Disneyland Paris: experienţa noastră + chestii de ştiut

După cum am promis în postarea trecută, revin cu detalii despre ziua petrecută în Disneyland.

În primul rând, Disneyland nu e un parc, ie două - Disneyland clasic si Disney Studios. Ambele se află în Disney Village, un spaţiu imens ce cuprinde, pe lângă parcurile sus-menţionate, câteva hoteluri, restaurante, cinematografe. Întregul complex se află la vreo jumătate de oră (hai 40 de minute) de mers cu trenul de Paris. Cei mai mulţi vizitatori ai Disneylandului cumpără pachete in Disney Village - nu ies de-acolo decât eventual pentru o tură de cumpărături la super-mall-ul din apropiere, Val d'Europe. Având cazare la hotelurile din zonă, ajung uşor în parc şi au biletele de intrare incluse în preţul sejurului. Mie nu-mi sună prea bine varianta asta pentru că: 1. Dacă stai acolo, şansele să te trambalezi până-n Paris scad destul de mult, nu vezi practic nimic din oraş; 2. Mi se par cam scumpe (în aprilie, când căutam eu variante de mers la Paris/Disney găsisem o ofertă pentru 2 nopţi şi 3 zile de vizitat parcurile, pentru noi două, la peste 800 de euro; la asta trebuia să adăugăm biletele de avion şi transportul la/de la aeroport; scump, dom'le, scump!).

Noi am mers în Disneyland, Disney Studios nu prezintă în momentul de faţă interes pentru Alla, aşa că n-ar fi avut rost să luăm bilete şi pentru el. În funcţie de interese şi de disponibilitate, biletele se pot achiziţiona în diverse combinaţii: bilet de o zi/un parc, bilet de o zi/două parcuri (greu realizabil!), două zile/două parcuri, până pe la cinci zile/două parcuri. Există şi trei variante de bilet anual, care permit intrarea între 280 şi 365 de zile/an (pentru fanii înrăiţi). Biletele se pot cumpăra atât direct la intrarea în parc, cât şi online (recomandabil). Dar există niste tips and tricks-uri pe care e bine să le ştiţi. Dacă vreţi să cumpăraţi biletul direct de pe site-ul Disneyland Paris e bine să alegeţi limba franceză, respectiv regiunea Île-de-France, pentru că aşa aveţi acces şi la biletul Francilien care nu mai apare în celelalte variante şi care costă 35 euro/persoana (pentru o zi într-unul din cele două parcuri), spre deosebire de 59 de euro/persoană dacă simţiţi că nu vă puteţi baza pe franceza învăţată la şcoală. Biletul Francilien nu e disponibil la intrarea în parc, se vând doar un anumit număr de bilete pe zi, de aceea e bine să-l cumpăraţi din timp, e valabil doar pentru data cumpărată iar in weekend sau în zilele de sărbătoare preţul creşte la 41 de euro. Însă v-aş recomanda puternic să evitaţi week-end-urile şi sărbătorile (ba chiar şi miercurea, zi liberă pentru şcolarii francezi). Noi am cumpărat biletele online de la Fnac şi pentru un euro în plus le-am primit prin e-mail aşa că le-am tipărit de acasă, să nu mai avem de stat la coadă la casa de bilete ori să avem de căutat prin Paris vreun Fnac de unde să le ridicăm.

În parc se poate intra cu mâncare şi apă (nu că acolo n-ar fi, dar sunt la preţuri destul de mari), precum şi cu cărucioare, dacă aveţi. Dacă nu aveţi dar presimţiţi c-o să fie greu să vă deplasaţi cu pruncu-n spate o bună parte din zi, există varianta cărucioarelor de închiriat de-acolo - am văzut parcul plin de ele.

Noi am pornit la drum din Savigny pe la 8 jumătate, şi trei trenuri mai târziu eram ajunse în parc, chiar la ora deschiderii (10). Pentru că am ajuns chiar la început, la primele atracţii n-am avut de stat deloc la coadă, însă pe măsură ce parcul se aglomera, au crescut şi timpii de aşteptare. Există însă soluţii şi pentru asta. La atracţiile cele mai solicitate există varianta Fast Pass-ului - este un bilet care-ţi oferă trecere prioritară la atracţia respectivă într-un anumit interval de timp. Procedeul este următorul: în locaţiile unde există posibilitatea de-a lua un FP sunt nişte automate care-ţi listează un bilet pe care e trecut intervalul de timp în care te poti prezenta ca să intri fără să stai la ditamai coada. Fast Pass-urile astea sunt gratuite şi le obţii scanându-ţi biletul de intrare. În general poţi să vii cam după o jumătate de oră pentru a intra la atracţia respectivă (dacă mergi la 2 să-ţi iei un FP pentru Star Tours, de exemplu, o să primeşti un tichet care-ţi permite intrarea intre 2.30 şi 3; posesorii de FP intră prin altă parte decât ceilaţi şi au de aşteptat eventual vreo 5 minute faţă de 30-40 la coada normală).

Parcul e împărţit în câteva zone: Main Street, Fantasyland, Frontierland, Discovery land şi Adventure land. De jur împrejur circulă un trenuleţ care are patru staţii pe parcurs (mai puţin în Adventure land) şi cu care vă puteţi deplasa (gratuit) de la o zonă la alta (nu că pe jos ar fi greu). Peste tot răsună o muzică de desene animate, care după o vreme vă poate da dureri de cap; noroc că nu-i foarte tare! În fiecare dintre aceste zone există atracţii specifice. Unele dintre ele au restricţii legate de înălţime (de la 80 de cm la 134 de cm). Din păcate din această cauză noi am ratat un montagne russe pe care ne-ar fi plăcut să-l încercăm.

Am ajuns prin toate zonele (am avut timp, am petrecut în parc 10 ore!!!); pe Main Street sunt multe magazine de souvenir-uri, cam aceleaşi peste tot şi la aceleaşi preţuri (mari :P) peste tot, aşa că nu pierdeţi prea mult timp prin ele. În zonele tematice mai găsiţi de cumpărat şi unele obiecte cu specific (de ex. costume de piraţi în Adventure land). Alla a vrut neaparat cordeluţa de Mickey Ucenicul Vrăjitor (m-am bucurat că n-a ales una cu muuuulte paiete roz, bleah!) pe  care din păcate am pierdut-o vineri, în drum spre aeroport. Deci nu uitaţi, dacă mergeti la Disney spuneţi-ne, că vrem o cordeluţă!

N-am apucat să încercăm chiar toate atracţiile (unele nu ne-au interesat, la altele n-am avut acces) însă am avut o zi destul de plină. La cele care ne-au plăcut mai mult am mers de mai multe ori (trenuleţul Big Thunder Mountain ori Piraţii din Caraibe). Alla a fost deosebit de încântată de Casa Bântuită şi în general de orice avea măcar un craniu/schelet. Drept amintire şi-a ales o vedere cu Jack Skeleton din Nightmare before Christmas :)). Ne-au mai plăcut Peter Pan, ceşcuţele Pălărierului, Labirintul lui Alice, It's a small world... în general cam toate pe care le-am încercat. La unele nu se "întâmplă" nimic, doar vizitezi (Casa Robinsonilor, Insula Piraţilor) - de aceea nici nu sunt cozi.

Urechileeee.....

Alla şi vrejul de fasole

 Trenuleţul care înconjoară parcul

Bucătăria Robinsonilor

Palatul lui Aladin

În vizită la Pălărierul Nebun şi ceşcuţele sale de ceai

În Labirintul lui Alice

Aştepând entuziasmate să pornim într-o nouă tură pe montagne russe

Singura paradă pe care am prins-o (sunt câteva pe parcursul zilei)

La Star Tours - Allei nu i-a prea plăcut că era cam zbuciumat drumul; în schimb i-au plăcut roboţeii, printre care Wall E şi C3PO



It's a small world





Pe la 5 jumate-6 eu am început să mă cam satur şi-am tot încercat s-o conving pe Alla să mergem, fără succes. N-a fost de acord să plecăm decât pe la vreo 8, când deja era frântă de oboseală (cred şi eu, dupa 10 ore de mers şi alergat de colo-colo!). A cerut în braţe, noroc că am avut la mine un pouch şi-am putut-o pune în el. Speram eu că o s-o duc aşa până la RER (foarte aproape), dar ştiţi povestea cu socoteala de-acasă şi cea de la faţa locului, nu? În staţie s-a dat jos, am aşteptat împreună trenul, însă după primele 3-4 staţii am văzut că mai are foarte puţin până să adoarmă. Întrucât aveam de schimbat 3 trenuri, am luat-o înapoi în pouch, n-aş fi avut cum să fac altfel. Aşa am sfârşit cărând copilul adormit (plus rucsacul!) timp de mai bine de o oră şi jumătate. Kilometrul de la staţia din Savigny până la casa prietenilor noştri a fost crunt, mai ales că era şi în pantă. Am urcat cam o jumătate de oră, sprijinindu-mă de pereţii caselor şi ţinându-mă de spatele ce stătea să cedeze, bietul. Alla s-a trezit fix în momentul în care am intrat în cameră, numai bine cât s-o pot schimba în pijama; a adormit de cum a atins patul, a trebuit s-o împing eu la locul ei şi s-o învelesc, ea era ruptă de oboseală.

A doua zi pe mine m-a durut un picior (nu neaparat din cauză că am purtat-o pe Alla, dar după alergatul încoace şi-ncolo timp de 10 ore, plus scările urcate c-o zi înainte...), aşa că plimbarea prin Montmartre a fost mai scurtă decât mi-aş fi dorit. Dar nu asta contează, e important că am avut o mini-vacanţă frumoasă, că Allei i-a plăcut experinţa; mă bucur că am ajuns să vedem Disney-ul acum, când e la vârsta la care o impresionează palatele şi aventurile magice, poate mai încolo nu ar fi fost la fel. Până la urmă, şi mie mi-a plăcut, deşi avusesem aşteptări destul de reduse; dar cum să nu te bucuri şi să nu te simţi bine când vezi ochişori veseli şi bucuroşi uitându-se cu drag peste tot?