(aproape)Christmas time

The Bradul:

cu un close-up

si cu making of-ul lui

Si ceva bun de astazi, ca si-asa am petrecut toata ziua in bucatarie (alea trei feluri de biscuiti nu vi le arat, da' va zic, is bune!).

Trio Strad la Baia Mare

Am ajuns de curand acasa, dupa inca un concert de suflet. De aceasta data, Trio Strad, cu un program Very Classic (ca pentru melomanii baimareni). Nu ma pricep la muzica pe cat mi-ar placea (si desi o sa mai pierd o tura de admiratori, ca dupa leapsa cu filmele :P o sa marturisesc ca de multe ori mi se pare mai pe gustul meu asocierea dintre muzica si cuvinte decat muzica "goala"; in timp ce tocmai scriam asta mi-am adus aminte de orele de muzica din scoala generala, unde una din note era reprezentata de un test de recunoaste a unor bucati clasice; am luat intotdeauna 10 la testul asta, dar numai pentru ca atunci cand faceam auditiile imi traduceam muzica in cuvinte si notam tot ce-mi aducea in minte bucata respectiva. Daca fac un efort, cred ca-mi pot aminti si azi ce-am scris despre Muzica focurilor de artificii a lui Haendel).

In ciuda faptului ca nu ma pricep si gusturile mele ar putea face linistite pensionul, simt. Mult, intens, cu pasiune. In seara asta asa am simtit, intens, colorat, frumos. M-am lasat purtata de muzica, am dat la o parte ganduri, stres, neplaceri si am ascultat. Si-as mai fi ascultat mult si bine, dar trebuiau si oamenii sa mearga sa se odihneasca, turneul abia a inceput :P

Ieri am fost sa-l vad pe Alexandru Tomescu, pe care am avut onoarea sa-l cunosc cu ocazia concertului din primavara, cu ajutorul Sabinei. I-as fi spus multe, dar fiindca era grabit sa plece la repetitii, in combinatie cu lipsa mea de exercitiu intr-ale haituitului oamenilor (nu-i nimic, repetitio mater studiorum est!) am sfarsit prin a nu spune nimic. Dar probabil mesajele au fost transmise prin privirea deosebit de inteligenta :))

Joi am urmarit concertul de la Bistrita, transmis live pe internet, asa ca am avut o saptamana plina de muzica. Nu se compara totusi un concert urmarit pe un ecran cu unul la care esti chiar acolo, in sala, la doi pasi de artisti, martor la fiecare tresarire, la fiecare zambet spre public, la secundele de liniste perfecta dintre piese sau parti. De aceea regret ca in Baia Mare concertele se tin in general doar la liceul de arta, intr-o sala micuta, care transforma fiecare eveniment intr-o adevarata aventura din punctul de vedere al procurarii biletelor. Dar totul spre binele nostru, asa ne mentinem tineri si in forma :D

Revenind la asta-seara, ma bucur ca am avut inca o ocazie sa ascult muzica frumoasa cantata cu mult sentiment, traita si pe scena si in sala. Ma bucur ca am ascultat-o intre oameni dragi. Multumesc.

Doar un sms. 848. De mâine

Câţi dintre voi aţi trimis sms-uri pentru concurenţii de la Dansez pentru tine? Câţi dintre voi aţi trimis mesaje pentru susţinerea vreunui concurent de la Românii au talent, de la Vocea României şi alte asemenea concursuri? Câţi dintre voi aveţi cont pe vplay, serialepenet sau orice alte site-uri la care plătiţi abonamentul printr-un sms? Aşa-i că-i simplu? Pui mâna pe telefon, apeşi câteva taste şi totul e rezolvat.

Dacă aţi făcut deja asta cel puţin o dată până acum, vă rog eu s-o mai faceţi măcar o dată. De data asta n-o să salvaţi nici o pereche, n-o să faceţi fericit nici un concurent, n-o să vedeţi nici un serial. În schimb o să-l ajutaţi pe Bibi să se apropie cu încă un pas de o viaţă normală.

Toţi cei cărora vă vine să leşinaţi când vedeţi un ac sau o perfuzie (me included), gândiţi-vă că Bibi face lunar transfuzii. Şi e un copil de doi ani. Luaţi telefonul şi ajutaţi-l să scape de ele. Nu-i nimic dacă nu aveţi telefon, puteţi dona direct în conturile deschise pentru el.

Aveţi o săptămână în care puteţi trimite sms-ul. Din 10 pana in 16 decembrie, trimiteti un mesaj la 848. Pentru Bibi. Aţi văzut ce ochi albaştri şi mari are?




*De pe 10 pana pe 16 decembrie, printr-un SMS la 848 (numar valabil in retelele Vodafone, Orange si Cosmote) se doneaza 2 euro;
*la Romtelecom, tot intre 10-16 decembrie, puteti dona:
0 900 900 301- 10 euro/apel
0 900 900 303 – 3 euro/apel
0 900 900 305 – 5 euro/apel
*Nu se percepe TVA.

Mai trebuie aproximativ 100.000 de euro. Un sms e 2 euro. Nu vă gândiţi că o să trimită mesajul alţi 50.000 de oameni. Oricum trebuie mai multe mesaje, pentru că nu toţi banii vor ajunge la Bibi, din păcate, o parte se vor opri la operatorii de telefonie. Dacă vreţi să evitaţi asta, donaţi direct. Dar ajutaţi-l. 


Dacă vă vine greu să daţi pur şi simplu banii (ştiu că e greu pentru mulţi şi nu judec pe nimeni!) cumpăraţi cadouri pentru cei dragi de pe pagina lui de Facebook. Sau pândiţi donaţiile de pe blogul Bogdanei, puteţi găsi lucruri interesante şi acolo, iar banii ajung toţi la Bibi. Orice picătură contează pentru Bibi.   

Filme ba şi filme da

Am primit o leapşă despre filme, cum să nu mă supun? (cu ceva întârziere, totuşi, dar mai bine mai târziu decât niciodată :P). Oricum, n-am pierdut vremea degeaba până acum, m-am tot gândit la filme pe care nu le-aş mai revedea de bunăvoie şi nesilită de nimeni niciodată.

Îmi place să mă uit la filme (nu chiar la fel de mult cât îmi place să citesc, dar în ultima vreme filmele se dovedesc mult mai uşor de menegiuit decât cărţile). Nu cred că există vreun gen de filme pe care să nu-l înghit deloc, fiecare are părţi bune şi mai puţin bune. Dacă e totuşi să fac o ierarhie, aş pune în frunte Sf-ul, fantasy-ul, horror-ul, musical-ul, în vreme ce romance-urile s-ar afla mai către coada topului.

Oricâtă aplecare aş avea pentru horror, trebuie să spun că sunt filme pe care le evit din start. Dacă e cu killing sprees şi curge sânge încă din generic, cel mai adesea îl las nevăzut (asta în cazul în care ştiu de la început despre ce e vorba, că am mai avut şi surprize...). Nu mă deranjează dacă apare vreun monstru care hăcuie totul în jur, începe în schimb să mă deranjeze când monstrul e om. Dacă are măcar două capete, colţi de juma' de metru ori îşi croieşte drum prin diverse măruntaie, it works for me. Dacă e om şi începe să se înarmeze cu fierăstraie, acizi, cuie şi cine ştie mai ce (din pur psihotism, fară să fie şi chestii misterioase la mijloc, ca într-un Shinning, de exemplu), sorry, I'll pass.

Acestea fiind zise, am câteva filme pe care le-am văzut şi la care n-o să mă mai uit vreodată (fiind în deplinătatea facultăţilor mintale şi fizice).

Seven - lasă că-i cu psihopaţi, dar mai e şi cu Brad Pitt pe deasupra.

Fargo - nu că m-aş fi aşteptat la cine ştie ce de la fraţii Coen (au totuşi şi chestii faine), dar despre ăsta auzisem numai de bine. Mi s-a părut că am pierdut o oră jumate din viaţa mea absolut degeaba. Puteam face sex în timpul ăla...

1984 - brrr. (link direct spre film, pentru amatori). Poate că eram eu într-o perioadă prea veselă pe vremea aia, însă mi-a lăsat aşa un gust amar, de neajutorare, că nu mă mir că m-am bucurat enorm când s-a terminat cursul ăla de engleză din anul întâi când l-am văzut. Bine, poate în starea de acum mi-ar chiar plăcea :D, dar nu cred să încerc, totuşi. Nu zic că nu e un film bun (cartea mi-a plăcut mult), zic însă că nu aş mai vrea să retrăiesc sentimentele pe care le-am avut când l-am văzut.

Cândva în generală am văzut un film pe care nu mai ţin minte cum îl chema, ceva cu o fosilă descoperită undeva; care nu prea era fosilă, din moment ce sugea creierele oamenilor (prin ochi...). Poate l-a mai văzut cineva şi ma luminează. Nu l-aş mai revedea pentru că din câte ţin minte a fost destul de prost, plus că vreo lună după ce l-am văzut nu m-am putut duce noaptea la baie decât dacă aprindeam toate luminile în drum. Just in case. (Între timp m-am lămurit, era Expresul groazei, încă nu l-am găsit pe IMDB).

Last year at Marienbad - se poate să fie un film extraordinar, însă eu n-am înţeles nimic-nimic din el. În afară de cazul în care erau toţi morţi, it makes sense then, dar mă îndoiesc totuşi că despre asta era vorba.

Mulholand drive - nu-s mare făniţă a lui David Lynch, Twin Peaks mi-a plăcut dar în rest n-am găsit altceva ce să înţeleg. Drept e că nici n-am căutat foarte mult, că nu m-a convins foarte tare.

Cidade de Deus - tocmai întoarsă după 6 luni de Portugalia, m-am îngrozit de câte înjurături am auzit în filmul ăsta. Plus violenţa absolut gratuită (există, ştiu, dar nu ţin neaparat s-o şi văd).

Pulp fiction - am văzut jumătate, mi-a ajuns, never again. Tot pe-acolo se încadrează Kill Bill.

I know what you did last summer a fost o surpriză cu totul şi cu totul neplăcută de pe vremea liceului. Eu şi prietena mea voiam să mergem la un film uşor, de vară, ceea ce şi părea ăsta. Şi unde nu începe hăituiala cu captain Hook, de ne-a stat toată distracţia în gât.

Dacă aş sta să mă gândesc, sigur aş mai găsi o mulţime de filme pe care nu le-aş mai revedea (again, nu pentru că n-ar fi bune, ci pentru că mi-a ajuns mie să le văd o dată). Astea mi-au venit în minte destul de repede. Poate mai updatez lista pe parcurs.

Am însă şi filme la care m-am uitat cu plăcere de mai multe ori.

În topul vizionărilor (la vârsta asta nu mai e neaparat şi în topul preferinţelor, dar pe vremea aia eram adolescentă şi-l adoram pe Robert de Niro; I still do), văzut de vreo 10 ori, cred, e Cape Fear. Mamă, Robert!

Un altul revăzut de câteva ori, cu plăcere de fiecare dată (şi acum sper să nu decad în ochii admiratorilor) e Şapte mirese pentru şapte fraţi. Mă distrează aşa de bine de fiecare dată, că nu pot să nu-l menţionez. E relaxant, are muzică faină şi nişte clişee de anii 50 de-a dreptul adorabile.

Aş vedea oricând orice film făcut de Hitchcock. Domnilor, se pot face filme horror şi fără să curgă râuri de sânge. Spaimele ascunse din sufletele telespectatorilor pot fi stârnite şi fără atentate la bunul gust. Poţi vedea un film care să te facă să tremuri şi dacă nu ţi-i greaţă cinci zile după aia.

Mi-a plăcut mult O brother, where art thou, o Odisee a la fraţii Coen (de data asta un film bun). Turturro rulz!

Usual suspects - Kevin Spacey e un alt favorit de-al meu (de văzut şi The life of David Gale ori K-Pax) - mi-a plăcut pentru mind-games-urile lui.

Câteva din filmele făcute după Stephen King (încă mare amatoare a cărţilor lui) - Închisoarea îngerilor, Culoarul Morţii, Shinning, Needful things.Nu întotdeauna filmele lui sunt la fel de faine ca şi cărţile după care sunt făcute, astea mi s-au părut ok. Tot dintr-ale lui, mi-am adus aminte în urma "conversaţiei" cu Moni de Stand by me. Fain, fain, fain.

Mi-e clar că topul ăsta e făcut foarte la repezeală (de fapt nici nu e un top, am scris ce mi-a venit în minte, fără mari eforturi). Ştiu că au rămas filme foarte bune pe dinafară, şi nu prea cred să vină vremea în care voi reuşi să fac o selecţie riguroasă de filme da şi filme ba - aici am trecut doar câteva în revistă şi-s conştientă că e o listă cu mari lipsuri. Dar decât să fac ca şi cu leapşa de la Mamiţuni, rămasă nefăcută de mai bine de un an (ruşine, huooo!), mai bine aşa, cu lipsuri. Cine mai doreşte să scrie despre filme, să preia leapşa, eu o sa citesc cu drag.

Mâţa 3D şi o vizită nocturnă

Ieri am avut vizitatori neaşteptaţi (pentru Alla, surpriza a fost pentru ea), de la Cluj - unchii ei, cum zice mai nou. S-a bucurat mult şi, deşi habar n-avea că urmau să vină, le-a tot declarat că abia-i aştepta :)

Când vin ei, noi nu prea mai existăm, nu ne vrea prin preajmă, ba chiar uneori ne trimite de-acolo cam ferm :D. Pentru că aveam deja nişte planuri pentru ieri (am sărbătorit un prieten mic, Andrei-şoricelul) am lipsit vreo două ore de-acasă. Spre deosebire de alte vizite, de data aceasta a acceptat extrem de repede să ne întoarcem, pentru că ştia cine-o aşteaptă. Am găsit deci soluţia pentru adus copilul acasă din vizite :)), să vedem acuma cum ne descurcăm cu logistica, ăia 150 de km de la Cluj nefiind chiar aşa uşor de făcut.

Aseară am ajuns până la urmă la mall, la cinema - pentru Alla prima experienţă de felul ăsta. Direct la 3D (la Motanul încălţat), să nu ne încurcăm cu mărunţişuri. N-a fost cine ştie cât de impresionată, la un moment dat au şi deranjat-o ochelarii. Plus că după ditamai stacana de suc (pahare cu miorlăitoarele, desigur) a şi făcut vreo trei drumuri la baie. Şi ghiciţi a cui voce se tot auzea din când în când in sală? :P. Bine, în sală (mai puţin de un sfert plină, de altfel) erau în cea mai mare parte copii, se mai auzeau şi alţii, dar a noastră are o sirenă model deosebit, cunoscătorii ştiu :).

Când a venit vremea somnului, a declarat că ea doarme cu Gina şi Flo, ceea ce a şi făcut. Cândva pe la 2-3 am auzit uşa, m-am trezit năucită şi i-am făcut loc în pat, dar mi-a spus că a venit doar în vizită, îi spusese lui Flo că se întoarce imediat, şi "nu ştii că nu-i frumos să minţi?". Cândva spre 5 am văzut lumina aprinsă în camera lor, apoi a venit să doarmă de tot cu noi. Am întrebat-o de lumină şi mi-a spus că s-a jucat puţin, da' Gina şi Flo dorm. Mda, ca la Gestapo, cu lumina-n ochi :D.

După toate astea, ghiciţi cine s-a trezit prima din toată casa? Ceva mai devreme de 7 jumate? Exact, Alla :). Care s-a dus înapoi în camera unchilor şi s-a jucat "cu ei" până pe la 10, chit că ei dormeau duşi :D.

Mâine mergem într-o altă vizită, şi eu mă gândesc la strategii de venit acasă când o fi vremea. Asul din mânecă s-a duuus....