Turma de forum

Vreau sa mentionez din start ca nu ma dau pe multe forumuri. Postarea de fata reflecta parerea mea, desigur subiectiva, rezultata in urma celor 2 ani si-un pic de forumeala.

N-o sa ma apuc sa categorizez diversele tipologii de forumisti, vreau sa vorbesc doar despre cea care ma enerveaza cel mai mult acuma: turmaaaaaa!

Concret: un grup de persoane organizate intr-o bisericuta, care se transforma, de buna voie si nesilite de nimeni, in gardieni ai grupului. Asta insemnand ca sar la gatul oricarui outsider, cu orice intentii ar fi dat pe-acolo. Ok, hai sa fiu corecta si sa inteleg ca asta e una din regulile sociologice de baza al oricarui grup organizat (chit ca in lumea virtuala lucrurile pot sta putin altfel).

Ce nu inteleg insa, cu nici un chip, este aspectul urmator: fiecare membru al turmei este dispus sa renunte la propriile pareri si principii doar pentru a se integra. Daca totusi parerile sale asupra unui subiect oarecare sunt diametral opuse parerii celorlalti nu-i va aproba fatis, ci va adopta o atitudine pasiva. Un fel de "na, ok, stiu ca X are dreptate, dar daca ai mei cred ca nu, ce sa fac? De dragul dreptatii insa n-o sa-i sar la gat, ma uit la restul cum o fac".

Mi se pare o atitudine de-a dreptul marsava, cu atat mai mult cu cat in spatiul virtual identitatea nu este atat de la vedere ca intr-un grup "adevarat". Ai putea crede ca, la adapost, oamenii au taria sa-si sustina convingerile sau sa aiba o coloana vertebrala. Vad ca nu e cazul, totusi. Cand ii vezi pe ceilalti atacand, in loc sa taci macar (desi si asta e putin scuzabil) vii sa arunci si tu cu o piatra, ca deh, e in trend. Halal!(peiorativ, desigur)

La multi ani, Imnule!

29 iulie a devenit Ziua Imnului National din anul 1998, la propunerea Senatului, in amintirea zilei de 29 iulie 1848, cand "Desteapta-te, romane!" a fost cantat pentru prima data. A fost interzis apoi, pentru ca dupa Revolutia din decembrie 1989 sa devina imnul national. (Hotnews).

Azi e ziua imnului national. Nu stiam, rusine, dar am aflat datorita iesirii de dimineata in parc. Fiind aproape de Prefectura, am auzit incalzirea fanfarei, asa ca ne-am pornit cu catel, cu purcel, intr-acolo. Azi fara aparat foto, evident. Am prins toate discursurile oficialitatilor, norocul nostru ca au fost suportabil de scurte, apoi am dansat pe muzica fanfarei municipale. Poate ne vedem in ziar :D

In alta ordine de idei, in drum spre parc pe Alla a apucat-o plantatul, drept pentru care a cules ceva ramurica uscata si a incercat sa o planteze pe malul raului. Pamantul era cam tare, am incercat s-o ajut cu un bat dar fara mare succes. Un nene iesit cu catelul la plimbare a fost impresionat de dragalasenia ei, asa ca ne-a sapat ditamai groapa :))

Si totusi

Iaca totusi ceva nou.

Nimic nou pe frontul de nord

Nu se prea intampla mare lucru zilele astea. Scapam incet incet de scutece (Alla de purtat, noi de schimbat), azi a fost primul drum in parc fara, cu un pisu mic pe iarba :). Si ca sa fie intr-adevar o zi memorabila, a venit din parc pe jos, pe langa tricicleta, desculta, ca sa aiba lumea la ce se uita :P

In weekend am fost la o mini-petrecere a unei prietene de-a ei (mini, pentru ca au fost doar trei copii; am bagat de seama ca aniversarile copiilor sunt un bun prilej pentru un chef de adulti. O sa evitam asta cu orice pret, avem vreme sa punem lucrurile la punct inca aproape doua luni).

Trezirile sunt la fel de matinale, zilele se desfasoara in acelasi ritm - parc, somn, joaca prin curte, eventual mesterit ceva la masini. Nimic iesit din comun. Suntem bine, cred.

Transformari

Incerc sa-mi aduc aminte de cuvinte dragute de-ale Allei si cum s-au transformat ele pana sa devina (aproape)inteligibile :)
Avem asa:
to - tof - tatof (cartof)
popi - pompi (pantaloni)
miasa - dimimeatza (dimineata)
ptema - pania (paine)
maua - pajimiaua (pijama)
ca- mai - mal (mar)

Cuvinte interesante de-ale ei :)
campimentu - pansamentul

Face propozitii si fraze din ce in ce mai elaborate, e usor sa intelegi ce vrea sa transmita. Explica, povesteste (uneori si in somn, ca azi noapte, cand spunea "mai vin fetele pe la noi").

Ude-i piciolu celalaltu? - despre o papusa fara un picior
Papusha papa tzitzi u'pic, apoi Alla - despre aceeasi papusa
Apinde tata becu cu bicheta - la asta a fost nevoie de multe explicatii de ce nu se poate
Cumpe mama futitza si a Alla
Pupe mama buba sa teaca (asta dupa ce o rog sa nu se mai scarpine pana la sange)

Incepe sa foloseasca L in loc de I pentru R :D (mai putin la inceputul cuvintelor, unde e un sunet nedefinit, ceva intre R si U).

Apropo de discutia de aici, deja e o saptamana de cand o urmaresc desenand; si invariabil tine creionul bine in mana. Nu i-am aratat, nu am batut-o la cap cu asta. Dar probabil i se pare logic si comod :). Si deseneaza, intr-una deseneaza.
Aici, de exemplu, avem asa: un melc sau doi, un sarpe, un patrat, multe cercuri, probabil un A sau doi si sigur un bus cu roti mici.... ia sa vedem, cine ghiceste? :))

Cine n-are mecanic, sa vina la noi

Shopping

Nu ne putem duce oricum la cumparaturi, nu? Trebuie o tinuta adecvata :)
Asta era azi dimineata, inainte de o tura prin Real.

Saptamana trecuta am fost la un aprozar mic, la cateva case distanta, sa cumparam porumb. Cand sa iesim din curte si-a dat seama ca nu se poate fara caruciorul ei mic, asa ca a fost musai sa-l luam, sa aiba ce impinge. Cand am ajuns (aprozarul e mai mult o taraba de curte) a inceput sa faca inventarul produselor: adei! copopida! buuuun! meie! buuun!, in vreme ce vanzatoarele se prapadeau de ras. Am cumparat porumbul, i l-am pasat ei in carucior, dar n-a fost chip sa plecam pana nu i-am despanusat unul, sa vada ea ca pumbu am luat, nu altceva. Nici o clipa de plictiseala!

Copilul se ia in brate strict numai daca are o problema

Enuntul de mai sus l-am auzit acuma cateva zile de la mama unui baiat de nici doi ani. Enunt afirmat cu siguranta si cu zambetul pe buze si intarit imediat de tata, cu "astia mici sunt niste escroci, cum se prind ca te pot manipula cum nu mai scapi". Sa povestesc despre nodul mare si amar care mi s-a pus in gat? Sau despre cum m-am dus si-am luat-o pe Alla in brate (desi nu avea nici o problema)?

N-o sa pricep niciodata cum parintii (ca sa-i lasam deoparte pe ceilalti oameni, care chiar n-au de unde sa stie, cica) isi pot considera proprii copii altceva decat fiinte umane care merita respect. Si n-a reusit nimeni sa ma faca sa inteleg cand exact devin si amaratii de ei persoane: la 5 ani? la 10? la 18? Cand anume se face trecerea de la "eu te-am facut, eu te omor"? Doar pentru ca sunt mici si (uneori par) neajutorati, avem dreptul sa-i tratam ca pe niste inferiori? Sa ne batem joc de ei sub pretextul ca-i educam si-i pregatim pentru lume?

N-o sa fiu ipocrita si sa sustin ca noi suntem parintii perfecti. Facem greseli, poate chiar in fiecare zi. Dar macar stim ca sunt greseli si ne dam silinta sa le reparam. N-am crezut niciodata in "lasa ca e mic(a) si uita", la fel cum n-am crezut in faptul ca bebelusii si copiii sunt niste manipulatori de cea mai joasa speta (cum aud in orice parc ma duc). Nu e usor sa-i dai copilului dragoste, respect si intelegere cand nici tu nu le-ai primit, stiu. Nu e usor sa-ti aduci aminte de intamplari de mult uitate, pe care mogaldeata mica ti le readuce in fata. Nu e usor sa fii parinte, nu intotdeauna, dar nu merita orice efort? Nu merita sa incerci, stiind ca efortul tau va face lucrurile mult mai usoare pentru copilul tau, atunci cand ea sau el va deveni parinte, la randu-i? Eu cred ca da.

Inimi pentru copii

Aerotravel zice ca doneaza cate 2 euro pentru fiecare inimioara gasita, fotografiata si apoi trimisa la inimioaregasite@inimacopiilor.ro pana maine, 30 iunie. Asa ca am cautat cateva inimioare rapid prin casa. Sper sa se adune cat mai multi bani pentru Marie Curie :)

O poveste cu doi iepurasi care se iubesc



O pereche de pantaloni peticiti cu inimioare



O bluza cu doi ursuleti care tin un balon inimos



Un carusel care are pe baza o inimioara verde



Doua bluze de pijama cu inimioare




O pereche de ciorapi mici cu-o inima uriasa si alte cateva zeci marunte



O... chestie decorativa cu inimioare si buburuze



O mapa cu o inima mare



O rata-cantareata



O pereche de chilotei de fetita cu multe multe inimioare



Un breloc



Un martisor vechi



O piesa de puzzle

Dar Adevarul? Adevarul unde e?

Nu citesc Adevarul, on sau offline (de fapt nu prea citesc ziare, e destul de deprimant televizorul). Dar mi-a cazut articolul asta sub ochi, in Cafeneaua unui forum (macar era pus bine, la Fun). Si deoarece nenicul respectiv scrie despre lucruri din ograda noastra, ca sa spun asa :P, imi permit sa ma indignez in cunostinta de cauza.

Nu-s jurnalist, da' auzisem cum ca s-ar purta verificarea informatiilor (uneori chiar si din trei surse :D). Poate in editiile online nu-i valabil, de aia nu se oboseste Cosmin asta s-o faca. E ok ca-i entuziast si scrie despre lucruri faine si vechi, dar asta nu inseamna ca tot ce zboara (pe net) e de mancare.

Intai si-ntai, patru masini nu te fac unul din cei mai mari colectionari. Doh! Ca atunci si noi suntem (trei masini si-o motocicleta, toata de colectie, na!). Adevaratii colectionari stau bine mersi pititi, eventual fac parte din asociatii gen Retromobil, au masini originale si rare.

Apoi, "cea mai veche broscuta din Romania, din 1952", nu e din '52 ci din '57. Chit ca pe undeva e scrijelit un 1952 pe ea. Si io pot scrie pe Karmann 1900 toamna, asta nu-l face de-atunci. Nu e rost de intrat in detalii, e usor de verificat (ca doar e lucru nemtesc, nu? Facut cu cap); pentru cine e cu adevarat interesat de broscute, e usor de vazut cand anume a intrat un model in productie, ce repere s-au modificat de-a lungul timpului si cum pot fi evitate confuziile (voite au ba). Cat despre materialele si piesele venite direct de la fabrica Volkswagen, hahaha! Piese de broasca se gasesc peste tot, mai putin la fabrica. Aia au alte lucruri de facut acuma. Piesele cu care ne reparam noi masinile sunt fie produse noi, fabricate te miri unde, fie sunt NOS-uri (din new old stocks - stocuri vechi de piese noi, cum ar veni). Reparatul broscutelor vechi e ultima grija a fabricii din Wolfsburg.

Si-acum, ca am terminat cu cea mai veche masina, trecem la super masina de razboi, Kubelwagen. Care Kubelwagen e un Kurierwagen toata ziua. Sau na, hai sa folosim "numele" lor nemtesti: nenica scrie despre Typ 181 ca si cum ar fi Typ 82. Dar, numerologic vorbind, greseala e scuzabila: doar 8+2=1+8+1, nu? Ce daca unul e produs pana-n '45 iar celalat intra in productie abia in '69? Razboaie sa fie, ca masini care sa mearga la ele se gasesc! Buuuun, s-a rezolvat si asta, atunci!

Iar referitor la valoarea masinilor: o simpla cautare pe mobile sau autoscout i-ar fi dat tanarului jurnalist toate informatiile de care ar fi avut nevoie. Dar o fi vrut sa faca economie la tastatura :P

Nyiregyháza Bogártalálkozó

No, cine stie? :D
Nu, n-am invatat maghiara peste noapte (desi de fiecare data cand ajung in Petea imi propun sa ma pun serios pe treaba), am copiat si eu ce scria pe stickerul primit in weekend, la intalnirea de broscute. Aia inseamna, intalnirea de broscute (buburuze) de la Nyiregyhaza.

A cincea lor intalnire, a patra participare pentru noi. Frumos, multe masini (si ce masini...). Dupa multa vreme, am mers iarasi in coloana. Drept pentru care am facut cei 170 de km in 3 ore jumate, ca, vorba ceea, pauzele lungi si dese... :P Din diverse motive am plecat doar sambata (intalnirea incepe vinerea) si se pare ca rau am facut, ca sambata spre seara s-a pornit o ploaie rece, de toamna, care a durat cu mici intreruperi (fructificate la gratare si beri) pana dimineata. Vineri fusese frumos, vreme de facut baie si ascultat concerte. Dar a fost bine si-asa, am (re)vazut oameni faini de prin toate colturile tarii (ma rog, tarilor, ca eram din doua).

Parada prin oras am ratat-o ca dormea Alla (ce chestie si cu oamenii astia, pun parada la pranz, cand e somnu' mai dulce! Pai?); si din cauza ploii am ratat si plimbarea restanta de vreo 3 ani intr-o broscuta cabrio. Tare-mi e ca pana ajung sa vad cum e ne luam noi una :))

Din pacata drumul asta n-a fost lipsit de incidente, o broscuta a cazut (mi-e teama ca definitiv :() la datorie. Osi a avut un accident (bine ca ei sunt ok!) si broscuta mov care ne-a dus tooocmai pana la Wolfsburg acum 4 ani nu prea mai are sanse de revenire. Pacat, tare pacat :(

Poze multe n-am facut, asa patim de fiecare data, ne inarmam cu 1-2 aparate si venim cu cardurile aproape goale :) Ceva ceva avem totusi. Pentru cunoscatori, ochii mari la Ovali-ul gri si low-nose-ul rosu ;)

Preview la gradi

O gradi asa, faina, cum nu stiu sa fie inca aici la noi. O gradi cu copii liberi si fericiti, care tipa si alearga, se descalta fara sa se teama ca se murdaresc, care se stropesc cu apa fara sa li se strige de pe margine ca isi uda hainele si-i frig (desi afara sunt 25 de grade), care nu se tem (cu mici exceptii :P) sa se murdareasca din cap pana-n picioare cu acuarele, carioci, suc de fructe sau pamant.

O astfel de "gradi" a inflorit ieri la noi in curte. Sapte copii frumosi si veseli (ramasi destul de repede sase) alergand peste tot, cercetand, bucurandu-se de o dupa-masa frumoasa, alaturi de parinti (in mare parte) calmi si relaxati. A fost prea frumos ca sa mai pierd timpul cu vorbe. Va las cu dragii de ei.