Cine mi-au văzut, cine-au cunoscut? Remember provocarea de acum o sută de ani, rămasă singură până acum? :)
Oraşul ăsta e o încântare pentru toate simţurile, de-aceea-l iubesc.
Pentru văz: sute de nuanţe de roz condimentate din loc în loc, la nivelul
acoperişurilor, cu izbucniri de verde şi cu o mare de culori la nivelul
privirilor. E maroul pielii, e sângeriul cărnii, e curcubeul condimentelor,
albul şi negrul djilabalelor tradiţionale, rosul eşarfelor, portocaliul
pepenilor, albastrul vaselor de ceramică, auriul opulent al bijuteriilor
fantastice. Priviri furişate ori, dimpotrivă, atent-măsurătoare, venite de pe
feţele înţelepte, marcate cu hărţi din riduri. Modele complicate desenate cu
henna pe mâini şi picioare, care pentru ochii profani sunt doar atât, modele,
în vreme ce pentru posesoare spun poveşti numai de ele ştiute. Mozaicuri
desăvârşite văzute fugar printre porţile caselor ori pe sub arcadele elegant
arcuite.
Pentru auz: un vacarm melodios şi dătător de dependenţă, cu strigăte de
„Insha’Allah” la ceasurile rânduite, cu vociferări aparent furioase ori
deznădăjduite atunci când se încheie o negociere în souk. Sunete guturale dar
pline de ritm şi viaţă, un cântec din „O mie şi una de nopţi” cântat pe mii de
voci. „As-Salaam-Alaikum”-uri din toate părţile, oriunde intri, pe tonuri
grave, calme, ori repezite şi uşor răstite. Femei ciripind pline de viaţă,
oprindu-se brusc când se simt privite. Îndemnuri strigate către caii şi
măgăruşii înhămaţi la trăsuri ori căruţe încărcate. Mii de paşi răsunând pe
străduţele înguste, ecouri aruncate dintr-o parte în alta înainte de a se pierde
spre cer.
Pentru gust: ah, e prea mult. E-aproape extaz, amestecuri nemaiîncercate de
arome şi gusturi, mâncăruri potrivite nu doar pentru gură ci şi pentru nas,
pentru ochi şi pentru inimă. Senzaţii delicioase când dulciurile miniaturale
înecate în miere ţi se topesc în gură, când iaurtul răcoritor se combină cu
salata de fructe la o tarabă din marginea soukului, când portocalele zemoase
îşi lasă sângele în pahare chiar sub ochii tăi încinşi de căldură, când aromele
bucatelor tradiţionale, incredibil de gustoase, îţi deschid în faţă căi
neumblate.
Pentru simţul tactil: senzaţii nebune, de rămas pentru totdeauna cu tine.
Atingerea fină a mătăsii pe pielea fierbinte, asprimea ţesăturilor din lână,
ciocniri involuntare în vreme ce străbaţi marea fremătătoare de oameni,
greutatea plină a vaselor ce ţi se cuibăresc în căuşul palmei, încolăcirea
delicată a brăţărilor ce par să fie făcute anume pentru braţele tale, palmele
scufundate în mirodenii - pipăind, gustând cu buricele degetelor aromele
cunoscute doar din poveşti, fâlfâitul fin al eşarfelor în vreme ce ţi se încolăcesc
pe după gât, gâdilatul amuzant al pensulelor muiate în henna răcoroasă, aroma
puţin aspră a pielii arse de soare, mâini bătătorite ce te ating trăgându-te în
corturi plăsmuite parcă după peştera lui Ali-Baba.
Pentru miros: un amalgam imposibil de întâlnit altundeva. Dulceaţa
prăjiturelelor se amestecă cu asprimea piperului, cu uşoara amăreală a
şofranului, cu izul înţepător al scorţişoarei ori cardamomului. Aroma
„clătitelor” tradiţionale pregătite chiar acolo, pe stradă, care te prinde de
nas şi nu te lasă să te îndepărtezi până nu le încerci. Aburi îmbietori de care
nu mai poţi scăpa odată ce ai făcut imprudenţa să ridici capacele tajinelor.
Aroma de mentă ce pluteşte în toate cafenelele şi la toate terasele pe lângă
care treci, îmbiindu-te să mai ceri doar un pahar. Mirosul înţepător din
souk-ul vopsitorilor, care pe de o parte te trimite repede de-acolo în vreme ce
pe altă parte te cheamă mai aproape, să simţi mai mult, să vezi mai mult, să
înţelegi mai mult, să iubeşti mai mult.
De asta-mi place mie oraşul ăsta, pentru că e o încântare pentru toate
simţurile.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu