Disneyland Paris: experienţa noastră + chestii de ştiut

După cum am promis în postarea trecută, revin cu detalii despre ziua petrecută în Disneyland.

În primul rând, Disneyland nu e un parc, ie două - Disneyland clasic si Disney Studios. Ambele se află în Disney Village, un spaţiu imens ce cuprinde, pe lângă parcurile sus-menţionate, câteva hoteluri, restaurante, cinematografe. Întregul complex se află la vreo jumătate de oră (hai 40 de minute) de mers cu trenul de Paris. Cei mai mulţi vizitatori ai Disneylandului cumpără pachete in Disney Village - nu ies de-acolo decât eventual pentru o tură de cumpărături la super-mall-ul din apropiere, Val d'Europe. Având cazare la hotelurile din zonă, ajung uşor în parc şi au biletele de intrare incluse în preţul sejurului. Mie nu-mi sună prea bine varianta asta pentru că: 1. Dacă stai acolo, şansele să te trambalezi până-n Paris scad destul de mult, nu vezi practic nimic din oraş; 2. Mi se par cam scumpe (în aprilie, când căutam eu variante de mers la Paris/Disney găsisem o ofertă pentru 2 nopţi şi 3 zile de vizitat parcurile, pentru noi două, la peste 800 de euro; la asta trebuia să adăugăm biletele de avion şi transportul la/de la aeroport; scump, dom'le, scump!).

Noi am mers în Disneyland, Disney Studios nu prezintă în momentul de faţă interes pentru Alla, aşa că n-ar fi avut rost să luăm bilete şi pentru el. În funcţie de interese şi de disponibilitate, biletele se pot achiziţiona în diverse combinaţii: bilet de o zi/un parc, bilet de o zi/două parcuri (greu realizabil!), două zile/două parcuri, până pe la cinci zile/două parcuri. Există şi trei variante de bilet anual, care permit intrarea între 280 şi 365 de zile/an (pentru fanii înrăiţi). Biletele se pot cumpăra atât direct la intrarea în parc, cât şi online (recomandabil). Dar există niste tips and tricks-uri pe care e bine să le ştiţi. Dacă vreţi să cumpăraţi biletul direct de pe site-ul Disneyland Paris e bine să alegeţi limba franceză, respectiv regiunea Île-de-France, pentru că aşa aveţi acces şi la biletul Francilien care nu mai apare în celelalte variante şi care costă 35 euro/persoana (pentru o zi într-unul din cele două parcuri), spre deosebire de 59 de euro/persoană dacă simţiţi că nu vă puteţi baza pe franceza învăţată la şcoală. Biletul Francilien nu e disponibil la intrarea în parc, se vând doar un anumit număr de bilete pe zi, de aceea e bine să-l cumpăraţi din timp, e valabil doar pentru data cumpărată iar in weekend sau în zilele de sărbătoare preţul creşte la 41 de euro. Însă v-aş recomanda puternic să evitaţi week-end-urile şi sărbătorile (ba chiar şi miercurea, zi liberă pentru şcolarii francezi). Noi am cumpărat biletele online de la Fnac şi pentru un euro în plus le-am primit prin e-mail aşa că le-am tipărit de acasă, să nu mai avem de stat la coadă la casa de bilete ori să avem de căutat prin Paris vreun Fnac de unde să le ridicăm.

În parc se poate intra cu mâncare şi apă (nu că acolo n-ar fi, dar sunt la preţuri destul de mari), precum şi cu cărucioare, dacă aveţi. Dacă nu aveţi dar presimţiţi c-o să fie greu să vă deplasaţi cu pruncu-n spate o bună parte din zi, există varianta cărucioarelor de închiriat de-acolo - am văzut parcul plin de ele.

Noi am pornit la drum din Savigny pe la 8 jumătate, şi trei trenuri mai târziu eram ajunse în parc, chiar la ora deschiderii (10). Pentru că am ajuns chiar la început, la primele atracţii n-am avut de stat deloc la coadă, însă pe măsură ce parcul se aglomera, au crescut şi timpii de aşteptare. Există însă soluţii şi pentru asta. La atracţiile cele mai solicitate există varianta Fast Pass-ului - este un bilet care-ţi oferă trecere prioritară la atracţia respectivă într-un anumit interval de timp. Procedeul este următorul: în locaţiile unde există posibilitatea de-a lua un FP sunt nişte automate care-ţi listează un bilet pe care e trecut intervalul de timp în care te poti prezenta ca să intri fără să stai la ditamai coada. Fast Pass-urile astea sunt gratuite şi le obţii scanându-ţi biletul de intrare. În general poţi să vii cam după o jumătate de oră pentru a intra la atracţia respectivă (dacă mergi la 2 să-ţi iei un FP pentru Star Tours, de exemplu, o să primeşti un tichet care-ţi permite intrarea intre 2.30 şi 3; posesorii de FP intră prin altă parte decât ceilaţi şi au de aşteptat eventual vreo 5 minute faţă de 30-40 la coada normală).

Parcul e împărţit în câteva zone: Main Street, Fantasyland, Frontierland, Discovery land şi Adventure land. De jur împrejur circulă un trenuleţ care are patru staţii pe parcurs (mai puţin în Adventure land) şi cu care vă puteţi deplasa (gratuit) de la o zonă la alta (nu că pe jos ar fi greu). Peste tot răsună o muzică de desene animate, care după o vreme vă poate da dureri de cap; noroc că nu-i foarte tare! În fiecare dintre aceste zone există atracţii specifice. Unele dintre ele au restricţii legate de înălţime (de la 80 de cm la 134 de cm). Din păcate din această cauză noi am ratat un montagne russe pe care ne-ar fi plăcut să-l încercăm.

Am ajuns prin toate zonele (am avut timp, am petrecut în parc 10 ore!!!); pe Main Street sunt multe magazine de souvenir-uri, cam aceleaşi peste tot şi la aceleaşi preţuri (mari :P) peste tot, aşa că nu pierdeţi prea mult timp prin ele. În zonele tematice mai găsiţi de cumpărat şi unele obiecte cu specific (de ex. costume de piraţi în Adventure land). Alla a vrut neaparat cordeluţa de Mickey Ucenicul Vrăjitor (m-am bucurat că n-a ales una cu muuuulte paiete roz, bleah!) pe  care din păcate am pierdut-o vineri, în drum spre aeroport. Deci nu uitaţi, dacă mergeti la Disney spuneţi-ne, că vrem o cordeluţă!

N-am apucat să încercăm chiar toate atracţiile (unele nu ne-au interesat, la altele n-am avut acces) însă am avut o zi destul de plină. La cele care ne-au plăcut mai mult am mers de mai multe ori (trenuleţul Big Thunder Mountain ori Piraţii din Caraibe). Alla a fost deosebit de încântată de Casa Bântuită şi în general de orice avea măcar un craniu/schelet. Drept amintire şi-a ales o vedere cu Jack Skeleton din Nightmare before Christmas :)). Ne-au mai plăcut Peter Pan, ceşcuţele Pălărierului, Labirintul lui Alice, It's a small world... în general cam toate pe care le-am încercat. La unele nu se "întâmplă" nimic, doar vizitezi (Casa Robinsonilor, Insula Piraţilor) - de aceea nici nu sunt cozi.

Urechileeee.....

Alla şi vrejul de fasole

 Trenuleţul care înconjoară parcul

Bucătăria Robinsonilor

Palatul lui Aladin

În vizită la Pălărierul Nebun şi ceşcuţele sale de ceai

În Labirintul lui Alice

Aştepând entuziasmate să pornim într-o nouă tură pe montagne russe

Singura paradă pe care am prins-o (sunt câteva pe parcursul zilei)

La Star Tours - Allei nu i-a prea plăcut că era cam zbuciumat drumul; în schimb i-au plăcut roboţeii, printre care Wall E şi C3PO



It's a small world





Pe la 5 jumate-6 eu am început să mă cam satur şi-am tot încercat s-o conving pe Alla să mergem, fără succes. N-a fost de acord să plecăm decât pe la vreo 8, când deja era frântă de oboseală (cred şi eu, dupa 10 ore de mers şi alergat de colo-colo!). A cerut în braţe, noroc că am avut la mine un pouch şi-am putut-o pune în el. Speram eu că o s-o duc aşa până la RER (foarte aproape), dar ştiţi povestea cu socoteala de-acasă şi cea de la faţa locului, nu? În staţie s-a dat jos, am aşteptat împreună trenul, însă după primele 3-4 staţii am văzut că mai are foarte puţin până să adoarmă. Întrucât aveam de schimbat 3 trenuri, am luat-o înapoi în pouch, n-aş fi avut cum să fac altfel. Aşa am sfârşit cărând copilul adormit (plus rucsacul!) timp de mai bine de o oră şi jumătate. Kilometrul de la staţia din Savigny până la casa prietenilor noştri a fost crunt, mai ales că era şi în pantă. Am urcat cam o jumătate de oră, sprijinindu-mă de pereţii caselor şi ţinându-mă de spatele ce stătea să cedeze, bietul. Alla s-a trezit fix în momentul în care am intrat în cameră, numai bine cât s-o pot schimba în pijama; a adormit de cum a atins patul, a trebuit s-o împing eu la locul ei şi s-o învelesc, ea era ruptă de oboseală.

A doua zi pe mine m-a durut un picior (nu neaparat din cauză că am purtat-o pe Alla, dar după alergatul încoace şi-ncolo timp de 10 ore, plus scările urcate c-o zi înainte...), aşa că plimbarea prin Montmartre a fost mai scurtă decât mi-aş fi dorit. Dar nu asta contează, e important că am avut o mini-vacanţă frumoasă, că Allei i-a plăcut experinţa; mă bucur că am ajuns să vedem Disney-ul acum, când e la vârsta la care o impresionează palatele şi aventurile magice, poate mai încolo nu ar fi fost la fel. Până la urmă, şi mie mi-a plăcut, deşi avusesem aşteptări destul de reduse; dar cum să nu te bucuri şi să nu te simţi bine când vezi ochişori veseli şi bucuroşi uitându-se cu drag peste tot?

Parisul nostru

Gata distracţia, ne-am întors (şi parţial ne-am şi revenit după oboseala călătoriei, destul cât să ne lăudăm puţin cu ce-am văzut). A fost o experienţă interesantă, mai puţin solicitantă decât o anticipasem eu (deci e bine să te aştepţi la greu, poţi fi placut surprins ;) ).

Deşi luni, pe drumul spre Paris mă aşteptam să mai şi doarmă, am avut o surpriză, a fost în priză toată ziua; a rezistat de pe la 6 dimineaţa până la miezul nopţii cu doar o oră de somn, în drum spre aeroportul din Tg. Mureş. Eu una aş fi dormit şi-n avion, şi-n autobuzul ce ne-a dus de la Beauvais la Paris, dar am avut cum? Nu! N-ar fi vrut să doarmă nici măcar când am ajuns la prietenii la care am stat, însă de îndată ce a ajuns în pat a adormit, semn că de fapt era cam obosită.

Marţi a fost cu adevărat prima noastră zi în Paris, în care Alla s-a întâlnit cu turnul Eiffel şi cu Notre Dame, întâlniri aşteptate cu nerăbdare. Am stat în Savigny, un orăşel la vreo 20 de minute cu RER-ul de centrul Parisului. Eu mi-am făcut abonament pentru o săptămână (mai convenabil decât să cumpăr bilete, chiar dacă de fapt l-am folosit numai 4 zile); Allei i-am luat (ocazional, o să povestesc mai încolo) bilete. Am luat trenul şi am oprit la Saint Michel/Notre Dame. Am făcut o plimbare în jurul catedralei, apoi am aşteptat să se deschidă turnul, să putem urca. Am avut parte de o dimineaţă destul de friguroasă (măcar a fost uscată!), aşa că mica s-a încălzit învârtindu-se ca un derviş rotitor, spre deliciul turiştilor care aşteptau alături de noi. Credeam că o să-i fie greu să urce atâtea scări, însă mi-a înşelat din nou aşteptările, s-a descurcat foarte bine (iar după o oră, când am urcat în celălalt turn, m-a lăsat bine în urmă!)

În sfârşit! Da' Esmeralda?

Deci asta-i Notre Dame, da?

 Să ne încălzim puţin!

După ce am coborât ne-am luat bilete pentru Batobus şi am pornit spre Eiffel, că asta aştepta Alla de dimineaţă. Pe drum am făcut o pauză scurtă la Luvru, să-i arăt piramida. Am ajuns în cele din urmă şi-am luat-o direct spre pilonul pe unde se urcă pe scări. La lifturi e mereu aglomeraţie, iar acum unul dintre ele era defect, aşa că aşteptarea ar fi durat in jur de două ore. Mai mult, în lift e o inghesuială teribilă. Aşa, pe scări, a fost chiar plăcut (pentru mine mai puţin, recunosc! :)), eram obosită, căram şi-un rucsac în spate şi încercam să ţin pasul cu Alla cea cu baterii). Am stat sus aproape o oră, ne-am învîrtit peste tot şi-am admirat priveliştea de sus (era puţin cam ceţos).

Pe Sena cea frumos curgătoare

Mama, leul de aur şi turnul

Nituri, frate!

Cam aşa urca ea

Şi cam aşa eu :))

Cu prada-n gură

Era deja trecut de prânz când am coborât din turn. Am luat din nou barca spre Notre Dame şi am cumpărat de mâncare de la unul din micile restaurante dintre catedrală şi Saint Michel. Îmi plac străduţele alea mici şi pline de viaţă, le-am văzut şi dimineaţa, şi la prânz, şi noaptea târziu - e mereu veselie şi aglomeraţie acolo. Am făcut o pauză într-un mic parc de lângă catedrală, unde Alla a alergat după păsări (nu, nu ştiu de unde mai avea energie).

Să mai alergăm puţin, zic!

Ne-am întors în Savigny spre seară, eu frântă de oboseală iar Alla în formă, pregătită de-o tură de joacă cu Elsa, fetiţa prietenilor care ne-au găzduit. N-a durat totuşi mult şi a adormit repejor (era şi cazul, dacă mă întrebaţi pe mine!).

După sute de scări urcate, ce merge mai bine decât o trambulină?

Fetele schimbând imrpesii despre cărţile de poveşti

Răpusă, în sfârşit

Miercuri am petrecut întreaga zi în Disneyland, că de fapt ăsta a fost pretextul călătoriei. Despre asta însă scriu separat :).

Urechile de Mickey, pierdute :(( în drum spre casă. Pe această cale facem un apel, dacă mergeţi la Disney le vrem! Că pe net am căutat în lung şi-n lat şi nu am găsit nimic.

Joi am ajuns la Cité des Sciences, la programul pentru copii între 2 şi 7 ani. Programul durează o oră şi jumătate, are ore fixe de începere şi e foarte fain gândit pentru copii. Alla s-a distrat experimentând tot felul de lucruri, încercând să construiască, pierzându-se prin labirinturi. Părinţii se pot implica alături de copii, şi aşa învaţă (uneori împreună :D) despre fizică, despre emoţii, despre interacţiunile cu ceilalţi. Mi-a plăcut şi mie, probabil mi-ar fi plăcut şi mai mult dacă nu m-ar fi durut destul de tare un picior, rămăşiţă de la Disneyland (deh, nu le poţi avea pe toate!).

După ce s-a terminat şedinţa de ştiinţe am pornit spre Montmartre (re-întâlnire aşteptată cu nerăbdare, drag şi dor de mine). Am găsit şi Gudule-ul, am păstrat tradiţia şi mi-am cumpărat un inel, însă parcă nu mai e chiar ce-a fost. Nu mai e locul mititel, înghesuit şi forfotind de angajaţii arabi care modifică pe loc bijuteriile dacă e nevoie; am găsit un magazin aerisit, cu o vânzătoare franţuzoaică aranjată, cu inelele puse frumos în cutii după vitrină, nu amestecate de-a valma în coşuri prin care puteai scotoci după pofta inimii; evident, am găsit şi preţuri mai mari :). Acum însă trebuie să-mi micşorez aici inelul, data trecută m-au rezolvat băieţii de la Gudule în 5 minute.

Am dat o tură pe la Sacre Coeur şi prin Place du Tertre; mi-ar fi plăcut să ne plimbăm mai mult pe străduţele mai puţin turistice, însă eram amândouă cam obosite. La coborâre am luat funicularul şi am pornit încet spre metrou. Am ajuns acasă mai devreme, însă fetele s-au distrat de minune împreună, în vreme ce eu am început să fac bagajele.

Încă nişte scări?

La o îngheţată în Tertre

Maşina pentru tata

Distracţie în RER

Prinţesele săritoare

Vineri ne-am ocupat de bagaje şi de pregătirea pentru întoarcere. Sad but true, sosise vremea să venim acasă. Deşi am pornit din timp, tot am avut parte de ceva aventuri pe drum, ajungând în cele din urmă în fugă, transpirate şi obosite la autobuzul spre Beauvais. În Savigny am prins la timp trenul spre Paris, însă în următoarea staţie s-a oprit. Am aşteptat vreo 10 minute, am văzut că nici vorbă să mai pornim, aşa că am trecut în alt tren (ocazie cu care probabil am lăsat în urmă cordeluţa mult regretată). O pauză la fel de lungă şi dătătoare de palpitaţii am mai făcut cu o staţie înainte să schimbăm metroul, noroc că am prins legătura la timp. Ajunse în staţia finală, evident că am ieşit la suprafaţă fix în cealaltă parte, aşa că am avut de căutat un pic parcarea cu autobuzul. Eh, în final am reuşit şi-am ajuns la timp la aeroport. Acolo a trebuit să demonstrez că-mi încape valiza în suportul ăla de măsurat bagajele, aşa că m-am chinuit vreo 5 minute să-i îndes roţile, după care m-am chinuit alte 5 să le scot (am avut la noi doar bagaje de mână, n-ar fi avut rost să cărăm bagaje prea multe pentru doar câteva zile). Avionul a plecat cu o întârziere de aproape o oră, aşa că în loc să ajungem la miezul nopţii am ajuns aproape la ora 1. Şi nu, Alla n-a dormit deloc nici în autobuz, nici în avion.

În avion a fost drăguţ, pe drumul spre Paris s-a aşezat lângă noi un tânăr (fusese destul de aglomerat şi nu mai prea erau locuri) pe care Alla l-a reperat şi la zborul de întoarcere şi l-a invitat lângă noi (din nou, aglomerat). Timp de două ore şi jumătate, cât a durat zborul, Alla l-a ţinut pe prietenul ei Cătălin de vorbă fără pauză :)). I-a povestit tot-tot ce i-a trecut prin cap. Noroc c-a fost un drăguţ şi a avut răbdare să asculte totul cu interes :).

În concluzie a fost o călătorie interesantă, antrenantă şi în viteză. Alla mi-a arătat că e frumos să călătoreşti cu un copil (chiar dacă obositor pe alocuri) şi m-a făcut să nu-mi fie frică de experienţe din astea. Ne-am înţeles foarte bine şi ne-am bucurat împreună de lucruri mărunte.

Vă încurajez să mergeţi cu copiii la Paris. Chiar dacă n-o să puteţi merge prin muzee (deşi poate reuşiţi, măcar parţial), sunt atâtea locuri frumoase de văzut şi de explorat, că puteţi umple lejer câteva zile. Pentru că-i un oraş foarte vizitat, toate-s destul de bine organizate. Pe lângă locurile foarte căutate (turnul Eiffel, catedrala Notre Dame, Luvru etc) sunt toalete curate, gratuite. Dezavantajul e că uneori durează câteva minute bune aşteptarea, e plin de turişti. Reţeaua de metrou e întinsă, organizată, legăturile sunt bune. Pe la suprafaţă n-am prea circulat decât pe jos, însă-mi închipui că stau la fel de bine. Dacă aveţi abonament (atenţie, abonamentele se fac în funcţie de zonele în care o să călătoriţi, noi am stat în zona 5 aşa că am avut parte de abonamentul cel mai scump, pentru zonele 1-5) aveţi reducere la biletul pentru Batobus (9 euro in loc de 15 pentru biletul de o zi), puteţi circula şi cu mijloacele de transport de la suprafaţă şi cu funicularul din Montmartre.
Copiii sub 4 ani au gratuitate la transportul în comun, iar cei între 4 şi 12 ani au reducere de 50%. Spuneam mai sus că Allei i-am luat bilet ocazional - iată de ce şi cum. La întoarcerea de la Disneyland am mers la casă să-i iau bilet; domnul de acolo m-a întrebat dacă este pentru ea biletul, i-am răspuns că da, iar el m-a întrebat dacă ştiu de gratuiatea pentru copiii sub 4 ani; ştiam, dar Alla are peste 4, i-am replicat eu. Iar el, plin de bunăvoinţă, m-a întrebat "şi dacă are 3 ani şi 10 luni?". Dacă am văzut că omul nu ţine neaparat să-mi vândă biletul, i-am mulţumit şi am plecat în drumul nostru, nu era să-l forţez. Adevărul e că la ora aia Alla era montată în pouch pe umărul meu, obosită şi mică, l-o fi impresionat :).
Pe unde e de stat la cozi există ghidaje care nu permit intrarea in faţa celorlalţi, un lucru bun! La cozile de la toalete, în schimb, dacă cei de-acolo vă văd cu copii, aveţi şanse să treceţi în faţă, aşa că faceti-i vizibili :)