Recomandare (din toata inima si din toti neuronii inca la datorie)

Fara diacritice, sorry, da' aici n-am (si sa ma apuc de insert symbol nu pot).  Ieri am inceput sa citesc o carte mi-nu-na-ta, Conjuratia imbecililor, de John Kennedy Toole. Pe domnu' asta l-a convins maica-sa ca-i un geniu, drept pentru care dupa ce manuscrisul i-a fost respins a cazut in butoiul cu melancolie si s-a sinucis. Pacat, ca dupa ce maica-sa s-a straduit sa-i fie totusi publicata cartea, a castigat premiul Pulitzer (in '81). Judecand dupa C. i., cred ca ar mai fi putut scrie mult si bine.

Dar revenind, cartea asta e una pe care o recomand din tot sufletul. E-asa fain scrisa si personajele-s asa de reale si fantastic-absurde totodata, ca-mi place de mor. E drept ca am citit abia vreo 100 de pagini, dar clar a intrat in topul meu personal, la loc de mare cinste, alaturi de cartea de care scriam aici (si tare mi-ar placea sa mai dau de oameni care-o stiu; nu tu, Lari, de tine stiu c-o stii :P). Imi place asa de mult incat trebuie sa mi-o cumpar. Am luat-o de la biblioteca, dar sunt sigura ca o sa dau de ea prin ceva anticariate. Nu spun despre ce-i, spun doar ca merita s-o cititi. Eu ma intorc acum la ea. Alla doarme (a adormit cu bunica, nici prin gand nu i-a trecut sa doarma cu mine; am venit azi la Coruia s-o vedem si ne-a intampinat cu "da' voi plecati, nu?" :D).

Update (lung şi alambicat)

Atâtea aş tot povesti, că nici nu ştiu de unde să încep. O să fie probabil o postare haotică, but that's me.

După prima vacanţă, Alla s-a trezit brusc că vrea acasă după un somn de prânz. Biata de ea avea un pic de febră, de unde trezirea în plânsete şi o jale uriaşă până s-a văzut acasă. A avut peste noapte febră, ţinută-n frâu de Belladonna (merci, Ade!) dar de cum s-a pus pe picioare m-a anunţat că ea mai vrea la buni. Evident. Am reuşit însă s-o amân vreo săptămână, ca să se potrivească cu marile mele planuri chirurgicale, de care am amintit (pe foarte scurt şi de-a dreptul misterios :D) ieri.

Ca să rupem misterul, ieri a fost ziua (aleluia!) în care am scăpat de nişte mici chestii la piciorul drept (dermatoloaga a zis că-i vorba de un lipom şi un fibrom (paranteză la paranteză: bre, 60 de lei pentru fix 2 minute de uitat nici măcar cu mare atenţie la un om? Bine-nţeles că fără bon sau chitanţă, ce credeaţi?), până la urmă s-au dovedit a fi un nev pigmentat şi un fel de coş bine ascuns sub piele, unde a avut vreme să crească mare şi frumos vreo 10 ani). Ieri seară am ajuns deci la cabinetul de chirurgie şi când doctoriţa m-a întâmpinat cu "domnişoară, aţi adus pe cineva pentru încurajare?" "păi e soţul cu mine" "ooo, da' câţi ani aveţi?" mi-a crescut inima instant şi m-au lăsat toate emoţiile. Sper că nu era pregătirea pre-operatorie, totuşi :P.

Evident că nu se putea fără să mi se facă mie un pic rău (de la anestezie, jur, nu-mi plac acele oricât mă străduiesc să mă conving că nu-s chiar aşa de speriat! Acu' vreun an am fost cu Alla la analize şi după ce au terminat de-i recoltat sângele, MIE mi s-a făcut rău :)))) aşa că drept urmare m-au pus să mă întind de tot pe patul ăla şi n-am mai prea văzut ce meştereau ele acolo. Am văzut la sfârşit ditamai cusăturile, da' o să am prilejul să le examinez îndeaproape când o să-mi schimb pansamentul. (paranteză: aici am primit bon, hârtiuţă de diagnostic, card de reducere la farmacie, tot tacâmul. Plus o reducere de tarif, că am avut două excizii. Păi să tot vii aşa!).

De o săptămână sunt şomeră cu acte în regulă - m-am înscris la AJOFM drept persoană aflată în căutarea unui loc de muncă, să pot merge la nişte cursuri de (re)calificare. Cursul pe care l-aş fi vrut eu, de cofetar :P, era deja ocupat aşa că acum mă şcolesc să devin administrator de pensiune turistică. Calificare pe care ar fi trebuit s-o fac pe banii mei peste o vreme, deci profit acum.

La şcoală, mare distracţie. Lăsând la o parte că jumate din colegi îs pe-acolo forţaţi de împrejurări (respectiv de AJOFM), mie-mi place. Şi trebuie neaparat să recunosc că acest contact cu această instituţie a statului mi-a schimbat un pic părerea generală despre instituţiile statului :D (şi mai tre' să recunosc că nu-i uşor să recunosc asta). Am dat de oameni tare de treabă. Noroc că ştiu că nu-s toţi aşa :)).

Revenind la şcoală, am un coleg de bancă care face toţi banii :D (nu ştiu exact care, că n-am nimic de plătit). După ce s-a lămurit că-s căsătorită ("da' de ce n-ai verighetă?") m-a trecut pe postul de confident. Şi îmi arată ba ce picioare subţiri are colega X, ba ce urât s-a machiat colega Y (aici trebuie să-i dau dreptate, e o tanti de aia cu sprâncenele desenate şi tencuită efectiv cu fond de ten; eu credeam că are vreo 35 de ani, se pare că are mult mai puţini, brrr). E ca la liceu, cu menţiunea că aici nu se uită nimeni urât la mine când mă apucă râsul şi nu mă mai pot opri, că e tare relaxată atmosfera. De la jumătatea lui aprilie începem practica, acolo o să văd eu distracţie :).

Revenind la Alla, de miercuri e iarăşi plecată. Nu se ştie exact pentru cât timp, mâine probabil mergem până acolo s-o vedem şi să ne încercăm norocul cu returul acasă. Aşa mă bate gândul să ordonez puţin haosul din casă, dar nu mă lasă piciorul. Nu mă prea doare, în schimb nu mă pot mişca mai repede decât un melc, ceea ce nu-i de ajutor. Ca să nu spun că mi-e şi milă să-l forţez, săracu', după ditamai trauma.

No bun, v-am updatat, sunt liniştită. Am mai rezolvat o treaba, uff! :)

HSM reloaded

Săptămâna trecută am chiulit, pe motiv de lehamite, încerc să recuperez acuma (ştiu, am depăşit şi-acuma ziua da' mai bine mai târziu decât niciodată, vorba proverbului). Profit cât îs încă anesteziată (despre asta în episodul viitor, probabil mâine dacă mă lasă chicioru').

N-am prea făcut mare lucru, din păcate. În sensul că n-am prea dat jos, I mean. Deşi hainele le simt mai largi decât acum o lună, ceea ce e un semn bun şi motivant, deopotrivă.

Dar să lăsăm kilogramele, vorba Dianei, şi să ne concentrăm asupra ritualurilor de frumuseţe. Care la mine nu prea sunt... Zău, intenţii am din plin, numa' că nu se prea concretizează. Maximum ce pot să fac e să mă hidratez când şi când. Peste iarnă am tot folosit unt de cacao, însă se topeşte destul de greu şi mai renunţam. Zilele astea mi-a sosit însă untul de cocos şi e o minune. Se topeşte super repede şi  miroase yammy de tot. Să vedem cât ţine şi asta (şi mai există o parte bună care ar trebui să mă motiveze în a persista în ungere: dacă-l termin pe piele nu apuc să-l bag în prăjituri :D). Până una-alta nu mă stresez foarte tare că numai ce m-a luat iar doctoriţa în seara asta de tânără domnişoară; deduc de aici că încă stau bine :D

Aş mai scrie da' deja simt furnicături în degete, semn că trece anestezia. Mă duc să mă întind şi să mă uit la ceva seriale. Să ne auzim cu bine, frumoase, senine şi slabe :)

În vacanţă

De luni după-masă Alla e iarăşi plecată la bunici, la Coruia. La cererea ei expresă, de data asta cu mai puţină strângere de inimă din partea noastră. Încă nu-mi vine să cred că a ajuns deja să plece aşa cu inima uşoară :)). Încă e ciudat fără ea, chiar dacă noaptea nu ne mai împinge nimeni şi chiar dacă ne putem trezi în ritmul nostru, fără să fie încă întuneric afară. Şi mai ales fără diverse chestii ascuţite sau deranjante în pat.

Alla se distrează super bine (aşa de bine că nici nu întreabă de noi: de-abia reuşim s-o prindem la telefon câteva secunde, apoi pleacă în treaba ei). Evident, nu doarme la prânz, ceea ce-i dur pentru bunica - pentru că adoarme pe la 8 şi se trezeşte pe la 6-6.30 :D Dar noaptea doarme neîntoarsă (ca şi noi!). Şi ghiciţi cine nu se mai trezeşte noaptea mârâind după ţiţa? Cred că deja ştie că la Coruia degeaba se trezeşte şi cere, că n-are cine-i da. Draga mamii dragă, atât de mică şi totuşi atât de mare.

Ieri dimineaţă am sunat şi mi-a răspuns direct ea, cu un la mulţi ani spus cu vocea ei de mărunţică dragă-dragă. M-am topit, mai trebuie să spun? Azi dimineaţă le acorda îngrijiri medicale bunicilor "răciţi". N-o să mai aibă nici o problemă după aşa tratamente (Migu poate depune mărturie în acest sens :)) ).

Când a plecat am întrebat-o când se întoarce. Mi-a spus că vine sâmbătă. Acuma aştept - ori să se facă odată sâmbătă (când oricum nimic nu garantează că vine!) ori să vrea ea acasă (nici pentru asta nu-mi fac mari speranţe). Probabil ca mâine-poimâine mergem noi acolo s-o vizităm. Dacă o să vrea să se întoarcă cu noi sau nu... asta rămâne de văzut. Cred însă că o să-şi mai exerseze independenţa.

Probabil că odată cu schimbarea asta (pentru mine încă foarte ciudată) ne apropiem şi de înţărcare. Oricum nu mai cere ţiţa decât la culcare şi foarte rar peste zi, însă la Coruia nici nu pomeneşte de ea. Vedem cum o să fie când ne întâlnim. Dar despre asta cu altă ocazie, când o să fiu sigură că suntem pe drumul ăla :)).

HSM (îd) - III

Fără poză de data asta că-n curând n-o să mai am decât asta pe blog, o să se transforme blogul într-unul de slabit :P
Săptămâna asta am fost cam bad, bad mama. Întâi duminică, am fost la party (la mulţi ani, Andrei!) şi a doua oară ieri, am cam scăpat în brioşe. Nu mult, dar sigur ceva mai mult decât ar fi fost cazul. Astăzi vreau să fac câţiva mucenici, acuma-mi spun că o să fiu ok cu ei. Vedem mai spre seară :)
Ce nu-i chiar în regulă e cantitatea de lichide pe care o beau zilnic. Cred ca nu ajung la un litru pe zi. Sinceră să fiu, pe frigul ăsta nici nu-mi vine să beau nimic... poate ceai? De o săptămână am început o cură de detoxifiere cu argilă, măcar un pahar de apă sigur beau dimineaţa.
Am reusit să mă stăpânesc din a ronţăi tot timpul, eu zic că ăsta-i un pas important. Totu-i să o ţin tot aşa şi în continuare :)
Să scădem deci, doamnelor!

Fără televizor. Mic ghid de supravieţuire

După o conversaţie cu Diana am realizat ca mai e oameni care nu ştiu că te poţi uita "la televizor" şi fără...televizor. Dacă aţi vrut odată să faceţi ceva radical pentru a scăpa de poluarea sonoră şi vizuală care a năpădit aproape toate posturile şi v-aţi anulat abonamenul la cablu, după ce în prealabil aţi aruncat televizorul pe geam, nu disperaţi. Mai este loc de întors, chiar fără să trebuiască să mergeţi cu căciula-n mâini la UPC/RDS sau alţii asemenea lor.

Trebuie doar să aveţi o conexiune onorabilă la internet (da, fără asta nu se poate supravieţui, clar!). De-aici încolo, puteţi vedea (aproape) orice doriţi.

Pentru majoritatea programelor româneşti plus muzică plus sport (pe astea două nu le-am verificat ever) plus ceva Discovery şi NG mergeţi frumos la http://www.cool-tvweb.net/ şi alegeţi ce vă pofteşte inima. Dacă momentan nu merge serverul pentru vreun post, încercaţi altul, de obicei au măcar două. Se poate vedea full-screen, de regulă se vede decent, dar se mai poate să apară câte-o gâlmă pe fir şi se mai blochează. Trece repede, nu disperaţi. Partea nasoală (pentru noi, cel puţin) e că nu merge decât cu Internet Explorer şi eventual o să mai trebuiască instalat una-alta ca să puteţi viziona programele. Ieftin şi bun :D

Dacă vă interesează desenele animate, avem şi de alea. După multă vreme pierdută pe youtube în căutare de desene dublate în româneşte am dat peste mana cerească de pe www.peteava.ro . Acum urmărim la greu (dar nu depăşim o oră pe zi, cu toate scandalurile!) Clubul lui Mickey Mouse, Chuggington, Trâmbiţel şi Murdărici şi Winnie. Chuggington e chiar fain, vorba lui Dragoş - mai învaţă copiii să nu distrugă patrimoniul industrial :)).

Pentru ştiri şi fundal sonor, la noi merge Realitatea - de aici (streamingul live de destul de ok, păcat că mai apar idioţi şi pe-acolo). Asta seara, că în restul timpului merge Guerrilla (da-i drept că ăsta-i radio, nu tv).

Pentru amatorii de seriale de ficţiune (şi pe alocuri documentare) avem www.serialepenet.ro. Au o grămadă de seriale cu subtitrare în română (chiar relativ bine subtitrate, nu sunt îngrozitor de multe tâmpenii), aduc destul de repede la zi serialele care încă se filmează) şi streamingul e decent. Evident, ca să facă şi ei un ban, trebuie să plateşti dacă vrei să vezi mai mult de un episod pe zi (hai, poţi şi mai multe, dar cu pauze de câte o jumătate de oră între episoade, păi cine are atâta răbdare, în condiţiile în care copilul se poate trezi oricând şi adio seriale?) - însă preţul e modic, 90 de eurocenţi pentru o lună de vizionare. Eu zic că e super ok. Ştiu că mai sunt site-uri pe care se pot viziona seriale, unul e vplay parcă, însă deocamdată ne satisface ăsta. Avem abonament ;)

Noi avem deja aproape doi ani de când nu mai avem televizor şi abonament la cablu. Asta cu abonamentul e de fapt distractivă - pe vremea când eram abonaţi la Canal 7, firma de cablu locală, ne tăiau ăia într-o veselie cablul pentru că nu-l plăteam la timp - asta în condiţiile în care în cei vreo trei ani de abonament la ei n-am văzut niciodată vreo factură. De ce să trimită, când era mai uşor să taie direct cablul la juma' din populaţia oraşului, care nu ţinea minte când e ziua de plată? Când ne-am mutat "la casă" am renunţat la abonament, însă asta s-a suprapus peste preluarea firmei de către RDS. Cine ştie ce li s-o fi încurcat pe-acolo, cert e că la apartament am mai avut "abonament" încă vreo şapte-opt luni bune după rezilierea contractului. De câte ori mergeam pe-acolo verificam :). Asta aşa, să ne scoatem pârleala pentru nervii pe care ni-i făceam când ne trezeam cu purecii pe televizor.

Sunt sigură că mai există o grămadă de alte site-uri pe care te poţi uita "la televizor". Parcă şi Antenele se pot vedea aşa (mai puţin Euforia, unde ne-am fi uitat şi noi la emisiunile de gătit... pentru asta suntem încă în căutare!). Ideea e că se poate, că e decent şi trebuie plătit doar internetul. O afacere, vorba aia, mai ales în vremuri de criză :D Şi dacă vine vreo pofta de deprivare de televizor, nu mai sunt abonamente de suspendat şi apoi de reconectat (şi-s sigură că mulţi dintre voi ştiu ce mare plăcere e asta).

HSM (îd) - II

Am vrut să scriu aseară, jur, dar după ce s-a terminat cu joaca copiilor şi Alla a adormit într-un sfârşit, eram gata şi eu. Deh, după ditamai pauză fără mărunţică... :P
Am avut o săptămână relativ ok. M-am ţinut de porţiile micşorate, fără să rabd foame (nici nu pot, de altfel :D). Am încercat să fiu atentă la mâncatul ăla compulsiv, the root of all evil la mine; zic că l-am controlat cât de cât (bine, acuma-s un pic stresată şi tre' să mă lupt din greu cu imaginea ciocolatei din cămară. Da' acolo rămâne, am zis!).
Mişcare n-am făcut (asta dacă nu punem la socoteală crăpatul de lemne şi făcutul de surcele; am descoperit că pe lângă că mă pricep şi-mi place, mă şi relaxează).
Pentru săptămâna asta îmi propun să o ţin tot aşa cu porţiile şi să degust mai puţin din ce pregătesc; că deja le fac aşa bine încât nu mai e nevoie de degustat, ştiu sigur că ies :D
O săptămînă bună şi cu kilograme în minus să avem! (cine doreşte, desigur).