Deschidere de sezon pentru noi trei, prima intalnire pe anul acesta. N-am revenit tare incantata, in mare masura din cauza vremii. Care i-a facut si pe altii sa se razgandeasca si sa nu mai vina, asa ca au fost destul de putini participanti, pacat.
Desi la sedintele noastre saptamanale se discuta de intalnire de acum vreo luna, pana la urma am plecat singuri, n-a mai venit nimeni de la noi din club. Asa ca am reprezentat cu mandrie Kafer Club-ul baimarean :P. Am pornit-o vineri dimineata. Si pentru ca Dragosh tocmai schimbase amortizoarele pe fata si amortizorul de la caseta de directie, mi-a spus clar ca el pe ruta Satu-Mare - Arad nu se duce, ca-i drumul ca dupa razboi (paranteza: motiv pentru care de vreo doi ani nu mai cumparam rovigneta la nici una dintre masini; asteptam cu interes sa ne opreasca ARR-ul si sa le spunem ce avem pe suflet). Asa ca de la Satu-Mare am intrat in Ungaria si-am luat-o catinel de-a lungul granitei. GPS-ul, patriot, ne tot aducea catre Oradea/Arad, asa ca am ratacit vreo 60 de km pana sa priceapa ca vrem sa evitam drumul acela. Eh, in cele din urma am reusit sa-l facem sa priceapa si am intrat in tara pe la Varsand, de unde a fost relativ ok pana in Timisoara. De fapt pana la Dumbravita, acolo se tine intalnirea (deja al treilea an), intr-o poiana unde ar incapea multe masini, numai sa vina!
Buuun... am ajuns, am descalecat (vai de capul meu, amortisem de tot in spate in Karmann, pentru ca scaunul Allei nu incape decat in fata; oricum numai acolo sunt centuri) si am inceput sa intindem cortul. Big mistake, nu mai fusese despachetat din vara trecuta, de la Gyoma, drept pentru care mirosea placut a mucegai. Asa ca m-am apucat sa construiesc un loc de dormit decent pentru Alla in masina. I-am facut un super pat pe bancheta din spate, care a devenit foarte incapatoare dupa ce am deschis portbagajul din spatele ei (al banchetei:P); arata de-a dreptul fain (bine, pentru cineva mai scurt de un metru, desigur). Pentru mine ma pregateam sa fac acelasi lucru pe scaunele din fata, dar perspectiva de-a dormi cu ditamai frana de mana in coaste m-a demoralizat. Asa ca l-am sunat pe Matei, un prieten din vremuri portugheze si l-am anuntat ca ne are de musafire (adevarul e ca el ne propusese de la inceput sa dormim la el, dar pana sa desfacem cortul eram convinsa ca nu).
Dragosh ne-a depus (mare problema, Alla nu mai voia sa coboare din
Kamanu) si s-a intors in poienita. El zice ca a dormit bine in cort. Da' ce bine am dormit noi! Si dimineata am iesit la locul de joaca de langa bloc, unde Matei a dovedit ca practica de unchi de trei nepoate ii este de folos :)Ne-am invartit o vreme (de data asta n-am mai ajuns in centru) si ne-am intors cu totii la locul faptei, unde se mai adunasera ceva masini, dar tot putine, pana la urma. Ziua incepuse frumos, dar dupa-masa s-au pornit niste ploi reci, brrr! Asa ca pana si Dragosh s-a lasat convins ca nu mai e de stat in cort, asa ca am innoptat tot la Matei. Si dimineata am pornit spre casa, de data asta pe ruta Dumbravita - Lipova (frumos oras, pacat ca-i darapanat si-i lipsesc indicatoarele; ca satelitii nu-l prea vad) - Deva - Cluj - Baia Mare. Cam cu 200 de km mai mult decat ruta normala :(( (dar na, amortizoare noi... ca sa nu mai vorbim de rotule si alte cele consumabile pe drumuri proaste).
Aaaa, am uitat sa spun ca-s mare vedeta de-acum, am dat interviu la ProTv (cred ca inca nu s-a difuzat reportajul). Si Dragosh, mare vorbitor de maghiara :)), a dat interviu pentru Duna TV (ala sigur n-o sa-l vedem).
All in all, intalnirea de la Timisoara nu-i in topul meu din mai multe motive: nu prea e un loc potrivit unde sa mergi cu copiii (ori asta e foarte important acum pentru mine/noi) - spre deosebire de Gyoma, de exemplu; fiind organizata in poienita, la destula distanta de oras, nu prea ai ce face pe-acolo; daca vrei si-o bere, e complicat cu dusul-intorsul din oras; utilitatile-s cam problematice (asta e deja fitza, nu? :)) ).
Paranteza foarte mare: la prima editie, acum trei ani, am mers cu busul. Am avut treaba in Cluj, asa ca am luat-o de-acolo spre Oradea si apoi Timisoara. Primul rateu l-am avut pe drumul spre Oradea, la urcat ditamai panta, cand motorul a cerut o pauza de racire. Apoi in Arad s-a gandit sa-si ia o pauza mai lunga, drept pentru care a luat foc in centrul orasului, la semafor. Ne opriseram regulamentar si cand am vrut sa pornim, nimic. Dat chei repetate, nici o miscare. Pana a inceput sa se vada un fum alb din spate. Dragosh a iesit sa vada ce-i, a deschis capota si flacarile tusti afara! Noroc de stingator, am stins focul rapid si apoi am impins putin busul, sa nu blocam de tot intersectia.
Norocul nostru a fost ca tocmai atunci trecea un broscar pe langa noi, ne-a remorcat pe-o straduta laturalnica si baietii s-au apucat de refacut motorul. Pana la urma am avut nevoie de ajutor specializat, un alt broscar care a refacut instalatia electrica. Totusi, cine se poate lauda ca la cateva ore dupa ce a luat motorul foc a pornit mai departe, cu aceeasi masina? Din pacate deja se inserase, nu puteam tine aprinse decat pozitiile (o incurcatura la partea electrica, descurcata a doua zi, pe lumina); noroc ca Timisoara e aproape de Arad. Orisicat, la intrare in Timisoara am ramas, surpriza! fara benzina. Si aproape fara GPS, desigur. Ce sa facem? Am pus triunghiul reflectorizant, am aprins avariile si am pornit spre cea mai aproapiata benzinarie, sa luam nitica benzina. Am uitat sa spun ca pe vremea aia eram cam in luna a cincea de sarcina, numai bine pentru atatea peripetii :P. In cele din urma am ajuns aproape de miezul noptii la locul intalnirii (dupa ce am ratacit o vreme cautand poienita aia, ca la telefon nu raspundea nimeni). Si uite asa am ajuns noi la prima intalnire de la Timisoara. Suspectez ca inca-s marcata de evenimentele de acum doi ani, de aia nu mi-a placut tare mult nici anul asta. Gata paranteza, mai bine cateva poze de anul asta.
Broscute si busuri
La targuit de piese
O fi bun noroiul asta?
Pauza de masa
