Ducă-se învârtindu-se

Anul ăsta, adică. Mă bucur că e gata, îmi lasă speranţe pentru anul ce vine. Tre' să fie mai bun!
Aşa că la mulţi ani cu sănătate! Să ne auzim cu bine de mâine încolo.

Are mama o fetiţă

De dat la ziar :P

Lăsăm la o parte faptul că ăia 50 de părinţi şi copii erau de fapt vreo 5 copii plus bunicii aferenţi :D Tre' să trăiască şi ziariştii ăia din ceva, nu?

Christmas time

 Am avut un Crăciun (pe cât se poate de) plăcut, deşi cu un colindător în minus. Ne-am adunat cu toţii şi ne-am simţit bine împreună, rememorând întâmplări de mult uitate şi făcându-ne promisiuni pentru viitor. Chiar m-am simţit bine, liniştită şi înconjurată de calm, chiar dacă atmosfera n-a fost la fel de "de sărbătoare" ca altădată.

Alla l-a aşteptat cu nerăbdare pe Moşu', pândindu-l pe lângă şemineu. Până la urmă Moşul n-a intrat pe-acolo (s-o fi speriat de câţi eram) ci ne-a lăsat cadourile sub brăduţul improvizat. Nu ne-a ieşit întocmai figura cu filmatul Allei, am vrut s-o trimitem singură să găsească cadourile şi să fie filmată pe ascuns, însă n-a vrut să se despartă de noi, probabil emoţionată de posibila întâlnire :)

Momentul aşteptat întreaga seară:

Şi ca să nu fiu optimistă chiar din prima, mă întreb pentru câţi copii Moşul a venit aşa cum trebuie, cu bucurie şi dragoste, şi câţi şi-au primit cadourile cu un nod în gât, însoţite de "dacă erai cuminte mai primeai şi..." sau "altă dată ai grijă cum te porţi" sau "de data asta ai primit cadourile, dar fii atent/ă că altădată....". Mă întreb câţi adulţi ar accepta un cadou însoţit de enunţuri moralizatoare, care să le taie toată bucuria şi încântarea. Mă întreb cât de amar ar fi gustul care le-ar rămâne după o astfel de întâmplare şi mă mir cât le e de uşor aceloraşi adulţi să uite cât de pură e bucuria copiilor şi cât de mult ar trebui lăsaţi să o simtă aşa cum le stă lor bine, cu toată fiinţa lor mică. Ar trebui să ne învăţăm copiii să-l aştepte pe Moş cu dragoste, fără spaime şi fără fricile induse, că ar putea rămâne fără cadouri. E crud şi inuman să-i faci să aştepte cu drag o surpriză, pe care apoi să o condiţionezi de-a dreptul absurd. Haideţi să dăruim din toată inima, atunci când dăruim, fără să aşteptăm nimic altceva în schimb decât bucurie şi fericire. Ştiu sigur că astea o să le primim doar privind în ochişorii mici şi strălucitori.

Crăciun fericit!

Un an de rahat

Nu-i chiar revenirea în forță pe care mi-o doream eu, da' câteodată nu iese chiar cum vrem, sunt sigură că ştim cu toţii. Postarea asta o tot rumeg de vreo două luni; m-am abținut, în ideea că poate se repară lucrurile pe final de an, dar văd că nu-i cazul, ba dimpotrivă.
Mă bucur că se termină anul ăsta, din tot sufletul. Încă mai am speranțe privitoare la cel ce vine :D. Om vedea. Wishlist-uri nu mai fac, că fac degeaba. Doar sper să nu mai am încă un an asemeni ăstuia.
Ca să nu fiu chiar nedreaptă de tot, recunosc că am trecut şi prin experiențe frumoase: două nunţi dragi, o minivacanţă în Italia (Alla a rămas foarte impresionată de turnul din Pisa, îl construieşte şi-l recunoaşte peste tot; acuma tocmai construieşte unul din bigudiuri). Am (re)întâlnit oameni dragi. Am fost în general sănătoşi cu toţii (lăsând la o parte depresia mea, din care încă mai ies; trăiască tinctura de sunătoare!).
Părţile mai puţin bune.... poate că n-or fi aşa multe, dar sunt cu greutate. Ultima - tocmai mi-am pierdut un bunic, aşa, ca o încununare a acestui minunat an. Şi încă mai sunt câteva zile, nu m-aş mira chiar deloc să mai intervină câte-o chestie, numai aşa, pentru păstrarea exerciţiului. O amendă, ceva?
Tonul optimist al anului a fost ţinut şi de încercările mele de-a-mi găsi de lucru. Pe lângă criza financiară super adâncă, simt şi eu nevoia să mai fac şi altceva decât să stau acasă (nu că asta ar fi ceva sub demnitatea mea, îmi place să stau acasă şi s-o văd pe Alla minunându-mă în fiecare zi, doar că am început să simt nevoia să mai ies, dupa trei ani). În aproape opt luni am fost la trei interviuri (nici unul pentru ce aş fi vrut eu, dar ar fi fost ceva de lucru; din păcate am fost doar la interviuri şi atât). Ba, patru, dacă îl număr pe cel mai recent, pentru un post care mi se potriveşte ca o mănuşă. Doar că-i la vreo 300 de km.
Nu mai am chef de scris, că intru iarăşi în groapă. Promit că o să fiu mai veselă de-acuma :D Măcar pentru că se termină anul!

Trei ani ca trei zile

Azi.

Pe scurt, despre minune

Rămăşiţe de cuvinte copilăreşti:
gâdimă-lă
desface-mă
râctie (pentru hârtie, deşi foloseşte şi varianta corectă).

În rest nu îmi mai amintesc să mai stâlcească cuvinte. Doar le inventează :D
Şi are nişte construcţii de ne lasă mască uneori.

Într-o dimineaţă ne spune s-o îmbrăcăm.
De ce, unde vrei să pleci?
La magazin, să cumpăr una-alta

Acum tocmai face o listă de cumpărături, draga de ea îmi cumpără şi mie cremă, că nu mai avem :D Şi drojdie :))

Buni, ar fi posibil să vii şi tu la Bistriţa?

Ieri îi spune lui Dragosh: tata, tu şi Migu sunteţi fooooaaaarte lucrători!

Mă surprinde zi de zi cât de multe înţelege (şi asta nu de azi, de ieri), cât de mult putem colabora, cât de mult ne putem baza pe ea să ne ajute la diverse (când vrea, desigur :D).

And the winner is

M-am uitat pe Histats, să văd ce căutări aduce lumea pe-aici, pe la noi. Cîştigătorul lunii mai e ăla/aia care a căutat "el e cu o ea dar il intereseaza cealalta.cealalta e cu un altul si totusi parca parca ar interesa-". Nu ştiu cât i-a luat să ajungă aici, că eu m-am plictisit pe la a zecea pagină, da' o fi fost perseverent/ă. Când o să mă plictisesc foarte tare o să mai caut, că-s oarecum curioasă să văd pe ce pagina a ajuns :))

Timeless

De ieri


Şi de azi

Babysitting anyone? :D

Idei, vreau idei: cum procedăm în 15 august, la concert? E o pauză cam mare, se intră pe la 4, la 7 începe Cargo şi pe la 9 Maiden. Cum fac? La concert vreau (şi la preţul ăsta nu-l mai prindem). Da' Alla? Dacă n-ar fi vorba de somn, n-aş avea nici o grijă, da' aşa ce fac? I-am pus Fear of the dark să văd dacă-i place, părea că da :D Dar e cam mult, totuşi, atâta timp într-un loc, fără distracţii pentru ea. Deci?

Heavy rotation, da' până când?

Nişte piese faine de care o să mă satur dacă le mai dau ăştia de la Guerilla de 100 de ori pe zi :D

Nu am chef. Şi totuşi

1. Am o restanţă la Mamiţuni, leapşa cu jucării. E acolo, în cap, la căldurică. Da' de reuşim s-o şi scoatem la lumină. Alături de ea zac alte câteva postări de geniu :D

2. Vecinu' psihopat ne-a trimis zilele astea poliţia pe cap, sub pretextul că dăm radioul tare (ştiu, şi eu m-am prăpădit de râs). Pentru c-a sunat la 112, poliţiştii au fost nevoiţi să vină, dar erau şi ei destul de încurcaţi. Mai că ar fi râs un pic. Dacă aveţi idei strălucite despre cum putem să-l facem să-şi iasă (de tot) din minţi (legal, of course :P), ziceţi!

3. În august mergem la Maiden, da? Dacă tot fac ei efortul şi vin până la Cluj, deci n-avem de ne trambalat până la capitală... (deşi promit să fac şi efortul ăsta dacă mai vine Cohen). Puteau să vină totuşi cu cinci zile mia repede, să mă sărbătorească :D

Bittersweet (rezumat de călătorie)

În sfârşit, acasă. Nu zic, e bine pe drum, da' nici în curtea proprie nu-i rău, if you know what I mean. A fost o călătorie cu ups and downs, poate ceva mai mult decât de obicei. Ori poate le-am simţit eu mai acut din varii motive. Pentru că a fost o călătorie nu doar fizică, o s-o împart în episoade de inimă, aşa cum le-am simţit eu.

La Bistriţa Alla a descoperit ringhişpilul (Christo, este definiţie pentru el în Dex aşa cum l-am scris, ştiu că vine din germană :P); eu l-am redescoperit, cu aceeaşi încântare ca şi ea. Ne-am dat de câteva ori, până ni s-au terminat rezervele financiare cu care ieşiserăm în parc. Sweet. 

***

Pe drumul spre Buzău am avut parte de numeroase discuţii legate de hamac. Nu ştiu dacă-şi chiar aduce ea aminte sau ştie doar din poveştile noastre, dar a tot povestit despre cum a dormit ea în hamac anul trecut, tot la Buzău. Deja aştepta cu nerăbdare să ajungem şi s-o dea Mia :). Acolo l-am găsit şi pe Tudor-verişorul, foarte interesat de cocoşi :D. Alla a străbătut uliţa (deci da, nu chiar în Buzău, lângă) desculţă, simţind nevoia unui masaj bun la tălpi. A interacţionat ok şi cu Tudor şi cu adulţii, a fost bine (şi scurt, poate fi şi ăsta unul dintre motive). Sweet. 

***

De la Buzău am pornit spre Constanţa, să vedem prieteni dragi. Au fost două zile şi-un pic intense (din motive de ochi-pe-copiii mişcători şi ochi-pe-bebeluş) dar bune pentru suflet. M-am simţit tare bine să-i revăd şi m-am simţit tare frumos că suntem cu Alla acolo, fără presiuni inutile, fără aşteptări nelalocul lor (pentru nici unii din noi). Alla şi Vladimir au reluat cunoştinţa făcută acum aproape doi ani, de data asta de pe poziţii oarecum similare (acum doi ani Alla se târa doar, nu avea spor la prins jucării :)) ). Evident că au avut şi de împărţit diverse, cum e şi normal să facă pruncii puşi împreună fără să aibă neaparat timpul necesar pentru acomodare. Cred că Vladimir şi-a simţit un pic încălcat teritoriul, că Alla ia repede totul în primire :D. (Pe mămica lui Vladimir am simţit-o un pic stresată şi tare aş fi vrut să fie liniştită şi calmă, că n-avea de ce să se agite :) )  Bittersweet.

În a doua seară am convins-o pe Alla să facă baie şi l-a invitat pe Vladimir alături de ea. No aia distracţie! N-am reuşit să-i scoatem din cadă decât după aproape o oră de bălăceală. Şi culmea culmilor, copiii noştri reticenţi din cale-afară la spălatul pe cap s-au spălat unul pe altul turnându-şi apă cu jucăriile fără să zică nici mâc. Alla nici n-a băgat de seamă când i-am pus şampon, era prea ocupată să-l clătească pe Vladimir :)). Super sweet.

Am fost împreună la Acvariu şi pe faleză, altă distracţie. Copiilor le-au plăcut peştii şi le-a plăcut la culme să alerge pe lângă balustrada de la marginea falezei şi să se lase stropiţi de valuri. În prima dimineaţă, lăsând gazdele să se refacă (deh, nu toată lumea e aşa matinală ca noi :P) am mers la o plimbare pe malul mării. Am adunat scoici ajutaţi de Alla, apoi ea şi-a găsit de lucru cu nişte tribune, le-a luat pe toate la rând, s-a cătărat şi s-a agăţat de tot ce-a putut (cum ar veni, şi-a făcut gimnastica de dimineaţă). Mi-ar fi plăcut să stăm mai mult, să putem şi noi, adulţii, să povestim mai mult. Însă sper c-o să mai avem ocazia :). Sweet.

***

La Bucureşti am ajuns relativ repede şi relativ odihniţi, a dormit Alla aproape într-una pe autostradă. Am făcut o vizită scurtă (pe motiv de comision bunicesc) la nişte rude de-ale mele, apoi am plecat spre parc, unde ne-am întâlnit din nou cu Tudor. Alla s-a simţit ca acasă, s-a descălţat şi-a purces gospodăreşte la încercat tot ce se putea încerca pe-acolo. Ne-am mai întâlnit apoi cu o mamică dragă mie şi cu fetiţa ei ca o zână mică. Din păcate tot pe fugă, era destul de târziu (cine se scoală de dimineaţă...) şi Alla cam obosită, a avut nişte episoade pe care eu nu ştiu prea bine cum să le gestionez. A început de curând să se manifeste foarte vehement în anumite situaţii, situaţii în care altă dată putea fi destul de colaborativă. A vrut morţiş trotineta Deliei, care era gata să negocieze un fel de întelegere însă n-a prea avut cu cine. Până la urmă s-au împăcat cumva, cam cu multe lacrimi însă. Eh, o să treacă astea şi vor veni altele, sunt liniştită :). Bittersweet.

A doua zi în Bucureşti am petrecut-o destul de casnic, cu o vizită la Ikea şi apoi lenevit pe-acasă. După-masă ne-am hotărât să ieşim puţin totuşi şi am ajuns în Herăstrău, unde Alla a descoperit cu încântare un carusel mic pe care s-a tot dat. Ar fi trebuit să ne mai întâlnim cu nişte oameni dragi, din păcate turma de unumai-şti care au pornit la drum de vineri (norocul nostru, de altfel, că aşa am avut drumul relativ liber sâmbătă spre Braşov) ne-a zădărnicit planurile. Bittersweet.

***

La Braşov am ajuns surprinzător de repede, în ciuda 1 Mai-ului muncitoresc, aşa că ne-am permis să nu găsim locul de cazare din prima :D. Că nu scria suficient de mare şi clar, nu de alta. Drept pentru care am făcut vreo 20 de km în plus, să nu ne ieşim din mână. Până la urmă am reuşit totuşi să ne cazăm. Pentru că Alla nu dormise pe drum eu am rămas cu ea (şi am recuperat şi eu ceva restanţe la somn, dacă tot nu puteam face altceva) şi l-am trimis pe Dragoş reprezentant la biserică. Că doar la nunta asta porniserăm, nu? Cu o săptămână înainte, să avem timp să ajungem :)).

Ne-am întâlnit şi cu cealaltă reprezentantă a doişpece-ului şi am ajuns la restaurant. La intrare ne aştepta diagrama cu aşezarea la mese. Totul bine şi frumos, numai că numele miresei suna extrem de ciudat. Adica noi i-am spus ani de zile Celi şi acum o vedeam scrisă acolo drept Maria. Dacă n-aş fi vazut-o aş fi zis că am nimerit la altă nuntă :P. Mi-ar fi plăcut să putem sta mai mult de vorbă toate trei. De înţeles de ce n-am reuşit cu Celi (Maria?).  Bittersweet.

Ar mai fi trebuit să vină o prietenă (împreună cu care am împărţit, cu Celi cu tot, apartamentul timp de patru ani de zile). N-a mai venit, nu ştiu exact din ce motive, mie nu mi-a spus nimic când ne-am conversat pe tema nunţii. Până la urmă, nu scrie nicăieri că o prietenie de liceu tre' să dureze şi după aia. Sau după facultate. Dar consideraţii pe marginea acestui subiect, altă dată :P Bitter extrem.

Aşa cum m-a prevenit de-acasă (mama, eu o să dansez cu Celi, bine?) Alla a dansat aproape într-una, inclusiv braşoveanca :)). Nici măcar mâncarea n-a interesat-o foarte tare. Si, bine-nţeles, de dansat a dansat ea, dar nu cu noi. Preferata, de data asta, a fost Codruţa (tre' s-o întreb cum stă cu spatele :P). Pe la 11 a declarat că vrea să doarmă, aşa că am dus-o la culcare. Am lăsat-o adormită, cu Dragoş, şi am mai rezistat până pe la miezul nopţii, apoi m-am retras şi eu. Sweet.

Duminică dimineaţa, ieri adică, am pornit vitejeşte spre casă. Acum avem încă de despachetat şi de făcut ordine în haosul care domneşte peste tot :P, dar e bine că suntem acasă. Să vedem când şi pe unde ne mai pornim :)