Un fel de premieră

Cam neplăcută, însă. E vorba de-o răceală, a cărei cireaşă de pe tort e o pârdalnică de otită. Nu prea suntem obişnuiţi cu Alla în ipostaza asta, de mică bolnavioară. A mai fost răcită de vreo două ori, o dată a avut şi-o laringită urâtă, care-a lăsat-o vreo două zile fără voce, însă de fiecare dată şi-a revenit repede. De data asta însă boleşte de vreo 10 zile, dintre care patru cu febră. Patru! Ea, care n-a avut niciodată febră mai mult de o zi :((

A fost tare amărâtă zilele astea, aproape o săptămână a stat numai în braţele mele, iar în rarele momente când nu-mi era în braţe nu puteam să dispar din raza ei vizuală fără să declanşez un plâns de jale mare de tot.

Viroza a început cu nas înfundat, apoi după vreo trei zile a venit febra. Nu mare, nici foarte oscilantă, însă încăpăţânată. Am început un tratament homeopat, însă se pare că remediile n-au fost cele potrivite, pentru că situaţia nu s-a îmbunătăţit deloc în următoarele zile. Febra tot acolo, ea tot mârâită şi sensibiloasă, noi epuizaţi.

În cele din urmă i-am dat o doză de paracetamol, după care febra a cedat în sfârşit iar Alla s-a înviorat. Nu de tot, că a început să acuze dureri de urechi la suflatul nasului. On and off. Vineri am ajuns la ORL, unde am căpătat diagnosticul de otită.

În buna tradiţie românească, doctoriţa s-a şi apucat să-i scrie antibioticul. Cum îi făcusem o hemoleucogramă cu o zi inainte, să vedem totuşi de ce o ţine răceala aşa mult, am refuzat antibioticul pentru că nu exista nici un semn de infecţie. Am rămas deci cu un antiinflamator doar, urmând să mai mergem luni la un control. (Dialogul a fost ceva de genul "A, nu vreţi să-i daţi antibiotic...păi atunci haideţi s-o mai vedem luni!" Doh! E atât de greu să o urmărească de mai multe ori şi să intervină cu medicaţia potrivită la momentul potrivit? Dar na, asta e... până acum a primit biata antibiotic la fiecare răceală pentru care am mers la doctoriţa ei - evident că nu i-am dat, am preferat de fiecare dată să-i fac hemoleucograma (şi o dată un exudat), o analiză simplă şi netraumatică, pe care totuşi pediatra preferă să n-o facă. Ştie ea mai bine, trebuie antibiotic :D).

În seara asta, înainte de culcare, s-a plâns iarăşi de durere la o ureche :(. Şi totuşi, la atingere n-o doare (în mintea mea, otita-i aia în care nu poţi nici să te apropii de urechea bolnavă); până acum s-a plâns numai la suflatul nasului, în seara asta doar a apărut durerea fără să facă nimic. Să vedem cum o să fie până luni. Probabil o să mai repetăm analiza de sânge, că de bună seamă că dacă nu-i spre vindecare o să primim iarăşi indicaţia de antibiotic. Preferabil unu' tare, să radă tot. Chiar aşa, cum se face antibiograma în cazul otitelor? Ştiţi, aţi avut de-a face cu otita sau aţi scăpat fără această minunată experienţă?

Ho, ho, ho! - de două ori

După ceva întârzieri din motive de răceală, dezorganizare si lipsă acută de timp pentru bibilit, suntem în sfârşit gata să-l chemăm pe Moş şi să-l trimitem spre... ? vedem noi unde ajunge!
Sperăm să aibă o călătorie uşoară şi să ajungă repede la destinatarul mic şi drăguţ :)

Perle

Are câteva cuvinte şi construcţii tare drăguţe. Zilele astea, în top avem hihiotamul (hipopotamul, desigur) şi am lingit pentru am lins.

Azi îşi pusese în urechi nişte căşti de la telefon şi se plimba cu ele de colo-colo. Ce faci, am întrebat-o. Ascult muzică. Ce muzică? Jazz :D

Alt participiu trecut: a curgit :P (corectat apoi cu a curs)

De ceva vreme ne tot pupă dimineaţa (şi nu numai, de fapt) şi apoi spune ţi place pupicu' ăsta. No, azi m-a mângâiat şi-a spus ţi place mângâiu' ăsta :))

Ho, ho, ho! - o dată

Moş Crăciunul pus pe drumuri de blogosfera mămicească a ajuns aseara şi la noi! Cu toată boala, am pornit-o spre poştă (de altfel un bun motiv de-a ieşi din casă şi de-a admira beculeţele puse prin oraş). Alla era încântată că mergem să scoatem pachetul ei, în maşină l-a ţinut tot timpul în mână şi l-a tot admirat. Bine-nţeles, ea l-a cărat până în casă.

(nu scoatem de regulă copilu' afară în sandale, dar acum n-am mai insistat cu încălţatul pentru că am mers cu maşina şi era şi-aşa destul de amărâtă).
Ajunşi în casă a trebuit să purcedem repede la desfăcutul pachetului, că deja de scuturat se săturase Alla :)
Ce-i aici?

Uite, mama, păpuşa!

După care: ai găsit ciocolată!!!! De-acolo-ncolo, n-a mai contat nimic :)) Nici păpusă, nici diplomă cu poza ei, nici bomboane (pe alea mi le-a dat, generoasă, mie, ea avea ciocolata).
Păpuşa a fost între timp doftoricită cu ulei cald de măsline în urechi, să n-o doară când îşi suflă nasul, deci acum e sănătoasă tun :)
Mulţumim, Moşule!

D'ale votului

Aşa bolnavi cum am fost, amărâţi şi vai de noi :P, am mers duminică să votăm. Degeaba, după cum am văzut spre seară. Aşa că măcar ştiu că în 6 decembrie nu mă mai duc nicăieri, o să am o zi de relaxare. Nu vreau să mai aleg o dată între două rele, că ultima oară se pare că n-am ales prea bine :D

Telegrafic, de sezon

Suntem virusate, amândouă. Dragoş se pare că a scăpat momentan (desigur, asta nu înseamnă nimic). Astă noapte Alla a urlat aproape într-una, deci zero somn pentru mine şi puţin pentru ea; măcar ea a recuperat azi în două reprize. Parlamentări la uitat în gât, parlamentări la apa de mare, parlamentări la siropul de ridiche. Ufff!
Cândva tre' să ajungem să şi votăm.

Ce fac, dom'le, subtitratorii?

Observ cu durere că în ultima vreme Veveriţa, Tudor, Marvasmar, Patronu' şi colegii lor s-au cam lăsat pe tânjală. Da' chiar aşa, să vedem toate serialele cu subtitrări în engleză? Mai cu talent, mai cu talent! :P

Restanţă: despre cele patru burdufuri cu brânză care erau trei, respectiv cele două ajunse la Christa :D

Povesteam nu de mult despre cum am trimis eu bunătate de brânză tocmai la Bremen. Acu' să detaliem, că avem ce.

Deeeeci... am cumpărat patru burdufuri cu brânză buuuună de tot (ştiu că era bună că unu' l-am luat ostatic acasă :P). Restul le-am împachetat frumos într-o cutie mare, am învelit conştiincios cutia în hârtie de împachetat, am legat pachetul cu sfoară, am scris citeţ adresa şi am trimis soţul din dotare la sediul Atlassib, să depună pachetul.

Acolo tanti a dat jos bunătate de sfoară cu care legasem eu cutia, a "învelit" tot pachetul cu bandă adezivă inscripţionată cu Atlassib şi a lipit deasupra adresa. Reţineţi, hârtia maro cu care ambalasem eu cutia era la loc, da?

Toate bune şi frumoase, pachetul ajunge repede, destinatara e mulţumită de brânză, până pomeneşte o dată de "alea două burdufuri". "Care două???? Erau trei". "Nuuu, două". "Ba trei" - şi-am ţinut-o tot aşa, încercând să descoperim unde a disparut branza.

Deşi încă nu-s senilă, am sunat la prietena care-mi cumpărase brânza să-mi spună şi ea câte bucăţi fuseseră. Patru, desigur. Unul rămas la noi, celelalte trimise în ţări străine.

Am încercat să refacem paşii, cu ajutorul fotografiilor pe care unii mai prevăzători le-au făcut :)) (nu-s io aia). Cutia părea aceeaşi.... măcar păstra semnul distinctiv de care-mi aduceam eu aminte, deşi eu o ştiam ceva mai mare. Treacă de la mine. Dar hârtia maro cu care ambalasem eu cutia şi care ar fi trebuit să se găsească sub banda adezivă nu mai era. Cu siguranţă am pus-o, că aşa-mi împachetez toate coletele; în plus, n-aş fi avut peste ce lega sfoara dacă nu era învelită cutia :P.

Aşa că mi-i foarte clar că undeva pe parcurs cuiva i s-a făcut foame şi-a atentat la brânza Christei. În caz că încă n-a terminat-o, îi fac câteva urări de bine şi pe această cale. :D

Micul meşter

Şi rezultatul muncii, desigur :)

***

Vorbitori de suedeză din toate ţările, uniţi-vă!

Şi faceţi un pustiu de bine şi ajutaţi-o pe fată, că-i de treabă :)
Doamna Diana, am zis bine?