Lecţia de arheologie

De vreo două săptămâni Dragoş lucrează pe un şantier arheologic în Centrul Vechi al oraşului, lângă Turnul Ştefan. Turnul face parte dintr-o veche biserică, în aceeaşi zonă există acum încă două biserici şi cândva se pare că au mai existat două, tot acolo, pe care le-au descoperit acum, săpând. Din cauza multitudinii de biserici din zonă, săpătorii descoperă acum şi multe schelete umane, din cimitirele adiacente bisericilor.
Când a auzit Alla ca-i rost de săpat şi de găsit oase, a tot cerut să mergem şi noi la şantierul arheologic (pronunţă foarte fain şantierul arheologic, să-l diferenţieze de celălalt şantier unde lucrează Dragoş, tot în Centrul Vechi, viitoarea crâşmă de jazz :) ).

Vineri am ajuns în sfârşit şi noi acolo (eu mai fusesem într-o zi fără ea, că era în Coruia), pe la 3 dupămasă, însă şantierul era deja închis. Ne-am întâlnit cu Dragoş la Muzeul de Istorie (când noi am ajuns la şantier ei tocmai ajunseseră în curtea muzeului cu roaba de oase, am trecut unii pe lângă alţii pe drumuri paralele). Am intrat în cartierul general al celor de-acolo. Lumea Allei, erau vreo 20 de cutii de oase acolo :D, plus Oana, prietena ei de la muzeu :). Şeful secţiei de arheologie a început să-i explice una-alta despre oase, Alla l-a ascultat foarte atentă şi implicată.

Am primit cheile de la şantier, să vadă şi ea săpăturile. A fost încântată, n-a ratat niciun oscior, pe toate ni le-a arătat. De cioburile de vase a fost mai puţin interesată :)). Ar fi vrut să şi coboare în săpătură, nu s-a putut însă. Data viitoare luăm casca de acasă, să fim pregătite ;). Înapoi la muzeu şefu' i-a arătat o parte din comorile găsite - bucăţi de monede, un inel, piese de cupru folosite la haine (moşi şi babe, pentru cunoscători). Am mai vizitat biroul unuia dintre muzeografi, care face replici de bijuterii si diferite alte obiecte (fibule, monede), i-a plăcut şi acolo.

 Grinzile pe care a fost construit oraşul vechi (din motive de mlaştină :D)

Mama, uite scheletul!

Tu l-ai dezgropat, tata?

Vreau să văd mai bine

Şi ce face Marius aici?

Mi-e cam mare inelul ăsta

Mi se pare important ca un copil interesat de un anumit domeniu (la un moment dat), să poată avea acces la informaţii actuale din domeniul respectiv, să poată primi informaţii la prima mână, de la cei implicaţi direct. Cred că dacă în locul orelor de istorie extrem de plictisitoare din şcoală am fi mers să vizităm măcar câteva dintre locurile despre care doar citeam, azi aş fi ştiut ceva mai multă istorie decât ştiu acum (adică mai deloc, spre ruşinea mea, însă chiar nu m-a atras deloc-deloc!). Mă bucur că avem destul de multe oportunităţi de a-i satisface Allei curiozitatea într-un mod interactiv şi interesant  pentru ea. Îmi place când poate pune mâna pe ce-o interesează, poate primi explicaţii pertinente, e perfect când întâlnim oameni care înţeleg curiozitatea unui copil şi ştiu cât de important e ca ea să fie satisfăcută. Aş vrea ca tot mai mulţi oameni să înţeleagă asta şi să nu mai vadă în şcoală singurul mod de educare a unui copil.