miercuri, 29 iulie 2009

La multi ani, Imnule!

29 iulie a devenit Ziua Imnului National din anul 1998, la propunerea Senatului, in amintirea zilei de 29 iulie 1848, cand "Desteapta-te, romane!" a fost cantat pentru prima data. A fost interzis apoi, pentru ca dupa Revolutia din decembrie 1989 sa devina imnul national. (Hotnews).

Azi e ziua imnului national. Nu stiam, rusine, dar am aflat datorita iesirii de dimineata in parc. Fiind aproape de Prefectura, am auzit incalzirea fanfarei, asa ca ne-am pornit cu catel, cu purcel, intr-acolo. Azi fara aparat foto, evident. Am prins toate discursurile oficialitatilor, norocul nostru ca au fost suportabil de scurte, apoi am dansat pe muzica fanfarei municipale. Poate ne vedem in ziar :D

In alta ordine de idei, in drum spre parc pe Alla a apucat-o plantatul, drept pentru care a cules ceva ramurica uscata si a incercat sa o planteze pe malul raului. Pamantul era cam tare, am incercat s-o ajut cu un bat dar fara mare succes. Un nene iesit cu catelul la plimbare a fost impresionat de dragalasenia ei, asa ca ne-a sapat ditamai groapa :))

marți, 28 iulie 2009

Si totusi

Iaca totusi ceva nou.

Nimic nou pe frontul de nord

Nu se prea intampla mare lucru zilele astea. Scapam incet incet de scutece (Alla de purtat, noi de schimbat), azi a fost primul drum in parc fara, cu un pisu mic pe iarba :). Si ca sa fie intr-adevar o zi memorabila, a venit din parc pe jos, pe langa tricicleta, desculta, ca sa aiba lumea la ce se uita :P

In weekend am fost la o mini-petrecere a unei prietene de-a ei (mini, pentru ca au fost doar trei copii; am bagat de seama ca aniversarile copiilor sunt un bun prilej pentru un chef de adulti. O sa evitam asta cu orice pret, avem vreme sa punem lucrurile la punct inca aproape doua luni).

Trezirile sunt la fel de matinale, zilele se desfasoara in acelasi ritm - parc, somn, joaca prin curte, eventual mesterit ceva la masini. Nimic iesit din comun. Suntem bine, cred.

duminică, 19 iulie 2009

Transformari

Incerc sa-mi aduc aminte de cuvinte dragute de-ale Allei si cum s-au transformat ele pana sa devina (aproape)inteligibile :)
Avem asa:
to - tof - tatof (cartof)
popi - pompi (pantaloni)
miasa - dimimeatza (dimineata)
ptema - pania (paine)
maua - pajimiaua (pijama)
ca- mai - mal (mar)

Cuvinte interesante de-ale ei :)
campimentu - pansamentul

Face propozitii si fraze din ce in ce mai elaborate, e usor sa intelegi ce vrea sa transmita. Explica, povesteste (uneori si in somn, ca azi noapte, cand spunea "mai vin fetele pe la noi").

Ude-i piciolu celalaltu?
- despre o papusa fara un picior
Papusha papa tzitzi u'pic, apoi Alla - despre aceeasi papusa
Apinde tata becu cu bicheta - la asta a fost nevoie de multe explicatii de ce nu se poate
Cumpe mama futitza si a Alla
Pupe mama buba sa teaca (asta dupa ce o rog sa nu se mai scarpine pana la sange)

Incepe sa foloseasca L in loc de I pentru R :D (mai putin la inceputul cuvintelor, unde e un sunet nedefinit, ceva intre R si U).

Apropo de discutia de aici, deja e o saptamana de cand o urmaresc desenand; si invariabil tine creionul bine in mana. Nu i-am aratat, nu am batut-o la cap cu asta. Dar probabil i se pare logic si comod :). Si deseneaza, intr-una deseneaza.
Aici, de exemplu, avem asa: un melc sau doi, un sarpe, un patrat, multe cercuri, probabil un A sau doi si sigur un bus cu roti mici.... ia sa vedem, cine ghiceste? :))

sâmbătă, 18 iulie 2009

vineri, 17 iulie 2009

Shopping


Nu ne putem duce oricum la cumparaturi, nu? Trebuie o tinuta adecvata :)
Asta era azi dimineata, inainte de o tura prin Real.

Saptamana trecuta am fost la un aprozar mic, la cateva case distanta, sa cumparam porumb. Cand sa iesim din curte si-a dat seama ca nu se poate fara caruciorul ei mic, asa ca a fost musai sa-l luam, sa aiba ce impinge. Cand am ajuns (aprozarul e mai mult o taraba de curte) a inceput sa faca inventarul produselor: adei! copopida! buuuun! meie! buuun!, in vreme ce vanzatoarele se prapadeau de ras. Am cumparat porumbul, i l-am pasat ei in carucior, dar n-a fost chip sa plecam pana nu i-am despanusat unul, sa vada ea ca pumbu am luat, nu altceva. Nici o clipa de plictiseala!

joi, 16 iulie 2009

Copilul se ia in brate strict numai daca are o problema

Enuntul de mai sus l-am auzit acuma cateva zile de la mama unui baiat de nici doi ani. Enunt afirmat cu siguranta si cu zambetul pe buze si intarit imediat de tata, cu "astia mici sunt niste escroci, cum se prind ca te pot manipula cum nu mai scapi". Sa povestesc despre nodul mare si amar care mi s-a pus in gat? Sau despre cum m-am dus si-am luat-o pe Alla in brate (desi nu avea nici o problema)?

N-o sa pricep niciodata cum parintii (ca sa-i lasam deoparte pe ceilalti oameni, care chiar n-au de unde sa stie, cica) isi pot considera proprii copii altceva decat fiinte umane care merita respect. Si n-a reusit nimeni sa ma faca sa inteleg cand exact devin si amaratii de ei persoane: la 5 ani? la 10? la 18? Cand anume se face trecerea de la "eu te-am facut, eu te omor"? Doar pentru ca sunt mici si (uneori par) neajutorati, avem dreptul sa-i tratam ca pe niste inferiori? Sa ne batem joc de ei sub pretextul ca-i educam si-i pregatim pentru lume?

N-o sa fiu ipocrita si sa sustin ca noi suntem parintii perfecti. Facem greseli, poate chiar in fiecare zi. Dar macar stim ca sunt greseli si ne dam silinta sa le reparam. N-am crezut niciodata in "lasa ca e mic(a) si uita", la fel cum n-am crezut in faptul ca bebelusii si copiii sunt niste manipulatori de cea mai joasa speta (cum aud in orice parc ma duc). Nu e usor sa-i dai copilului dragoste, respect si intelegere cand nici tu nu le-ai primit, stiu. Nu e usor sa-ti aduci aminte de intamplari de mult uitate, pe care mogaldeata mica ti le readuce in fata. Nu e usor sa fii parinte, nu intotdeauna, dar nu merita orice efort? Nu merita sa incerci, stiind ca efortul tau va face lucrurile mult mai usoare pentru copilul tau, atunci cand ea sau el va deveni parinte, la randu-i? Eu cred ca da.