Adică Baia Mare-Bistriţa-Bucureşti-Buzău şi un pic de Braşov. Şi înapoi la Baia Mare. Pe-acolo am umblat noi săptămâna trecută, cu diverse treburi. În principal, să-l sărbătorim pe verişorul Allei care tocmai a împlinit un an. La cât mai mulţi! :)
Drumul l-am făcut în două etape, cu o escală de o noapte la Bistriţa, să mai vadă şi bunicii de-acolo ce năzdrăvănii mai coace Alla şi să nu fie prea obositor. Oricum ea e deja învăţată bine de tot cu drumurile lungi şi dese, norocul nostru că-i place în maşină.
Cum treceam pe lângă Sighişoara era clar că trebuia să oprim. Au trecut ceva ani de când am fost ultima oară la festivalul medieval de-acolo, trebuia măcar să vedem în trecere cetatea, care ne place tare mult. Din păcate acum era în lucru, anul trecut au făcut ceva lucrări la canalizare parcă şi anul ăsta s-au apucat în sfîrşit să refacă pavajul. O să mai dureze ceva, probabil. Sper doar s-o facă frumos.
De la Sighişoara am pornit mai departe spre Braşov, hotărâţi să facem un popas la o cetate de care citiserăm de curând
aici. Nu era chiar în drumul nostru, am avut de făcut un ocol de vreo 10 km pe un drum desfundat şi prafuit, ca vai de el. Dar a meritat! Cetatea, aflată în mijlocul Racoşului, pare să fi fost tare frumoasă cândva. Nici acum nu arăta rău, doar că unele lucrări de restaurare au fost făcute cam fără cap (gen planşee de beton în locul celor de lemn originale). Poarta era închisă, dar pe ea era lipit un anunţ cum că găsim cheia la nenea cutare, la adresa cutare. Am mers după cheie şi-am intrat în curte. Şi-apoi am urcat în turn, de unde am avut o perspectivă super asupra împrejurimilor. Bine-nţeles că am urcat cu Alla, doar nu era s-o lăsăm în curte. La urcare a fost cum a fost, dar la coborâre am avut nişte emoţii pe scările abrupte :)
La Bucureşti am ajuns spre seară, după ce am făcut ultimii 10 km într-o oră jumate, ca de obicei :D. Am stat trei zile, împărţite între vizita la Baby Expo, Ikea, parcuri şi sărbătoarea lui Tudor (de unde n-am poze, le aştept de la Adriana!).
Am stat încă două zile la Buzău şi-am profitat că suntem aproape de vulcanii noroioşi, aşa că am tras o fugă şi acolo, să vadă Alla care-i treaba cu vulcanii. Că aia cu noroiul o ştie deja :P.
Drumul înapoi a fost destul de întins, am pierdut o oră şi-un pic în Braşov, să recuperăm brânza Christei :P Care acuma stă în frigider, în aşteptarea autocarului spre Bremen (se-aude, madam?)