arahnide iar melcii gasteropode. Am mai povestit un pic şi despre mamifere şi foarte în treacăt despre insecte.

După-masă citeam o carte cu numere şi era o ilustraţie cu un melc pe o ciupercă.
Ce-i ăsta? mă întreabă.
Melc, răspund io sec.
Nu, ce-i ăsta?
Ăăăăă...
E arahnidă? (poc! fisa)
Nu, e gasteropodă. Paianjenii sunt arahnide. 
Şi ăsta? (arătând spre un iepure).
E mamifer. 
Ca şi noi?
Da!

Şi spre seară, când se apucase să măture prin bucătărie ca să nu meargă la spălat pe dinţi:
Eu fac curăţenie. Deja flutura mătura pe sus. Curăţ pânzele de paianjen. 
Pai alea-s căseţele paianjenilor, lasă-le în pace.
Nu, le curăţ. Mie nu mai îmi plac arahnidele. Deja eram pe sub masă de uimire (şi mândrie, desigur).

Cum să nu ne vină să murim de mândrie? :)

Prichindeii fac schimb de cărţi

Povesteam aici despre ideea celor de la Activităţicopii. Între timp am pus şi noi cartea la poştă, ar cam trebui să ajungă (nu spun unde, secret mare :P). Iar azi a sosit cartea pentru Alla :). O carte cu zâne, din partea unui prichindel blond puţin mai mare.

Alla s-a apucat hotărâtă să desfacă pachetul (pe care, între noi fie vorba, ochiul format într-ale căpătatului de diverse l-a observat de cum am intrat pe uşă), n-a reuşit însă singură aşa c-a fost nevoită să ceară ajutorul bunicii. Imediat acordat, desigur.

Mi-a placut reacţia ei la vederea surprizei din pachet, i s-a luminat feţişoara şi-a exclamat bucuroasă un "uite!". S-a apucat de răsfoit direct pe genunchii bunicii, nu mai avea răbdare. După ce şi-a potolit puţin curiozitatea a fost de acord să citim cartea în pat, ceea ce am şi făcut, înainte de somnul de prânz. Acum aştept să se trezească, mi-a spus c-o s-o mai citim şi după-masă, să vedem în ce toane se trezeşte :)

Mulţumim, Mihaela&Victor!

vineri, 16 aprilie 2010

Avem cenuşă/Avem valoare/Avem aerul cel mai, cel mai tare

Nu numai că ieri am citit într-un ziar local că în ultimii patru ani în Baia Mare numărul deceselor cauzate de boli cardiovasculare şi cancer e  mai mare decât media judeţeană, din pricina poluării, că ne mai vine bonus un nor de cenuşă de la colegii islandezi :D Să fie, aşa.
În plus, tot fără primar suntem, contestaţiile în anulare au fost amânate pe săptămâna viitoare, în dulcele stil clasic.

Eu sunt...

Dialog de acum două minute:
Mama, pe mine mă cheamă Stopi.
Stopi? Ce nume e ăsta, Stopi?
Aşa mă cheamă pe mine. 
Bineeee...
Mama! Da' unde e tata lu' Stopi? (că dispăruse Dragoş din bucătărie).
Cred că s-a dus să doarmă puţin. 
Bine... Stopi. Aşa zic eu la mine!

Azi dimineaţă era un paianjen mare şi eu eram pânza de paianjen. Puţin ruptă, aşa că a trebuit să se caţere pe mine şi să mă repare.

Dar cel mai des ea e Mutulică, eu-s Albă ca Zăpada şi Dragoş prinţul. Şi avem şi prietenul prinţului, of course, aka Migu :)

Îşi inventează tot felul de nume şi le ţine minte bine :D. Şi vai de noi dacă nu suntem impresionaţi de identitatea ei :)
Glumeşte, e tare drăguţă când încearcă să facă inversiuni de cuvinte/litere sau spune ceva greşit în mod intenţionat, ca să râdem, apoi râde şi ea şi spune că-i glumeaţă :)

luni, 12 aprilie 2010

Premiu nou

Am primit încă un premiu de la Ralus şi fetele ei (cu lipici :) ). Îl ridic cam târziu, dar cu mare drag. Mulţumesc, Ralus!

joi, 8 aprilie 2010

Rezumat pascal

Al meu:
Vineri - prestat prăjituri. Asta in special, o nebunie! Clar îmi place din ce în ce mai mult să fac prăjituri din astea care nu-mi dau emoţii (gen oare creşte? oare stă crema în/pe ea? şi altele asemenea).

Sâmbătă - cochetat puţin cu ideea de a aduce casa într-o formă decentă. Renunţat repede, demoralizată. Dacă şi-aşa nu urma să stăm pe-acasă... După-masă plecat cu căţel, cu purcel la Coruia, pentru întâlnirea cu prima jumătate de familie extinsă. Văzut nepoţel drăguţ, care, wow! începe să spună chestii :) Vagi umbre de depresie, cauzate de oboseală, încordarea tipică ce apare invariabil când nu suntem acasă şi tre' să încerc să anticipez chestii pe care le-ar putea face Alla :) plus oboseală. Am mai zis?

Duminică - mers teoretic la biserică, practic în parcul de lângă. Prins virtual de cap din cauza mamelor disperate că-şi murdăresc odoarele hainele (ce oroare!) sau, culmea culmilor, că le adie vântul prin păr. Drept pentru care le îndesau căciuli şi alte accesorii pe cap, să fie, acolo. Pe Alla au apucat-o căldurile, aşa că şi-a dat jos haina. Adevărul e că oricum nu putea face foarte bine târâş cu haina pe ea, clar trebuia dată jos. Restul zilei - mâncat cu intermitenţe. Ca de sărbători :D Recunosc însă cu mândrie că anu' ăsta n-am făcut excese de nici un fel. Cum ar veni, aproape nici n-am simţit că-i sărbătoare :)

Luni - la drum din nou, spre Bistriţa de data asta, la întâlnirea cu cealaltă familie extinsă. Din nou mese şi petreceri, dar scurt, că marţi a început lumea să se împrăştie. Luni am reuşit şi eu să mănânc UN ou roşu. A recuperat însă Alla, care a degustat într-o veselie ouă de toate culorile şi mărimile.

Miercuri - casă, dulce casă! Cu o pauză de vreo oră pe drum, aproape de Baia Mare, din motive de rămas fără carburant :D. Până s-a dus Dragoş să aducă benzină, noi am făcut un picnic la marginea drumului, cum îi şade bine călătorului. În tot acest timp maşinile treceau pe drum liniştite, mai făcea lumea poze maşinii, da' n-a fost unu' să oprească. Să mă mir? Seara am reuşit să ajung şi la ora de tae-bo, cuminte de tot! Acum am oarece dureri musculare, dar mă aştept să scap de ele la ora de deseară :)

Al ei:
Mai agitată decât de obicei, parcă, şi mai puţin colaborativă. Dar ştiu de ce :(. Oboseala, drumurile, adulţii care aveau mereu câte ceva de făcut (din păcate de noi cam uită când ajungem la bunici/rude, altfel ne-am fi putut noi juca cu ea cum ar fi vrut), plus plasarea (nu neaparat voită) în rolul de "copilul mai mare" (aşa-mi displac categorisirile astea... de parca la un an sau la patru nu tot copii sunt; de parcă ar fi normal ca un copil să fie responsabil pentru alţii, orice vârstă ar avea). Relaţionarea ei cu Tudor (mai mic cu un an) a fost mult alfel decât eram obişnuită acasă - unde are, de asemenea, o parteneră de joacă cu un an mai mică. Prima întâlnire de data asta a avut loc la noi, deci pe teritoriul ei. L-a luat de mână, i-a oferit jucării, l-a atentionat că nu ştiu ce camion e foarte murdar (:D nu de la noi i se trage).

La Coruia însă, cu toată lumea pe cap, auzind din toate părţile lasă-l, nu face aia, nu face ailaltă, e apa lui, e farfuria lui, încet că doarme, nu vorbi tare, nu ţipa, nu pune mâna, lasă-i-o că-i a lui, dă-i şi lui treburile s-au cam schimbat. Drept pentru care numai jucăria din mâna lui T. era interesantă, iar jucăriile pe care le aranjase ea fix aşa trebuiau să rămână. Din păcate n-au avut ocazia să interacţioneze liber, aşa cum e Alla obişnuită, pentru că mereu exista cineva de pază. Acasă se mai întâmplă să fie pişcată/împinsă sau să se alieze cu prietena ei mai mare cu un an şi s-o mai bumbăcească pe cea mică, însă noi n-am intervenit decât rareori (in cazurile extreme :D); şi se pare că funcţionează aşa. Cred că sunt capabili singuri să-şi apere teritoriile şi să-şi găsească un loc comun (şi nu mă refer aici la bătaie!), trebuie doar să li se dea ocazia.

A avut loc şi-un incident soldat pentru Tudor cu buza spartă. Am tot povestit despre asta şi oricât i-am explicat ce şi cum s-a întâmplat, tot am rămas cu impresia că se crede oarecum responsabilă, probabil din cauza să fii atentă altă dată-urilor auzite. Bine-nţeles că a reuşit şi ea să facă rost de o barbă rănită, a sărit taman pe tăblia patului :((. La Bistriţa a avut şi-o noapte cu febră, probabil dată de toată agitaţia, că alte semne n-au fost.

Acuma începe să-şi reintre în ritm. Şi-a luat curtea în stăpânire şi ajută pe toată lumea, ca de obicei :)

Şi uite-aşa au trecut şi sărbătorile astea. Ne pregătim pentru Crăciun, da?
P.S. N-am făcut nici măcar o poză!

duminică, 4 aprilie 2010