Nu gandi mai repede decat calculatorul, nu gandi mai repede decat calculatorul

Nu ca as fi cine stie ce geniu intr-ale iutelii, dar recunosc ca-s grabita. In toate. Imi place sa fac lucrurile repede, sa ma incadrez intr-un termen limita pe care mi-l stabilesc singura, de fiecare data ceva mai strans, ca si cum m-as afla mereu intr-o competitie cu mine insami (nu zic ca e si un lucru bun, e probabil o ramasita din timpul scolii; cateodata o inving, dar de cele mai multe ori ma mana de la spate:P).

No, si date fiind acestea, la calculator e la fel: imi place sa castig batalia cu timpul facand mai multe lucruri deodata, cat de multe se poate. In vreme ce se incarca pagina de mail mai deschid un document word in care am de scris ceva, mai deschid calculatorul sa mai adun una-alta, mai deschid winampu' sa-mi cante ceva de inima albastra si, de cand nu mai avem televizor, mai deschid si cool digi tv-ul (sa munceasca si Internet Exploreru' ceva).

No, toate bune si frumoase, dar de cand am gasit calculatorul mort la intoarcerea de la Gyoma si l-am inlocuit cu unu' de capatat, pas de mai fa toate astea! Acum, in timp ce se incarca mailul am posibilitatea: sa imi tai venele, sa matur prin bucatarie, sa culeg struguri de pe terasa, sa-mi smulg parul fir cu fir si altele la fel de interesante. Stiu ca-i vechi, stiu ca-i batran, asta imi tot repet cand imi vine sa dau cu el de pamant (cu varianta "monitoru' n-are nici o vina, monitoru' n-are nici o vina"). Si, capac peste toate, ma termina cele cel putin zece minute de care are nevoie in fiecare seara sa se inchida.

Vreau calculatooooor care sa porneasca la sfert de cheieeee :P

Weekend plin

Da, stiu, e gata weekendul, da' abia acum m-am mobilizat. Ca a trebuit sa-mi revin, sa strang prin casa si sa-mi revin iarasi.

Vineri a inceput intalnirea de broscute de la Baia Mare, unde am capatat atributii de secretara pe ultima suta de metri, as usual, asa ca am avut de pregatit pachete, liste si listute pana n-am mai vazut bine. Noroc ca Alla a fost foarte preocupata de broscute si de ceilalti copii de prin zona, asa ca am avut liniste din partea asta :)

Sambata ne-am petrecut toata ziua la locul propriu-zis al intalnirii, in Danesti, prilej pentru ultima (probabil) baie de anul asta pentru Alla in piscina - mare distractie! Chiar si dupa niste guri bune de apa, dupa care a vrut tzitzi, dar tot in piscina la tata s-a intors. Mai vei, mai vei! Dupa masa, cand s-a aglomerat locul, am avut surpriza sa constatam ca-i ca si cum n-am avea copil. S-a jucat Alla cu doua fete mai mari, cu vreo trei tanti, pe rand... aproapte ca n-am vazut-o jumatate de zi. Era lumea ei acolo, distractie maxima, libertate, voie buna... fain!

Duminica am terminat cu intalnirea si-am inceput cu nunta. Una la care am aterizat cam obligat, dar a fost frumos pana la urma. Alla s-a distrat si-a impresionat, ca de obicei, pe toata lumea. Ea se pregatea pentru eveniment deja de vreo saptamana (megem la nunta sa dansam si sa papam). Si nu s-a dezis, a dansat si a papat intr-una :D

Azi dimineata am recuperat, ne-am trezit (definitiv) aproape la 9, ceea ce nu s-a mai intamplat de cand avea cateva luni :D La cat mai multe weekenduri pline, deci!

Dulce

Cacutol - calculator
Cucucel - scutecel
Bobiteca - biblioteca
Papeloni - pantaloni
Tenometu - termometru
Opitan/Hipotam - hipopotam
Cacavete - castravete
Pichicleta - tricicleta
Melc tolobelc - melc codobelc
Pagimiaua - pijamaua

Cateva din cuvintele dragi si dulci cu care ne incanta :) Nu mai sunt multe, vorbeste din ce in ce mai corect (si se corecteaza singura), asa ca probabil in scurt timp n-o sa mai am ce scrie despre cum vorbeste :P Doar ca vorbeste, intr-una, repeta tot, povesteste cu lux de amanunte, isi aduce aminte episoade de mult trecute - ce mai, o minune!

Frumos copil. Da' pe cand urmatorul?

De buna seama ca nu numai pe noi ne intreaba lumea asta. Si de buna seama ca nu doar noua ni se pare aberant. Dar pentru intrebatori e cel mai natural lucru din lume. Ca si cum ar fi perfect normal ca un strain sau chiar o ruda (desi faptul ca ai o relatie - pe care n-ai ales-o - cu cineva nu-i da dreptul sa se amestece in viata ta mai mult decat un oarecare de pe strada) sa stie ce e cel mai bine pentru familia ta. Ca doar experienta, dom'le, experienta...!

E o intrebare care ma enerveaza. Mai ales daca e continuata cu "nu se poate doar unul!". Ma enerveaza pentru ca porneste clar de la ideea "eu stiu cel mai bine ce va trebuie; ascultati voi la mine, ca...".

Pot purta o conversatie pe tema asta (desi ma pot gandi la o sumedenie de alte subiecte de discutie mult mai putin intruzive) atata vreme cat interlocutorul nu-si impune punctul de vedere. Pot suporta intrebari de genul "mai vreti si alti copii?" sau afirmatii ca "eu cred ca/pentru mine e mai bine cu doi; sau trei, sau cinci". Dar imi vine sa plec trantind usi (virtuale, cand nu e cazul de altele) cand aud "categoric nu doar unul! Asculta aici la mine".

Nu reusesc sa inteleg cum lumea nu-si da seama cat de intima e decizia de a avea (sau nu) un copil. E ceva ce tine mai mult decat orice doar de doua persoane, de cuplul care STIE CEL MAI BINE, dincolo de aparente, dincolo de pareri si impresii. E ca si cum ai intra in casa unor oameni si ai cere sa le vezi dormitorul. Si odata ajuns acolo incepi sa-i indrumi, sa le arati cum ar fi cel mai bine sa faca dragoste ca sa iasa ca la carte. Eventual sa te oferi sa le tii lumanarea - pentru atmosfera romantica, desigur. Vedeti-va de treaba, oameni buni! S-au rezolvat toate problemele Pamantului si altele mai arzatoare n-au aparut inca?

Sa ma prezint: sunt Miffy

Sunt o iepurasa (sau o fetita-iepuras?) mica si draguta, am haine cu floricele si fac biscuiti cu matusa Alice. Cand am timp, visez la ce-o sa fac cand o sa fiu mare. Locuiesc intr-o editura prietenoasa, de unde plec din cand in cand si cunosc copii mari si mici, carora le plac aventurile mele.

Acum am venit in vizita la Alla. Nu ma cunoastea, dar m-a placut de la prima intalnire. I-am povestit despre cat de grozav e sa te dai pe bicicleta, cate aventuri poti avea intr-o simpla excursie, asa ca acum imi inchipui ca-si doreste si ea bicicleta ei. Trebuie sa vorbeasca cu parintii, eu o sa-i pun o vorba buna :)

Pentru ca prietenii mei au doar cativa ani, le vorbesc simplu, pe intelesul lor. Nu-mi plac nici mie cuvintele complicate si pompoase, nu vreau sa-i incurc! Si pentru ca sa-mi retina mai bine povestile, le pun in versuri scurte. Altfel suna, nu? Parca-ti si vine sa canti.

Imi plac mult copiii, sunt vesela si prietenoasa. Vreau sa vin si la voi sa va povestesc despre mine si prietenii mei. Ma primiti? :)

Zombie schiop

Aia-s eu. De vreo cateva nopti Alla are niste nemultumiri care o trezesc cam la o jumatate de ora, tocmai cand dau eu sa atipesc. Asa ca de cateva nopti n-am prins nici o bucatica de somn ca lumea.
Azi noapte parea ca in sfarsit o sa doarma mai bine, drept pentru care diverse ganduri m-au tinut treaza pana pe la 2 jumate :(( M-am dus sa iau notite in baie, singurul loc in care lumina nu era deranjanta. Cand am auzit-o scancind (da, isi incepea trezirile) m-am dus repede inapoi si-am lovit cu piciorul una din cartile ei de povesti, cat doua caramizi mari. Si pentru ca era lipita de pat, n-a avut unde zbura, asa ca s-a vazut silita sa-mi aplice al treilea principiu al mecanicii. Numai dimineata mi-am dat seama cam cat de tare, cand n-am putut pune piciorul stang jos :(( Asa ca acum ma tarasc de colo-colo cu ochii-n gura.

In the mood for

Nu prea am inspiratie, asa ca profit de faptul ca Alla doarme (de doua ore deja, wow!) si am loc pe youtube. Pun doua filme dragi, pe primul mi l-a reamintit Adra (o buna bucata de vreme nu l-am putut vedea, cica era unavailable, mama lui de Youtube), iar pe celalalt l-am gasit mai de mult la Alexis. Faineeee!




LE: Mai pun unul care-mi place tare, nu de mult descoperit.

Hrana pentru gand

Pentru ca ne cam bate. Gandul.

Sedinta foto

Ca la nuntile imparatesti

Ca la doua nunti, daca ne gandim ca una tinea trei zile. Asa a fost saptamana noastra. A inceput luni, cu musafiri de-ai casei la pranz, apoi cu niste prieteni spre seara - seara care s-a prelungit cu un baby-sitting din cauza unor complicatii la o masina (din fericire de data asta nu de-a noastra :P).
Marti au venit alti prieteni dar n-am apucat sa ne ocupam de noi, adultii, prea mult pentru ca am organizat o sedinta foto pentru pitici. O sa pun si niste poze doveditoare cu Alla :)
Miercuri am primit musafiri de departe, tocmai din Franta! O pereche super faina, Vica si Goran; cu Vica corespondez on and off (in ultima vreme, mai mult off) de vreo 16 ani, din clasa a noua :). Si acum ne-am vazut prima data. Niste oameni tare pe placul nostru - si cum sa nu fie cand le plac rockul si jazzul, le place Gaudi, le plac calatoriile, sunt pro alaptare si purtat copiii (da, am discutat si din astea, parintesti, au si ei un copilas dragalas care a ramas cu bunicii acum) si, mai cu seama, au fost acceptati din prima de Alla, care numai pe langa ei s-a invartit trei zile :) Ba chiar s-au impacat asa bine, ca le tot ciugulea din farfurie la restaurant, pe noi nici nu ne mai baga in seama :)) Am petrecut trei zile frumoase cu ei si-i asteptam inapoi peste o saptamana, cand pleaca spre casa lor de departe.
Sambata au venit bunicii de la Bistrita in vizita, s-o vada pe Alla ca deja trecusera vreo trei saptamani si se temeau ca n-o mai recunosc :) Si uite asa s-a incheiat saptamana, una in care am fost tot timpul pe fuga, intre organizari. Asa ca azi am zis pas invitatiei de-a merge la Coruia si-am ramas acasa, sa ne relaxam intre noi. Lazy sunday, na :)

Viata incepe la 30

Sau cel putin asa umbla o vorba prin targ. Mi se pare o varsta cam mare pentru mine :(( De-acum gata, nu mai pot spune ca am 20 si-un pic (oricum, cine ma crede?). Cica de azi sunt doamna :D Sper ca nu devin obligatorii bigudiurile mari si capoatele inflorate?
Saptamanile astea am avut niste stari ciudate, cand in groapa, cand pe marginea ei.
Apoi a venit weekendul sa-mi mai ridice moralul, noroc ca s-a stricat calculatorul si mi-am revenit :D Care calculator ar putea fi destul de mort, dupa previziunile specialistilor. Nu stiu cum l-om resuscita, da' nici cu asta nu mai putem ramane multa vreme. Daca dispar iar, inseamna ca m-am apucat de facut cosuri de paie, ca tv nu, calculator nu, internet nu... ce altceva sa fac?

De weekend

Vineri am plecat la a nu stiu cata intalnire de broscute de anul asta, la Gyoma. Fain, Alla s-a distrat de minune, era vanata de frig si tot nu s-ar fi lasata scoasa din apa. O sa se faca sirena cand creste mare, stiu eu.
Mi-a placut ca am reintalnit lume draga, am vazut masini de vis, am inotat si-am zacut doua zile pe langa cort.
Nu mi-a placut galagia de noapte :(( (dar asta din perspectiva parintelui de copil de aproape doi ani, si a femeii care ar fi dorit sa doarma in sfarsit cateva ore neintrerupte de muzica prea tare si de personajele vorbarete care fix langa cortu' nostru si-au dat intalnire :P). Si nici drumul nu m-a incantat foarte tare, din cauza caldurii si-a copilului marait (si pe buna dreptate)! Nici macar pauze n-am prea putut face, ca am avut probleme (ma rog, inca avem) cu incarcarea, asa ca dupa oprire masina pornea prin impingere. Cred ca azi in parcarea de la Tesco am oferit un spectacol pe cinste :P
Ajunsi acasa am descoperit cu nemarginita bucurie ca nu mai porneste calculatorul. Asa ca acum suntem cu unul de imprumut, care se misca cu viteza melcului, de-mi vine sa-mi tai venele.
Mai lipseste numai sa nu-mi iasa tortul.